Author Archives:
Marsul tacerii – Bucuresti 2012
Inceput in 2003, ca urmare a initiativei lui Chris Phelan, in White Rock Lake din Dallas, USA, a avut loc prima editie a Marsului Tacerii. Initial gandit ca un eveniment singular, ideea a prins amploare si 10 ani mai tarziu se desfasoara, ca un tavalug, in zeci de tari si pe toate cele 7 continente. Anul acesta sunt deja confirmate 256 de orase in care se va desfasura marsul si inca mai sunt inscrieri.
In Bucuresti suntem deja la a doua editie si speram sa continuam, indiferent de conditii, atata vreme cat astfel de marsuri vor mai avea motivatie.
Pe scurt, este un mars de comemorare, organizat in fiecare an in cea de-a treia Miercuri din luna Mai. Anul acesta asta inseamna data de 16 Mai. Ora de plecare este aceeasi in fiecare tara, ora 19.00, in acest mod realizandu-se practic un mars continuu, intins peste toate zonele orare de pe mapamond.
Este un mars lent si mai ales tacut. Regula de baza a acestui mars este linistea. Fara claxoane, fara comentarii, fara nici un fel de sunet decat daca este absolut necesar. Tacerea este cea care va insoti acest mars.
Vom vedea ce se poate face in asa fel incat acest mars sa fie desfasurat cu aprobarea si suportul instutiilor legale – avem acest drept. Voi reveni cu detalii pe masura ce vor fi progrese in organizare dar concluzia este clara:
Punctul de intalnire va fi intrarea in Parcul Izvor dinspre Casa Poporului, iar traseul va fi: Parcul Izvor, Strada Izvor, Calea 13 Septembrie, B-dul Libertatii, P-ta Unirii, P-ta Alba Iulia si retur pe B-dul Unirii catre Parcul Izvor.Harta este aici.
Ora de intalnire este 18.30 iar plecarea la ora 19.00.
La fel ca si anul trecut, cred ca o idee buna ar fi sa venim imbracati in alb, ca si evocare a bicicletelor fantoma.
Daca sunt alte orase care vor sa organizaze, le stau la dispozitie cu orice informatii am. Pagina de inscriere pentru eveniment o gasiti pe Facebook, aici:
Cateva date preluate de pe site-ul initiatorilor – Ride of Silence:
DATE: May 16, 2012 (always the 3rd Wednesday of May)
TIME: 7:00 pm
WHERE: Hundreds of locations world wide Join cyclists worldwide in a silent slow-paced ride (max. 12 mph/20 kph) in honor of those who have been injured or killed while cycling on public roadways.
WHY DOES THIS ORGANIZATION EXIST?
- To HONOR those who have been injured or killed
- To RAISE AWARENESS that we are here
- To ask that we all SHARE THE ROAD
THE RIDE OF SILENCE WILL NOT BE QUIET
On May 16, 2012 at 7:00 PM, the Ride of Silence will begin in North America and roll across the globe. Cyclists will take to the roads in a silent procession to honor cyclists who have been killed or injured while cycling on public roadways. Although cyclists have a legal right to share the road with motorists, the motoring public often isn’t aware of these rights, and sometimes not aware of the cyclists themselves. In 2003, Chris Phelan organized the first Ride of Silence in Dallas after endurance cyclist Larry Schwartz was hit by the mirror of a passing bus and was killed. (Read the full history here…) The Ride of Silence is a free ride that asks its cyclists to ride no faster than 12 mph and remain silent during the ride. There are no sponsors and no registration fees. The ride, which is held during National Bike Month, aims to raise the awareness of motorists, police and city officials that cyclists have a legal right to the public roadways. The ride is also a chance to show respect for those who have been killed or injured.
Si despre istoric:
A little history of this ride and how it came to be…. The 2003 Ride of Silence™ at White Rock Lake in Dallas drew 1,000 cyclists through word of mouth and email communication over a period of only ten days. There was no registration and no fees. Local media reported the ride to be incredibly moving as these cyclists rode in silence, occasionally wiping away a tear or patting a friend on the back. Chris Phelan, a friend of Mr. Schwartz and the person responsible for starting this initiative, thought the ride was a one-time event. However, as word got out other cyclists began to contact him with a desire to do the same thing in their own communities. Read Chris’ report from the first ride here.
Exista si un poem, pe care de asemenea am sa-l redau mai jos:
The Ride of Silence…
Tonight we number many but ride as one
In honor of those not with us, friends, mothers, fathers, sisters, sons
With helmets on tight and heads down low,
We ride in silence, cautious and slow
The wheels start spinning in the lead pack
But tonight we ride and no one attacks
The dark sunglasses cover our tears
Remembering those we held so dear
Tonight’s ride is to make others aware
The road is there for all to share
To those not with us or by our side,
May God be your partner on your final rideMike Murgas
Marsul tacerii…
In noaptea asta toti vom fi ca unul
In cinstea lor vom urma drumul
Prieteni, mame, tati, surori sau fii
Aceia care dorm etern, usor…
In liniste, atenti, incetisor,
Porni-vom rotile in grup
Prin intuneric, ca un singur trup
Lacrimi se-ascund sub negrii ochelari
Ivite-n amintirea acelor dragi hoinari
Aflati, cei ce priviti Plimbarea Noptii,
Drumul e-aici sa-l impartim cu totii !
Voi dragi plecati fulgerator
Sa fie Domnul al vostru pazitor
In ultima plimbare.
Prin Rai… Incetisor…
(traducere libera, dupa Mike Murgas, de Bikepress)
Multam Bikepress pentru versuri si grafica.
poveste despre RCA
Anul trecut, incepand oarecum de pe la inceputul verii, am avut masina indisponibila timp de vreo 3 luni. Prietenii stiu de ce. Dar nu asta-i povestea, insa. Dupa ce, intr-un final grandios, am ajuns sa-mi recuperez masina in stare functionala, fericit nevoie mare am tulit-o spre casa.
Numai ca, la nici 2 Km dupa ce am iesit pe poarta garajului, am dat nas in nas cu politia. Care politie fiind rutiera, mi-a cerut actele la control. Eu, intr-un zen maxim, ii intind actele, linistit ca Marea Moarta. In varful de moment, politaiul imi intinde polita RCA si-mi spune: “Pai asta-i expirata“. Soc si groaza, ma uit, validez constatarea – RCA-ul meu era expirat de vreo 2 saptamani. Hmmm, imi zic ca trebuie s-o fi incurcat cu cea de anul trecut si trec la fapte – scotocesc tot continutul torpedoului, dar fara succes. Moment in care si inteleg situatia – cum masina n-a fost disponibila, dracul a mai stat sa verifice termenul de expirare al politei de asigurare RCA, mai ales ca nici nu aveam talonul si nici polita veche cu mine. Cum o dreg acu’?
Comunic rezultatul negativ dat de torpedou si apelez la varianta “suna un prieten“. Mai exact, o colega, cea care are grija de hartogareala firmei. Stiam raspunsul, dar trebuia cumva sa-l conving pe politist ca acea polita exista. Dialogul a fost ceva de genul, purtat la nici doi metri distanta de politist:
- Neata, stii, polita mea de RCA a ramas cumva la birou?
- Care polita? Tu n-ai masina in service?
- Ba da, dar am reusit s-o scot astazi, este functionala. Ai facut polita RCA pentru anul asta, nu?
- Aoleou, pai pentru tine n-am facut, ca stiam ca nu-i masina gata. Si nu am mai prelungit-o.
- (eu, facand pe prostul) Da da, am inteles ca-i facuta, dar la mine n-a ajuns originalul. Poti cumva sa-mi trimiti pe mail o copie?
- Mai, nu e facuta, nu stiam cand trebuie si nu avea sens s-o facem prea devreme. Tu nu ai polita RCA.
- OK, OK, bine. Totusi, n-ai cum s-o trimiti? Macar la un fax? (ma intorc catre politist si-l intreb daca are cum sa primeasca o copie pe fax – noi fiind pe marginea strazii, undeva prin Militari, aproape de iesirea pe A1).
- Nu am cum sa-ti trimit pentru ca nu am CE sa-ti trimit. Pot sa sun, sa-ti fac asigurarea astazi (era undeva in jur de ora 19.30) dar nu are cum sa ajunga originalul pana maine la tine.
- Bine, zic, nu-i bai, las-o asa. Dar ai si tu grija, te rog, sa-mi dai originalul sau o copie tiparita data viitoare.
Ma rog, ne-am inteles ca mutu’ cu tasu’ pe gaura cheii. Cu ochii mari, plini de regrete, am comunicat si acest rezultat, la fel de negativ. Sincer, cred ca s-a prins politistul dar l-a distrat atat de tare disperarea mea incat m-a iertat. Mi-a dat actele si incepand cu a doua zi, aveam totusi si polita de asigurare RCA valida. Dar povestea a ramas. Si concluzia ca am nevoie de un furnizor pentru RCA capabil sa tina minte in locul meu data de expirare. Asa a ramas si o atentie sporita la termenele de validitate pentru actele masinii. Atentie mare la datele de expirare, mai ales in cazul politelor RCA si examinarii ITP.
dupa Berbeciuctweetmeet 2012
Spuse si facute, editia de Berbeciuctweetmeet anuntata acum o saptamana a venit, s-a intamplat si a trecut 
. A fost cat se poate de plina, chiar daca in mare am pastrat traditia si obiceiurile anului trecut.
Participantii se pare ca s-au simtit tare bine, avand in vedere dovezile fotografice ramase . Lume multa, ma bucur tare mult sa vad ca ideea acestei petreceri a prins si ca berbecii sunt atat de indragiti. Stim noi ca suntem simpatici dar ne place si sa ni se spuna 
.
Inceputa putin dupa ora 20, petrecerea a tinut pana dupa ora 3 si ceva, dupa spusele martorilor. Nu cunosc detalii dupa ora 02 pentru ca parte din noi am purces, traditional, catre Vama Veche . Si dupa numarul de participanti, peste 100 de berbeci cu tot cu parteneri sau partenere, as spune ca a fost bine. Aviz celor care n-au reusit sa ajunga, sa stie ca au ce regreta. Ca sa-mi si argumentez afirmatiile, iata mai jos cam ce s-a intamplat.
Am socializat, atat pe terasa acoperita, unde era spatiul oficial de desfasurare, cat si pe cea deschisa, care a fost invadata rapid.
Ne-am jucat incercand sa plantam mingea la cosul de baschet. Fara casti, s-a dovedit un exercitiu prea dificil 
– nu va luati dupa aparente, atat cosul cat si mingea au fost de dimensiuni reduse. Si foarte elastice . Anul trecut incepem direct cu cosul, sa nu mai avem perturbari.
Ne-am pictat, pe maini, frunti, fete – culori au fost destule iar talentul artistic prezent s-a manifestat fara ingradire .
Si, in mod evident, ne-am dat cap in cap. La propriu. Si nu prea a fost nevoie de multe invitatii, duelurile s-au incins rapid, mai ales ca exista si un premiu la bar pentru castigatori .
La final, asa cum am mentionat, am dus Berbeciucul pana pe plaja, fix la rasarit, in Vama Veche. L-am lasat sa se bucure de soare si de valuri, pana la anul cand reluam obiceiul .
Multam Ciuc, Open Pub, mahmur.info, Pandutzu, Andrei Bicky, Cipricutz si Adina pentru ajutorul in organizare . Si pentru distractia asociata. Multam Rares pentru fotografii. Mai multe poze gasiti aici si aici.
Ne vedem la anul .
Berbeciuctweetmeet Editia 2012 – pentru ca suntem caposi
Una dintre caracteristicile majore ale berbecilor este ca sunt caposi. Cum suntem berbeci si mandri de asta, nu am putut sa nu ne manifestam tocmai aceasta particularitate. Prin urmare, dupa petrecerea de anul trecut, suntem perseverenti si recidivam.
Daca nu aveti, faceti rapid rost de un berbec sau de-o berbeaca – asa ceva nu se rateaza. Este inca singura petrecere dedicata unui zodii. Evident, nici nu am fi acceptat sa o organizam daca nu am fi fost primii .
Vineri seara, pe 20 Aprilie 2012, orele 20.00, dam drumul fara surle si trambite unei noi petreceri cu adevarat exclusiviste. ATENTIE: Intrarea va fi strict pe baza de buletin care sa ateste statutul de berbec sau insotitor/insotitoare. Asta ca sa fie clar. Pentru a va premia pentru cautarile berbecesti incununate de succes avem muuuuulta bere din partea casei Ciuc, joace si jocuri d’ale casei: incapatanarea, adica lupte cap-in-cap, baschet cu capul si face painting. Avem si loc de dat cu capul pentru a se pastra traditia .
La fel ca si anul trecut, petrecerea va avea loc in Open Pub, iar alaturi de noi vor fi cei de la Ciuc care ne vor face cinste cu Ciuc Premium si cu nou-lansatul Ciuc Natur Radler.
Berbeciuctweetmeet nu este o petrecere exclusiva pentru oamenii din online, nu va faceti griji cu privire la denumire ;). Sunt bineveniti toti berbecii, dimpreuna cu insotitorii lor.
Inscrieri se pot face pe facebook. Eveniment recomandat de mahmur.info | afis realizat de Andrei Bicky. Marele absent la fata locului este @Pandutzu care pleaca prin tari mai calde, asa ca va fi musai sa-l facem gelos si invidios pentru o asa pierdere. Musai am zis .
PS – anul trecut pentru unii dintre noi petrecerea s-a incheiat pe plaja din Vama Veche – am ajuns putin dupa rasarit. Oare anul asta cand vom ajunge ?
