Ziua de Sambata, 25 Septembrie 2010 – pentru mine doar cea de sambata, pentru altii este deja un an – a fost o zi fara sens. In ce sens, am sa explic imediat

Asta pentru ca in acea zi s-a intamplat ceva nu departe de un miracol. In fapt, dand la o parte orice fel de misticism, chiar a fost un miracol. Mi-am tot zis ca nu voi scrie despre evenimentul Let’s Do It Romania pentru ca oricum atat de multi au facut-o, cu mult mai bine decat mine. Dar nu pot – pentru ca in urma acestui eveniment, trairile nu-s usor de uitat.

Cel mai mult m-au convins sa scriu acei oameni cu bun-simt si plini de sinceritate, care au tot afirmat, explicat si demonstrat cum ca proiectul Let’s Do It Romania, la fel ca si multe alte proiecte de acest gen, prin extensie, este o prostie totala. Cum ca nimic din ce se doreste facut nu are rost, ca nu asa se rezolva treburile, ca impactul este lipsit de importanta, ca totul este doar un joc de imagine si ca participantii vin doar pentru poze (parca stiu replica asta si din alt film …), ca oricum a doua zi va fi totul la fel si etc ca lista este prea lunga. Daca nu aveti cunostinta de astfel de reactii, sunteti fericiti. Eu le stiu bine, le-am vazut, citit, auzit de prea multe ori. Mai trist este ca in zona asta sunt incadrati si unii – din fericire putini – dintre prietenii mei. Din pacate. Afirmatiile lor au durut cel mai mult dar … asa e viata, nu-i plina doar cu lapte si miere. Eu stiu asta, ei se pare ca nu.

La final de Let’s Do It Romania, lucrurile arata cam asa: peste 150.000 de participanti inregistrati oficial in ziua evenimentului, la punctele de inregistrare. Dintre acestia, peste 73.000 si-au facut inregistrarea si pe site, inaintea evenimentului. Numarul de participanti este unul partial, inca nu au centralizat toate datele. Din cate am vazut la fata locului, au fost multi participanti care au venit direct la locurile de actiune, fara sa se mai inregistreze – noi am avut cel putin doi in echipa si sunt convins ca au fost multi care au procedat asa. Eu as rotunji, fara sa exagerez in vreun fel – ba chiar mi-e teama ca-s, in continuare, rezervat in cifre – la 200.000 de participanti. Romani. In Romania. Oricat de lenesi ar fi fost si oricate poze ar fi stat sa faca, tot nu ar fi avut cum sa stranga mai putin de 4-5 saci de persoana. Ajungem la 800.000 de saci. Cu gunoaie si mizerie. Cu un volum de minim 120 litri, (asa cum au fost cei distribuiti la punctele de inregistrare) desi multi, ca si noi, au venit de acasa cu saci mai mari – de 240 de litri. Volumul, iarasi estimat rezervat, sare de 100.000.000 (o suta de milioana de litri) de gunoi strans. De romani. In Romania. In anul de gratie 2010.

Dar stiti ce? Nici macar nu conteaza. Este infim, in tara asta sunt atat de multe gunoaie – si ma refer acum doar la cele materiale – incat nu are sens.

Pe langa gunoaie insa, la Let’s Do It Romania s-au strans povesti. Si povete. Si lumini in ochi. Si zambete. Si rasete. Si voie buna. Si incredere. Si uimire. Si mult entuziasm. Si caldura, multa multa caldura.

Din cei 200.000 de participanti, cu siguranta prea putini dintre ei vor mai arunca vreodata gunoaie in alt loc decat in cel potrivit – asta, presupunand ca exista printre ei unii care au facut in trecut asa ceva si cu siguranta sunt. Din cei 200.000 de participanti, sunt convins, fara a avea vreo statistica anume, ca prea putini au mai fost pana acum implicati in actiuni de ecologizare. Acum insa, dupa ce au vazut cat de placut poate fi – desi greu – si cat de puternice pot fi rezultatele, cu siguranta un procent cu mult mai mare va cauta sa se implice in astfel de proiecte. Si ce ma bucura si mai tare este ca media de varsta a participantilor este destul de mica – un semnal bun.

Alaturi de cei 200.000 de participanti Let’s Do It Romania au fost prezenti si alti oameni, simpli trecatori – cati oare, mi-e greu sa estimez. Cativa dintre ei, cu siguranta, au vazut si inteles ce se intampla. Altii au vazut pe canalele media. Altii au auzit si vor auzi comentarii despre eveniment. Unii au inteles si vor intelege mesajul – ca, totusi, nu-i chiar ceva firesc sa arunci sau sa lasi gunoiul chiar oriunde. Ca-s putini, prea putini, este foarte adevarat – dar SUNT. Pe langa ei, sunt copii care au vazut si au auzit – si ei vor intelege. Tot putini dar vor intelege.

Mai mult, sunt mii de locuri care functionau pe post de mici gropi de gunoi locale, unde oamenii avea deja reflexul de a-si duce gunoiul ca pe ceva firesc, obisnuit, ca pe un dat. La urma urmei, daca tot era un morman de gunoi acolo, ce mai conteaza o galeata sau un sac? Va este cunoscuta teoria ferestrelor sparte? Daca nu, va invit s-o cititi – este foarte graitoare in acest context. Poate dintre toate punctele de impact, proiectul Let’s Do It Romania are cea mai mare relevanta exact aici. Incepand de a doua zi, foarte multi oameni vor descoperi ca sunt pusi in situatia de a-si arunca gunoiul intr-un loc curat – nu intr-o groapa de gunoi. Si asta ii va pune in fata unei situatii noi – imi asum acest gest anti-social sau nu? Sunt eu cel care sa-si asume murdarirea unui loc curat sa nu? Si multi vor constientiza, in acel moment, un lant de consecinte care pana atunci le era strain, indiferent.

Orice companie care ofera servicii de curatenie – in orice domeniu – va poate spune ca este cu mult mai usor si mai putin costisitor sa faci operatiuni de intretinere decat sa faci curatenia propriu-zisa. Prin urmare, multe din zonele acoperite de proiect vor fi acum mai usor de pastrat – pentru ca sunt deja curate, vor fi si mai susceptibile de a fi mentinute in acest stadiu, vor fi mai motivationale prin simpla existenta.

Cam astea ar fi, cred eu, intr-o ordine complet aleatoare, motivele pentru care proiectul Let’s Do It Romania a demonstrat in ziua de Sambata, 25 Septembrie 2010, ca multi dintre noi nu stim in ce tara traim. Personal mi-am inghitit limba, nu am crezut initial ca vor exista mai mult de 50.000 de participanti si asta rotunjit bine. Mea culpa. As face-o in piata publica, daca ar exista asa ceva la noi. Este o zi care ne-a aratat multora ca avem de ce. Si mai mult, ca avem cu cine.

Echipa cu care am participat la Let’s Do It Romania, undeva prin Padurea Cernica - Foto de Mihaela Draghici

Ar trebui sa dau totusi explicatia promisa in primul paragraf

In ultima perioada am tot citit fel si fel de reactii negative, nu doar despre acest eveniment. Oameni normali, cei care isi vad de treaba lor de personaje mature si responsabile, spunand ca este o irosire de resurse fara sens. Numai ei sunt cei care fac lucurile cu sens, pentru ca la fel ca ei procedeaza marea majoritate. Sunt integrati. Dar in acest caz, cum oare ai putea sa faci lucuri cu sens, daca simti si vrei sa schimbi ceva? Ce poti face in aceasta situatie? Pai, devine evident, pentru unii – te apuci sa faci proiecte lipsite de sens. Proiecte care intrerup ciclul rutinier si sparg normele. Si Let’s Do It Romania asta a facut – a spart norme si mentalitati. Este doar un inceput.

Acum as fi, sincer, tare bucuros sa-i vad pe acei care, pana sambata dimineata, au afirmat sus si tare, in stanga si in dreapta, ca totul este o prostie, ca este lipsit de sens. Le astept comentariile in continuare