exorcizarea fricii
Vreau de ceva vreme sa scriu tema asta dar ceva ma tinea in loc. Nu ma puteam apuca prea curand, este o tema la care tin prea mult pentru a scrie doar din impulsul unui singur moment (din care am avut destule). Voiam sa le adun, sa le supun presiunii, sa las sa cristalizeze (No pressure, no diamonds - Thomas Carlyle). Sa adun idei ganduri, sa pot sa impachetez o idee care in sine este brutal de simpla – si totusi, atat de rar inteleasa si mai ales aplicata.
Tot cautam, printre altele, un citat care sa fie potrivit cu tema asta si nu gaseam nici unul pe care sa-l simt aproape (pana la urma, va fi un articol plin de citate:P). Primul dintre ele imi este oferit cu gingasie de catre Pandutzu.
Everything you ever wanted is right on the other side of your fears.
In fraza de mai sus este voba despre un moment de revelatie. In care, ajungand sa faci ce-ti doresti de mult dar mereu ai amanat, crezand ca-i prea greu sau complicat, realizezi cat de usor a fost sa treci de acea teama. Este proverbiala palma peste frunte, urmata de un sentiment de plinatate, de emotie entuziasta si bucurie, amestecate cu ceva mandrie.
Ai trait un asa moment? Daca da, de felicit, de nu … imi pare tare rau. Este exact ce am simtit anul trecut cand mai aveam 10 Km pana sa ajung cu bicla la tara, este ce m-a uimit cu intensitate cand m-am vazut in creasta Pietrei Craiului, fiind a doua urcare mai serioasa pe munte dupa mai bine de 10 ani, tot asta m-a facut sa ma uit in urma si sa strang tare din dinti ca sa nu urlu de cat de bine imi era cand m-am vazut sus la Vf. Omu dupa o urcare singur – singurel (despre asta in alt episod, poate 
) Toate au fost momente in care m-am uitat in urma si am realizat cat de usor este sa dai viata visului tau. Si pentru a prinde substanta, un vis nu trebuie sa fie cat un munte, trebuie sa fie doar visul tau.
Eram pregatit pentru toatea astea? Nicidecum. Fizic nu eram nici pe departe antrenat pentru efort de lunga durata, experienta tindea vertiginos catre zero iar echipamentul era la minim. Si totusi mi-am zis ca trebuie s-o fac, ca nu mai are rost sa aman – asta imi doresc, asta urmeaza sa fac. Daca-mi va placea, voi repeta, daca nu, voi sti ca mi-am trecut pragul mental care ma tinea legat de aceste vise. Concluzia este ca le voi tot repeta 
If you think you can, or you think you can’t, you’re probably right – Henry Ford
I must not fear. Fear is the mind-killer.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
I will face my fear.
I will permit it to pass over me and through me.
And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path.
Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.Dune, The litany against fear
Stop trying to control everything and just let go! LET GO!
Fight Club
Habar nu ai de ce esti in stare !!! (asa se cheama clipul )
Posted on ianuarie 7, 2011, in ca-n viata, ganduri and tagged entuziasm, exorcizarea fricii, motivatie, motivational. Bookmark the permalink. 15 comentarii.
thumbs up! foarte misto scris si bine punctate ideile
nu pot sa ma abtin. De ce isi linge atat de dubios degetele?
In rest ai mare dreptate si ai exemplificat foarte frumos cu muntele. E minunat sentimentul de varf, atins dupa ce te gandeai ca e aproape imposibil sa ajungi acolo:) Cand am urcat pe Seaca dintre Clai eram stresata si convinsa ca o sa renunt- m-am trezit pe saritoarea cea mai mare topaind cu gura pana la urechi. Inca n-am reusit sa aplic autosuficienta asta si-n alte domenii
ăă…bineinteles, offtopic
…la multi ani, Ioana!!…ca nu stiu cum sa ajung la ea altfel decat aici
…that is…daca Ioana este the real name al… Ioanei noastre
…
@Andrei – multam fain, ma bucur ca place
@zapacita – cred ca explicatia vine din grosime
Anume cea a foilor folosite care-s foarte subtiri si se tot lipesc una de alta. Daca te uiti in descrierea clipului, pe YouTube, ai sa vezi ca Adrian s-a inspirat dupa un alt clip – tipul de acolo face exact acelasi lucru.
Apropos de a doua idee, cred ca muntele si ascensiunea lui este de departe una dintre cele mai clare (si facile) lectii de invingere si independenta. Face sa fie atat de clara diferenta intre imposibil si am reusit iar asta in decurs de doar cateva ore. Minunat.
@Johnesy – cred ca asta e numele real
La Multi si Veseli Ani si din partea mea 
Pe de alta parte, stimate vulpoi, stii bine ca astfel de constatari au sens doar pentru cei care si-au depasit deja macar o data teama. Pentru restul e doar o alta poveste motivationala. Nu spun ca ceea ce scrii nu are sens sau ca n’ar fi adevarat, doar ca e o constatare post factum.
De multe ori, atunci cind sintem blocati in frica noastra, stim ca blocajul este irational, ca depinde doar de noi sa’l depasim si ca dincolo de propria decizie restul piedicilor sint minore sau surmontabile. Da’ tot nu o depasim. Din motivul ala simplu, de manual. Frica, angoasa, sint irationale si nu pot fi depasite rational. Din fericire exista alte tipuri de tratament. Punerea in situatie, spre exemplu
Si, ca sa fiu scirtar pina la capat, genul asta de indemnuri poate avea uneori consecinte negative. Nu poti incerca chiar orice. Uneori nu te duc puterile. Uneori descoperi asta abia dupa ce ai dat drumul la bolovan la vale si consecintele nu mai pot fi ocolite. Chiar si nebunia aruncarii in necunoscut trebuie facuta cu cap
Ca in disclaimer’ul ala de la Animal Planet (personalul care se joaca asa frumos cu tigrii este bine antrenat iar animalele sint atent tinute sub observatie, nu incercati asta la proxima vizita la zoo)
Si ca vorbeam despre bolovani la vale, vezi ca te asteapta un cadou la mine pe blog
(ai link in sectiunea de trackback de la postarea asta a ta)
fain articolu, foarte fain.
@Marius – de acord cu observatiile tale, foarte de acord. Notarea insa nu era intentionata ca universal aplicabila – sunt unii care au nevoie doar de un mic imbold, de un “daca altii pot …” si in cazul asta poate face bine (eu unul sunt cateodata in situatia asta). Sau macar intareste un rationament anterior. Iar la urma urmei, Don Quijote saracul a avut un sens, nu?
Da, adevarat ca just let go nu e mereu cea mai buna solutie dar in cele mai multe situatii este. Si apoi suntem totusi copii mari, cred ca putem analiza totusi riscurile asumate, cel putin pana la un punct.
In ce priveste a doua observatie, iti raspund ca si esecul tot crestere se cheama ca e
PS – am vazut leapsa, continui cat de curand. Am si eu una, special pentru tine, dar o mai coc putin
@Zerocrat – multam fain, ma bucur ca ti-a placut
Marian, ideea a-ti depasi limitele mi se superba si merita pusa in practica oricat de des … .asta dc vrem sa facem ceva mai mult in viata; e vorba de vointa, de spirit, de a atinge o asemenea concentrare incat sa poti ajunge efectiv de cealalta parte a barierei; si pt ca mi se pare logic si ce spune BadDragon…intr-adevar, nu totul are sens sa fie incercat iar uneori “punerea in situatie” rezolva dilema
. M-a bucurat totodata enorm si referirea la DUNE, ptr ca mi-a ramas intiparita in cap incantatia sau mantra aceasta (cum vrei sa-i spui) – la mine varaianta era insa tradusa in romana: “Frica este ucigasul mintii” si mi s-a parut foarte puternica.
Si nu in ultimul rand, va doresc tuturor La Multi Ani! si…. multe realizari la care doar cu gandul ati visat.
Si iarasi, nu in ultimul rand, multe multumiri lui Johnesy si tie pt urarile de zile trecute….si mii de scuze pt intarzierea cu care am vazut mesajele
. Si cred ca…La Multi Ani!! si lui Johnesy pt 7…sau ma insel?! 
Da, mantra din Dune este intradevar foarte puternica. Si pe mine m-a insotit in multe momente mai putin calme
Vulpoiule, mai tii minte discutia ai mai veche a noastra in care’ti spuneam ca, dupa mine, este prea putina violenta in viata noastra de zi cu zi? E cumva legata de ce spui tu aici. Sintem cocolositi si protejati, ne lovim de bariere putine si hilare daca le compari cu greutatile vietii unui om normal de acum 150-200 de ani. Multe lucruri nici macar nu sint intangibile ci le numim noi asa pentru ca ne e lene sa ne ridicam pina la ele.
Mai tii minte ce’i spunea Leto II Atreides lui Stilgar in momentul in care fremenii incepusera sa decada? “Sint frumoase fetele din Sietch Tabr in primavara asta!” Era o mustrare, nu o lauda. Litania fricii are cu adevarat sens doar intr’o lume ca aia.
Din pacate, dupa mine, asta e o dilema insolvabila: viata aspra si incerta cu curaj si dezinhibare sau viata buna cu decadenta si lasitati.
Imi cer scuze ca intervin, insa nu sunt de acord cu ceea ce spui despre violenta zilelor noastre: intr-adevar, poate nu mai exista multe ocazii de a dovedi ca fizic rezisti peste limite, insa violenta s-a ramificat pe alte nivele. Nu mai ai alb si negru, ci foarte multe nuante de gri. Intr-adevar, e mult mai simplu sa tragi o concluzie cand sangerezi de moarte in urma unei lupte corp la corp decat intr-o lume in care nu iti mai gasesti niciun reper deoarece toti in jurul tau actioneaza manati de propriile interese.Eu zic ca litania fricii poate fi adaptata lejer astazi.
Cat despre siguranta ca viata aspra estea neaparat legata de un caracter hotarat, drept, samd…..n-as baga mana-n foc…au fost cazuri de tradare si acolo. Si cred ca oamenii au fost dintotdeauna impartiti in cei care au ales calea “virtutii” si sa isi pastreze coloana vertebrala si cei care au ales calea mai usoara, de compromis. Iar acum hotarele astea sunt mult mai greu de delimitat….sau, nu cumva noi privim cu alti ochi in urma decat cei cu care erau vazute acele vremuri? Om avea si noi peste sute de ani nostalgicii nostri…:).
Dar cred ca am plecat destul de departe de subiect…Si eu sunt de parere ca trebuie sa demonstrezi ca si fizic iti poti depasi limitele, nu numai mental. Ponderi egale ptr cele doua cazuri, altfel dam in alte dezbateri …
Iar Bene Gesserit-ul fara de care Paul n-ar fi ajuns Muad’dib iar fremenii n-ar fi stiut sa foloseasca apa vietii, nu pe violenta fizica se sprijinea….ci pe controlul si disciplinarea corpului cu ajutorul mintii.
@Marius – as fi tentat sa-ti dau dreptate in prima instanta. Apoi ma gandesc ca, dintre celelalte dobitoace, noi se pare ca am fi dotati cu ceva ratiune si constiinta de sine. Si combinand istoria cu ratiunea, ma gandesc utopic cum ca am putea gasi o modalitate de organizare sociala care sa combine curajul si dezinhibarea cu viata buna. Ceva imi spune ca nu ma insel, chiar daca noi nu vom avea bucuria sa vedem asta intamplandu-se pe scara larga. La nivel micro-social insa, se poate pune altfel problema – a se vedea urletul de caini/lupi de care comentam la tine acum ceva vreme. Am sa revin pe tema de mai sus, promit
@Ioana – frumoase idei
Mai ales “Om avea si noi peste sute de ani nostalgicii nostri” ma atrage pentru ca de multe ori si eu am senzatia ca idilizam oarecum societatile trecutului. Pana la dovada finala insa, nu putem decat sa luam de bun ceea ce (credem) ca stim.
De acord cu tine, litania se poate folosi cu mult succes si acum – este la urma urmei un intaritor impotriva a orice percepi ca fiind agresiv/periculos – nu trebuie sa fie doar de ordin fizic.
Pingback: Tweets that mention exorcizarea fricii « notele lui Vulupe -- Topsy.com
Pingback: Usurel cu link’ul la vale « There is no such thing as a moral or an immoral book. Books are well written, or badly written.