Arhivele lunare: iulie 2010
prietene
O piesa pe care o ascultam cu drag in anii de liceu. Si care are aceeasi valoare si aceeasi semnificatie si acum, desi anii au trecut. Simt la fel, gandesc la fel – e bine sau rau, nu am habar – stiu doar ca asa imi doresc sa fie si pe mai departe.
Antract – Prietene
am adormit fericit
Da, aseara am adormit fericit. Dintr-un motiv pentru multi banal dar care pentru mine a contat – mult.
Mi-am adus aminte de cateva trupe si cantece pe care le-am descoperit in urma cu multi, multi ani, in vreme de liceu si unele chiar de scoala generala. Si daca tot avem la indemana atat de multa socializare online, cu toate ale ei, bune si rele, am pus pe ici pe colo cateva din piesele de care ma bucuram. Si asa am descoperit ca nu-i greu sa trezesti amintiri, poate si mai frumoase, in sufletele altora.
Intreaga zi de ieri, plina de treburi si de sarcini, nu mi-a adus la fel de multa bucurie pe cat mi-au multumirile celor doua – trei persoane care au preluat piesele si rememorarile mele. Le multumesc cu mult drag pentru vorbele lor, pentru amintirile frumoase impartasite. E bine sa stiu ca exista astfel de oameni. Ma bucur enorm sa stiu ca au avut un zambet in suflet. Eu am avut, cu siguranta, unul mare si larg si li se datoreaza 
Piesa de la care a inceput povestea este urmatoarea:
Celelalte Cuvinte – Daca vrei
Daca vrei privirea sa-mi las in podea
Calca peste ea, calca peste ea.
Daca vrei de tine sa simt ca-s robit,
Lasa-ma uimit, lasa-ma uimit.Daca vrei cu tine lumina s-o impart,
Lasa-ma sa ard, lasa-ma sa ard.
Daca tot ce-i dus vrei din urma s-ajung,
Lasa-ma sa curg, lasa-ma sa curg.Daca vrei sa stii ce-am in suflet sï-n gand,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant,
Lasa-ma sa cant, lasa-ma sa cant…
un alt rasarit
Vara de vara, in preumblarile prin Vama cea draga, rasaritul este fara discutie unul din momentele pe care le caut cu mult dor. Cele mai multe dintre ele se intampla in fata la Stuf, pe notele minunatului si binecunoscutului Bolero. De fiecare data, aproape simultan cu rasaritul, barcile pescarilor de la cherhana ajung la plasele lor intinse in larg, peisajul clasic al Vamii. De multe ori mi-am dorit sa-i stiu mai bine, sa le vad barcile si sa le privesc munca, de ce nu sa merg cu ei macar o data.
Nu i-am insotit nici de data asta, dar macar am reusit sa-i intampin 
video de la Bikewalk
Mai vechiul prieten Kerucov ne-a pregatit un excelent colaj de film si fotografie de la Bikewalk. Ii multumesc mult pentru ca asa am si eu ocazia sa vad cum s-a simtit evenimentul din postura de participant
Si pentru ca mai devreme inca eram sub influenta emotiilor, acum pot sa trag o gura de aer si sa zic: Multumesc participantilor care au fost minunati. Au inteles ce trebuie facut si au demostrat ca suntem in stare sa avem o plimbare ordonata, lejera, fara eroi sau viteji care sa faca demonstratii inutile. Si a fost bine.
Ma inclin si le multumesc ca au aratat cine suntem
astazi am trait istorie
Da, sunt cuvinte mari dar se intampla. Chiar daca incet si rar, se misca ceva in orasul acesta. Care incepe sa-mi placa din ce in ce mai mult. Cantecul de la Travka isi gaseste din ce in ce mai des raspuns 
Pe scurt, astazi s-a intamplat primul mars cu adevarat oficial al biciclistilor din Bucuresti. Si cand spun cu adevarat oficial, spun ca a fost dupa toata regula. Cu participarea primariei si a politiei, cu traseu mediu ca lungime, s-a circulat pe carosabil si am avut prioritate in cele mai multe dintre intersectii. Sa vezi intreaga Piata Romana oprita si privind lungul sir de biciclete cum o traverseaza este ceva minunat. Iar participantii au simtit asta, dupa povestile de la sfarsit
Astazi la Bikewalk au fost aproximativ 250 de participanti care au aratat ca nu mai suntem o mana de ciudati intr-un oras al traficului salbatic ci ca avem locul nostru si aceste este pe sosea, nu altundeva. Si a iesit bine Nu am avut nici un incident, oamenii au fost calmi si s-a pedalat lejer, fara sa alergam (poate e loc de mai bine aici, data viitoare o sa marim putin ritmul 
) si cel mai fain a fost cand i-am auzit spunand ca s-au simtit in siguranta. Cuvintele astea mi-au mers la inima pentru ca tocmai asta este ceea ce ne dorim – sa circulam in siguranta pe carosabil, sa ne integram natural in trafic. Deci, se poate
Foto: astamicu
La final de Bikewalk ne-am strans si am sarbatorit pe iarba, in parcul Izvor, la o gura de apa si un pahar de vorba. Si am primit nistre tricouri foarte faine
Dupa ce a trecut entuziasmul si incordarea, ne-am adus aminte ca azi se mai intampla ceva minunat in lumea biciclistilor de Bucuresti. Incepand de azi, Sambata, Duminica si in sarbatorile legale se poate intra cu bicicleta, la orice ora, la metrou. Asa ca am luat bicicletele in brate si am intrat subit la statia Izvor. Minune, am putut intra fara nici o problema Sa circuli cu bicicleta la metrou e ceva rupt din Alice in Tara Minunilor – nu ne venea sa credem.
Stati asa ca nu am terminat Ca sa fie totul extraordinar pana la final, am dat o fuga si pana pe Bulevardul Kiseleff, care la sfarsit de saptamana capata o noua identitate – Via Sport. Sa vezi tot acel bulevard fara nici o masina si plin de mese de tenis, de cosuri de baschet, de biciclete si multe alte minuni este magic. Magica – nu cred ca pot gasi un termen mai bun – a fost toata aceasta zi.
Bucurestiul incepe sa devine un oras frumos. Incet dar sigur Abia astept sa vad pozele de la Bikewalk.
