Sarbatorile anului trecut le-am sarbatorit intr-o zona draga mie, la Maramuresul nostru cel inca istoric. Mai exact la Sapanta, ca am vrut sa avem un an nou vesel 
Cum serile de iarna-s lungi iar oamenii usori la vorba, am avut parte de multe povesti in compania gazdoiului nostru. Pe care le-am … savurat 
Una dintre ele, tragi-comica, o are in prim plan pe Mona.
Maramuresul, in special zona sa cea mai nordica, are doua caracteristici care ne intereseaza in aceasta poveste: este foarte activ in exploatarea forestiera si este invecinat cu Ucraina. Mai ales in ce priveste Sapanta, e mai la indemana sa faci cumparaturile la Ucraina decat sa mergi pana la hyper-market. La modul cat se poate de propriu este asa, daca stranuti putin mai tare poti fi acuzat de terorism biologic international. Rezulta de aici ca multi ucrainieni vin sa lucreze la noi, unde veniturile sunt ceva mai rasarite, cei mai numerosi fiind angajati ca taietori de lemne.
) Le-am explicat ca fac poze si mi-au cerut sa le arat si lor. Ceea ce am si facut. In mod previzibil, urmatoarea rugaminte a fost sa le fac si lor poze 
