Arhivele lunare: ianuarie 2010

De nu multa vreme sarbatorim Ora Pamantului. Bun si asa, vorba ceea – mai bine mai tarziu decat deloc. In anul ce tocmai a trecut, in seara respectiva, stam frumusel pe intuneric si cujetam. Si mi-am adus aminte de o observatie a mea ceva mai veche, legata de lipsa electricitatii. Ideea a ramas undeva pe acolo, s-au adunat multe intre timp dar mai nou tot nu-mi da pace. Asa ca am revenit si daca acum tot am loc de pus randuri pe pagina, hai s-o si scriu.

Nu stiu daca ati avut ocazia curand sa ramaneti, in vreun fel sau altul, fara dragul nostru curent electric. Sa se stinga lumina. Ba chiar si luminita, daca exista asa ceva. Crescut fiind pe vremuri ceva mai inrosite de comunism, sunt putin sesibil la acest gen de eveniment. Explicatie: pe vremuri, pentru cei care au norocul sa nu stie, intreruperea curentului in scopul economiei de stat era un eveniment atat de frecvent incat fara grija il pot denumi chiar zilnic – poate candva am sa va povestesc ce amitiri am despre cum era pe vremea ceea – amintiri din epoca de aur Dar sa revin.

Ei si cum, fara voia si nici dorinta mea, in ultimii ani mi s-a intamplat sa mai patesc evenimente de acest gen, parca s-a desprins o trasatura comuna, acum ca nu mai este un fenomen asa de frecvent si mai ales obligatoriu. Si anume, aproape instantaneu, dupa epuizarea modalitatilor imediate de rezolvare si realizarea fatalitatii intamplarii, registrul de stare personala parca face un salt, de multe ori aproape complet. Daca se nimereste sa ai norocul sa fie si seara sau noapte si sa nu te afli singur, cumva obisnuitele discutii sau taceri dispar si sunt inlocuite de o deschidere si apropiere mult mai personala decat in mod uzual. Nu odata am simtit ca, in lipsa altor tentatii mai mult sau mai putin tehnologice – televizor, net, mess, carti, reviste si mai stiu eu ce, lumanarea aia pentru situatii de urgenta, odata aprinsa, parca lumineaza mai mult decat acel metru patrat din jurul ei. Parca lumina si caldura ei dau la o parte fara mare tam tam valurile de banalitate si discutia prinde viata. Teme cu mult mai personale si mai intime isi gasesc deodata locul unde in mod obisnuit nu existau decat probleme si ingrijorari. Ganduri mai calde si doruri de cei dragi isi fac loc in mintea noastra, dand la o parte dinozauri si razboaie, crize si guverne. Cum am simtit aceasta mica transformare in repetate randuri si cu diverse persoane, as tinde sa cred ca nu-i doar o coincidenta ci e ceva mai mult decat atat. Dincolo de reactiile fiziologice pe care le avem in coditiile unei iluminari deosebite de cea obisnuita, cred ca cel mai mult conteaza nivelul ridicat de intimitate, de apropiere si de ce nu dependenta reciproca pe care il avem la lumina lumanarii.

Plecand de aici, va propun un mic joc. Un joc ce se desfasoara pe o perioada lunga de timp. Un joc de alb si negru, de lumina si intuneric. Ce ar fi daca, in mod complet voluntar, am suferi cate o pana de curent sa zicem, saptamanal. Pana de curent ce poate dura pana la cateva ore si care, ideal, se incheie abia dupa ce ne-am bagat in pat. Situatia este valabila atat pentru care stau singuri cat si pentru cupluri sau chiar familii. Odata pe saptamana, fara sa existe o anume zi prestabilita pentru acest joc, se declara seara fara curent. Se sting si se opresc toate luminile si echipamentele care nu sunt strict necesare. Daca saptamanal va pare prea mult, se poate face si bi-saptamanal sau chiar lunar dar cel mai mare impact l-ar avea tot evenimentele cat mai dese. O astfel de seara va aduce cu sine mai multa liniste, mai mult timp liber, mai multa apropiere si la final, mai multa caldura. Se poate usor transforma intr-o ocazie de comunicare, de socializare crescuta intre membrii unei familii. Daca locuiti singuri, o carte citita la lumina lumanarii, ca pe vremea bunicilor, va poate aduce un plus de inedit, de relaxare si deconectare. Cu timpul, astfel de reactii se vor manifesta din ce in ce mai des, devenind un reflex comunicarea, apropierea, personalizare activitatilor casnice, implicarea tuturor membrilor in activitati comune. Si efectele isi vor face simtita prezenta si in afara acestor seri speciale pentru ca deja am invatat un tip nou de comportament care da roade in interactiunea cu ceilalti.

Va invit deci sa preluati ideea si sa va faceti propriul scenariu si calendar al serilor fara curent. Si daca o faceti, va astept cu un comentariu aici pentru a ne povesti care sunt pentru voi efectele acestui joc. Le multumesc celor care au blog-uri si preiau ideea si ii rog sa lase si ei un link aici, in comentarii, pentru a putea urmari rezultatele si de acolo.