Arhivele lunare: decembrie 2011
Mos Craciun pe bicicleta
Uite ca unii nu se potolesc. Nu vor sa se potoleasca si gata. Si nici ca-s eu ala care sa spuna ca nu fac bine 
. Asa ca maine, 24 Decembrie 2011,
ora 14.00 suntem asteptati toti cei care au chef de-o plimbare pe bicicleta la intrarea in Parcul Izvor dinspre Casa Poporului (la statui) pentru un mars al … Mos Craciunilor ciclisti.
Suntem asteptati nu oricum ci costumati in Mos Craciun (macar cu un fes rosu cu mot alb, daca nu tot costumul) si daca este posibil, cu o punga de bomboane care vor fi oferite trecatorilor, pe parcursul marsului. Suna bine, asa-i? Sa-i multumim prietenului Dilimake, caci el este initiatorul acestui mars al renilor cu doua roti.
Mai multe detalii puteti gasi pe pagina evenimentului, cu corectia ca ora finala de intalnire este 14.00, nu 16.00 cum era anuntat initial. Ne vedem la statui .
Sursa foto: http://www.northvetscycling.com/
ne ducem de rapa
Am primit acum cateva zile un link catre topul celor mai vizualizate clipuri YouTube in 2011, realizat de cei de la ProTV. Pana acum nimic suprinzator, o astfel de lista este de asteptat. Prima reactie a fost de wow, hai sa vedem, musai or sa fie lucruri interesante – sau cel putin foarte amuzante. Ei bine, nu. Deloc.
Iata ce am gasit pe pozitia 5:
Nu stiu care este sursa acestui clasament dar cert este ca, la acest moment, clipul de mai sus are 54,562,515 vizualizari. Aproape 55 de milioane de oameni (de doua ori populatia Romaniei) au vazut vizualizat acest clip. Imi este, sincer, rusine sa scriu aici vorbele care mi-au trecut prin cap cand am vazut si inteles asta. Cat de cretini am ajuns oare?
Brusc mi-am adus aminte de-o discutie cu Dragonul cel rau, de acum cateva saptamani. Bine zicea el temadu-se ca am inceput sa alunecam, repejor, pe-o panta descendenta. Ca peste nu chiar multa vreme, oamenii specializati si educati cu adevarat vor deveni atat de rari incat vom ajunge sa-i consideram magicieni. Ca actuala noastra tehnologie ne va depasi atat de mult incat vom deveni, fara prea multe exceptii, controlati si controlabili cu ajutorul ei, intr-o masura care acum este greu de inteles. Nu din cauza vreunei conspiratii mondiale in acest sens (va rog sa lasam acest subiect deoparte) ci numai si numai pentru ca suntem atat de idioti incat nu ne pasa. Daca ati vazut Wall-E, scenele de pe nava spatiala, cu populatia complet indobitocita, mi-au ajuns rapid in minte.
Oameni buni, catre ce mergem? Unde dracu vrem sa ajungem? Ati innebunit? 55 de milioane de vizualizari, a cate ~3 minute, inseamna in total 313 ANI petrecuti savurand acest clip. Inca nu-mi vine sa cred. Da, stiu ca poate este captivant pentru copii (desi, credeti-ma, am dubiile mele ca este atat de captivant chiar si pentru ei) dar chiar excluzandu-i tot ramane un numar imens de ore consumate absurd. Absurd. Inutil. Asta nu se poate numi relaxare, asta este completa idiotenie.
Ce vrem sa devenim? Vrem sa devenim ceva? Mai scurt: vrem ceva?
PS – Se pare ca cele scrise mai sus nu-s chiar agreate de una lume. Ceea ce este cat se poate de normal. Reactiile si mai ales comentariile sunt, zic eu, o buna argumentatie pentru ideea principala a articolului. Mult mai buna decat am putut eu face-o. Le puteti citi aici.
Altar – recenzie concert de lansare album Mantra
Duminica, 11 Decembrie am avut parte de-o noua revenire la Bucuresti a clujenilor de la Altar. Nu cu orice ocazie, insa. Concertul sustinut in Club Fabrica face parte din turneul de promovare al celui mai nou album propriu, denumit, simplu Mantra si este organizat de MetalSupport. Cum ajung destul de rar prin aceste meleaguri iar albume noi semnate Altar gasim si mai greu, prezenta se anunta obligatorie.
Locatie – Clubul bucurestean Fabrica apare din ce in ce mai des pe anunturile de evenimente. Asta este un lucru foarte bun, avem nevoie de un suport cat mai sustinut, in special pentru concertele cu trupe romanesti. Parerea mea poate fi usor subiectiva, avand in vedere numarul redus de participanti – undeva in jur de 200. Prin urmare, a fost lejer ca si aglomeratie si foarte aerisit. Numai de bine . Mai este loc de imbunatatit dar per total, desi putin generos ca si suprafata, este un loc bun pentru concerte – iar preturile sunt foarte rezonabile.
Sunet – Puternic. S-a auzit bine dar nu as putea spune mai mult decat atat. N-a excelat prin nimic sunetul, poate doar prin durata enorma de timp in care s-au facut reglajele. Dar asupra acestui aspect revin imediat.
Organizare – He he, aici avem de vorbit. Pentru ca sub nici o forma, fie ca-i vina trupei fie ca-i vina clubului sau a cui o mai fi, este inadmisibil sa ai intarzieri atat de mari. Accesul a fost anuntat la ora 19 – conform afisului – iar intrarea a inceput dupa ora 19.30, in conditiile in care suntem, totusi, in luna Decembrie. Nu bun. Iar dupa asta am primit marea surpriza – probele de sunet inca nu incepusera. Deci a urmat mai bine de-o ora de probe si de reglaje. Trupa P.O.V a ajuns undeva dupa ora 20 iar trupa Proof n-a mai ajuns deloc. Oameni buni, nu asa se face organizare de eveniment. Repet, de oriunde ar fi vina, este total incorect fata de public. Si in plus, este penibil pentru o trupa, oricare ar fi ea, sa faca mai bine de-o ora de reglaje de sunet in timp ce sala se umple de public – nu se face. Daca vrem sa evoluam, in nici un caz nu asta-i drumul. Nu mai spun ca nimeni nu a spus nimic, nimeni nu si-a cerut scuze – nimic. Voci care comentau insa, erau destule in sala. Poate usor usor vom incepe sa nu mai acceptam astfel de “intamplari“.
Public – Suprinzator de putin – ma asteptam sa nu fie loc sa te misti, avand in vedere ca sala nu-i chiar asa de mare. Estimez undeva in jur de 200 de persoane. Desi initial a fost foarte pasiv la trupele de deschidere, odata ce Altar au urcat pe scena situatia s-a schimbat complet. Un pic de pogo si multa, multa cantare. Se simteau fanii vechi ai trupei care cu siguranta n-au plecat nemultumiti de la acest concert. Au prins, cum altfel, in special piesele mai vechi, de pe albumele de inceput.
Trupe de deschidere – Primii care au urcat pe scena din Club Fabrica au fost baietii de la P.O.V. Cu un punk destul de curat, au facut o prima tura de incalzire interesanta. Pacat insa de pauza extrem de lunga de la inceput, cu probele de sunet, fapt pentru care publicul era deja destul de iritat si reticent. Asa ca nu prea au avut parte de suportul salii – dar s-au descurcat bine si asa.
A doua trupa de deschidere ar fi trebuit sa fie Proof dar asa cum am spus mai sus, acestia n-au mai ajuns. Trecem astfel la Nimrod’s Weapon – trupa tot din Cluj, cu un specific aparte. Spun aparte pentru ca sunt o trupa strict instrumentala. O prezenta interesanta si pe alocuri intriganta. Foarte comunicativ, Nimrod, fost membru al trupei Altar si actual prieten al trupetilor a fost foarte prezent pe scena, tinand mereu cate un mic discurs intre piese si incurajand publicul sa fie mai activ. Per total au placut, ca si trupa de deschidere, dupa reactiile publicului.
Altar - Intr-un final, dupa o (prea) lunga asteptare, undeva in jurul orei 22 si ceva am avut parte si de trupa vinovata pentru acest turneu. Altar au suit pe scena fara multe complicatii si si-au comunicat bucuria de fi iarasi pe-o scena bucuresteana. Baietii au avut si au in continuare o prezenta scenica foarte buna – arata excelent pe scena, au un mare atu prin asta. Andy Ghost – voce, desi un tip scund, este o prezenta foarte puternica. Foarte dinamic, cu binecunoscuta lui “fustita” si cu o voce foarte bine pusa in valoare – greu de ignorat. Theo – chitara bas – este cat se poate de direct exprimat o forta a naturii – este un tip imens in bratele caruia basul parca se pierde. Si cumva are mereu un aer de protector al trupei, de tata care se ocupa ca totul sa fie bine – mai ales cu gluga tip hip-hop pe care a abordat-o. Nu se lasa mai prejos nici Damian (D.Man) – chitara – cu aspectul sau razboinic. Ultimul dar in nici un caz vreun fundas este Levi – baterie – care a facut un spectacol pe cinste ascuns in spatele tobelor din dotare.
Asa cum spuneam, trupa Altar este in turneu de promovare pentru ultimul lor album – Mantra. Pornind de aici, dupa cum au anuntat inca de la inceputul concertului, pe parcursul serii au adus pe scena toate piesele de pe album, facand astfel o lansare completa. Si de succes as putea spune, avand in vedere ca piesele noi suna foarte foarte bine iar reactia fanilor a fost una pe masura. Personal mi-a ramas in memorie chiar piesa titlu a albumului – “Mantra”.
Totusi, pe langa piesele noi, baietii au gasit destul loc si pentru cateva dintre piesele deja consacrate. Asa ca ne-am putut bucura de “Nascut Invingator“, “Atitudine“, “La noi“, “Singur impotriva tuturor“, “Mum” cantate exact ca pe vremurile bune. Piese care au fost foarte bine primite, aproape toti cei prezenti stiind versurile si cantand alaturi – sau cateodata in locul – trupei Altar.
Per total un concert bun, daca facem exceptie de problemele organizatorice. Altar au aratat inca odata ca sunt o trupa ce-si merita statutul si care mai are inca multe de spus in muzica romaneasca. Iar noul album suna chiar foarte bine – Mantra este de adaugat la colectie.
muncim, scriem – dar ne si distram
Personal am avut o perioada cat se poate de incarcata in ultimile (multicele) luni. Asa ca invitatia celor de pe DrinkTeam.ro nici ca putea pica mai bine, mai ales ca anul trecut am ratat iesire care atunci s-a numit #wintertweetmeet. Si sunt putin cam suparat, din cate am inteles s-au intamplat lucruri tare faine pe acolo .
De data asta, invitatia – si chiar evenimentul – nu este chiar singuratica. Avem ca si parteneri de distractie pe cei de la ABSOLUT VODKA si surpriza pe ultima suta de metri, Ford Romania. Si nu, nu-s incompatibile, pentru ca Ford ne ajuta doar cu deplasarea pana la locul faptei si retur, in restul timpului #fordroadtrip va lua o pauza si se va transforma in #snowcocktail (scuze pentru termenii cam alambicati, limbajul twitter isi impune regulile cand si cand).
Denumirea de snowcocktail vine evident din combinarea unor sperante cu ceva promisiuni. Sperantele sunt pentru zapada, de care sper sa avem parte din plin. Cocktail vine in acest caz de la Vio Dragomir, barman in Le General din Cluj si vechi prieten al grupului , care ne-a promis ca vine sa ne scoleasca in arta secreta a prepararii unor cocktail-uri savuroase. Cica ar face si-un concurs, acum sa vedem daca va mai avea cu cine 
. Per total suna cat se poate de fain si … mai sunt si alte suprize pregatite. Hmmm, suna bine. Asa ca am facut deja bagajele, am bifat cam doua ore de somn si deja abia astept sa pornim caravana.
Am lasat partea ce mai placuta la urma, precum capsuna de pe tort – daca vreti sa participati si voi la #SnowCocktail puteti accesa pagina de Facebook a grupului si sa cereti o invitatie – Drinkteam.ro. Ne vedem in zapada?
dupa 30 de ani, Celelalte Cuvinte inca ard
Trece vremea, trece mai repede decat ne place sa credem. Cu toatea astea, cateodata se intampla si extraordinarul calatoriei in timp. Rar experimentat acest fenomen, totusi exista virtuozi ai timpului care au aceasta capacitate – de a ne transporta, dupa propria lor vointa, inapoi in trecut.
Asta au facut cu noi cei de la Celelalte Cuvinte pe 8 Decembrie 2011, intr-un concert aniversar sarbatorit la Sala Palatului. Da, poate fi greu de crezut dar Cuvintele devin una dintre cele mai vechi trupe romanesti – ca sunt una dintre cele mai bune, stiam demult. Un concert cum numai ei ar fi putut sa aduca pe scena, aniversarea Cuvintelor va ramane o amintire cu adevarat de suflet.
Locatie: Sala Palatului cu greu mai are nevoie de vreo descriere. In interpretarea celor de Celelalte Cuvinte am avut parte de-o scena imensa, goala, ornata doar de mebrii trupei. Si o panza imensa ce acoperea tot fundalul scenei la inceput, panza peste care au fost proiectate imagini din intreaga istorie a acestora, pe fundal avand piesa “Fara cuvinte” si vorbele neuitatului Pittis. Dupa introducere panza a cazut peste scena si a fost rapid retrasa undeva in culise – un efect interesant. Spatiul generos pus la dispozitie de Sala Palatului acopera fara probleme chiar si cele mai pretentioase concerte de sala. Instalatia de lumini a fost foarte bine pusa la punct si fara sa se exagereze in vreun fel am avut un joc de lumini pe scena cat se poate de placut. Totusi problema principala in Sala Palatului, in contextul unui concert rock, ramane prezenta scaunelor – pur si simplu nu sunt compatibile.
Concertul a inceput la 8.15, respectand astfel destul de bine ora anuntata – 20.00 – de incepere – eveniment din ce in ce mai rar, din pacate.
Sunet: Reglajele de sunet au fost facute foarte bine, asa ca ne-am bucurat de-o sonorizare la inaltime. Volumul a fost mai mult decat multumitor iar calitatea a fost chiar foarte buna – s-a auzit bine atat de sus, din zona “balconului” cat si din zona din fata scenei. Doar in lateralele extreme ale scenei sunetul devenea mai putin placut.
Public: Pe scurt, a fost cea mai mare (si de fapt singura) dezamagire. Stiu ca Celelalte Cuvinte au un public trecut de prima tinerete (public in care ma inscriu si eu, dealtfel) dar chiar si asa nu se justifica lipsa de miscare din sala. Da, s-a cantat (din greu), s-a scandat binecunoscutul “Cu-vin-te, Cu-vin-te, Cu-vin-te” mult, bine si tare – dar cam atat. Ma asteptam (si-mi doream) sa vad un public mai activ, mai prezent fizic in fata scenei. In afara de cativa zeci – majoritatea tineri – care au rupt cutuma serii si au venit in fata scenei, restul au stat pe scaune. Partea faina a fost ca plaja de varsta a celor prezenti sarea cred de 60 de ani diferenta intre cei mai mici si cei mai in varsta participanti.
Impresionant a fost cu adevarat urarea de La multi ani, cantata de-o sala intreaga – atat pentru public, cat mai ales pentru trupa. Calin Pop a cazut la propriu in genunchi si avea lacrimi in ochi. Gestul a fost atat de firesc si de natural in acel moment incat ar fi fost surprinzator sa faca altceva.
Concertul: A fost in cel mai deplin sens al cuvantului un maraton rock. Acoperind 30 de ani de activitate muzicala si intins pe 4 ore (din care doar 15 minute de pauza) este cred unul dintre cele mai lungi concerte din Romania. Asta tinand cont ca nu au avut nici o trupa in deschidere – si sincer, mi-e greu sa ma gandesc la vreo trupa capabila sa se descurce in fata unei asemenea provocari.
Asa cum ii stim de la alte cantari, Celelalte Cuvinte comunica foarte putin cu publicul – doar verbal insa. In afara prezentarii pieselor si a perioadei reprezentate in istoria trupei, Calin a adresat destul de putine cuvinte, cel putin la inceput. In rest, a stiut sa faca cu adevarat parte din noi, sa se faca simtit si inteles in felul sau special. Spun asta pentru ca vocalul – si liderul trupei – Calin Pop este nimic altceva decat un copil mare. Sub aparenta unui adult, in el se ascunde un copil ce traieste cu si pentru muzica. Placerea lui de a canta este sublima, are momente in care devine pur si simplu esenta muzicala. Nu vreau sa-l laud dar chiar stie sa transmita atat de bine starea de placere muzicala incat il pot suspecta de hipnoza in masa.
Calin Pop – voce, chitara, Marcel Breazu – chitara bas, Leontin Iovan – tobe si Tiberiu Pop – clape au facut ca timpul sa-si piarda substanta, sa-si uite curgerea. Pe langa intoarcerea de-a lungul celor 30 de ani de istorie a trupei, cele patru ore de concert au trecut in mod incredibil de repede. Nu mi-a venit sa cred cand am vazut ca era trecut de ora 24, ca deja era “maine” iar Cuvintele erau inca pe scena.
Prima parte: Desi au inceput putin timid si temator, dupa pauza concertul a crescut la un nou nivel de intensitate. Inceputa cu opera lor muzicala “Oglinda” si continuata cu piese din albumele mai noi, prima parte a concertului a parut a fi doar pentru incalzire, comparativ cu ce a urmat dupa pauza. Am avut in “meniu” piese precum: “Lupii”, “Armaghedon”, “Lumea de apoi”, “WWW”, “Asa e viata mea”, “Zmeie” si … greu de tinut minte toata succesiunea de piese. Tot concertul a fost un regal de muzica si o desfatare pentru fanii Celelalte Cuvinte. Cum am spus, inceputul a fost destul de timid. Se vedea ca baietii au emotii, ca se simt putin tematori de reactia publicului. Tot ceea ce a spus Calin la inceput a fost ca urmeaza un concert lung – nu l-am crezut, desi a fost cat se poate de adevarat, pana la final.
Prima parte a fost mai ales o zona de maiestrie muzicala – au ales parca special piese “grele”, pe care le-au interpretat cu un profesionalism exceptional. Se vad anii de istorie comuna, se simte faptul ca actuala componenta are mai bine de 25 de ani impreuna – Celelalte Cuvinte fiind dealtfel una dintre cele mai longevive trupe romanesti.
Partea a doua: Ei bine, daca cineva ar mai fi avut retineri apropos de succesul acestui concert pana in acest moment, revenirea de la pauza a inchis orice temere. Linistiti de reusita de inceput, Celelalte Cuvinte au revenit pe scena hotarati sa tina un concert literalmente de neuitat. Gata cu temerile, gata cu emotiile – ma refer insa doar la cele muzicale. Caci ceea ce a urmat a insemnat, poate, in primul rand un fluviu de emotii sufletesti, lucru la care Cuvintele se pricep atat de bine.
Spre deosebire de alte concerte insa, de data aceasta valurile de emotii s-au regasit de ambele parti ale scenei. Atat publicul cat si (mai ales) trupa fiind transpusi intr-o alta lume. O lume in care Muzica, in cea mai curata forma a ei, poarta cu ea semnificatii si stari emotionale cu adevarat profunde. Au urmat piese ca “Daca vrei”, “Comoara”, “Fantana suspinelor”, “Ramai” (prima piesa a Cuvintelor), “Scrisori iubite” si altele din acelasi “registru”. Sunt piese pe care au crescut generatii intregi – sunt piese care au adunat in istoria lor nenumarate amintiri, vise, tanguiri si impliniri. Celelalte Cuvinte sunt o trupa care a crescut la randul ei impreuna cu aceste generatii – si desi si-au schimbat stilul de-a lungul timpului de mai multe ori, esenta lor a ramas aceeasi – o trupa profunda, plina de semnificatii si de emotii.
La “Daca vrei” am avut un conflict cat se poate de real si de puternic. Nu stiam daca sa cant, sa-mi exprim bucuria impreuna cu trupa sau sa tac, sa-mi tin respiratia si sa ascult publicul – felul in care se auzeau toate acele voci la unison a fost mult peste cuvantul impresionant.
Deja de aici cei de pe scena erau, la randul lor, transpusi intr-o stare de plutire. Privirile le straluceau permanent si nu doar odata am vazut lacrimi in ochii lui Calin. Lacrimi de fericire, de bucurie, de implinire. Felul in care ei s-au simtit acolo sus pe scena, la aceasta atat de importanta aniversare, a fost cu adevarat un cadou de neuitat. S-a simtit ca au asteptat mult acest concert, ca au pus multa energie in organizarea acestui turneu iar seara din Bucuresti avea o semnificatie speciala pentru ei. Si au oferit, la randul lor, tot ceea ce stiu ei sa faca cel mai bine – Muzica.
Iar la final, ca un cadou reciproc, “Iarba prin par” ne-a bucurat deopotriva pe toti – public, fani sau membrii ai trupei. Cadoul muzical al trupei Celelalte Cuvinte a facut ca toata lumea sa se ridice in picioare, dupa aproape patru ore de concert, si sa cante fara incetare “Iarba prin par, pe obrajii ei / Si pe ochii caprui / Ce plangeau la zei”.
Asta inseamna Celelalte Cuvinte, asta a insemnat si concertul lor aniversar: multa muzica buna, curata pana la desavarsire, multa emotie, multa foarte multa comunicare si traire.
La multi ani Celelalte Cuvinte, la foarte multi ani!
