Category Archives: din Vama
Ganduri, imagini, vise, fire de nisip din clasica Vama Veche
2011
Mi-am propus sa nu scriu nimic pe blog despre anul ce-a trecut. Dar de, vorba ceea, inca un prieten – doi ca cei pe care-i am si nu mai am nevoie de dusmani toata viata 
. Andreea si-a propus sa ma faca sa scot frumosul dintr-un 2011 aparent sec si nu prea o pot refuza.
Fara sa scriu pe puncte, fara sa iau zilele la daracit, gasesc potrivite pentru anul ce tocmai a trecut doua cuvinte:
Inceput si Prieteni!
Atat. Fara ele insa, acest an ar fi fost cu mult, mult, mult mai greu. Asa, cu adevarat, a fost un an frumos. Un an pe care l-am incheiat cu nerabdare, nu pentru ca nu-l mai vreau ci pentru ca mi-a aratat ceea ce poate fi. Mai trebuie putina munca, ceva noroc si oleaca de incredere. Dar va fi 
.
Si ca sa fie totul si mai frumos, va arat si cum am inceput anul cel nou.
Undeva pe plaja din Vama 
. Multam ABogdan pentru foto.
Ce s-a intamplat cu putine ore inaintea acestui moment, ramane insa doar intre cei mentionati mai sus. Stiu ei bine de ce .
rasarit de Vama Veche
N-am apucat sa zic prea multe dar pe fuga, printre planuri si alergaturi, am reusit sa ajungem cateva zile in Vama. Scurte, putine si prea reci, prea ude, prea fierbinti sau prea aglomerate – dar totusi in Vama.
Acolo unde acum cativa ani, cand am ajuns prima oara, cu picioarele in nisipul si praful de pe strada mare spuneam ca sunt acasa. Acum insa mi-e cam/prea greu sa mai spun ca-s acasa dar cumva, asa, in ultimele ore petrecute acolo, a avut ea grija sa-mi aduca aminte ca inca este un loc unic. Ca inca acel rasarit ramane Rasaritul. Ca Bolero-ul este acolo pentru un motiv.
Asa ca trec peste alte plangeri si lamentari si va arat cateva poze de acolo, de la Rasarit, de la Bolero.
Si ca sa mai treaca oleaca reveria, sa va arat care sunt consecintele unui cort fara foaie exterioara 
.
Revin cat de curand cu poze si povesti dintr-o tura de-o zi, scurta dar intensa, pe malul bulgaresc. La o aruncatura de bat de Vama Veche am gasit liniste, caldura, zambete, apa de cristal si o mare fara de fund – a meritat sa stam pentru asta cateva ore bune in soare, va spun din tot sufletul.
o luna de Vama Veche
Undeva, in Vama, in fata la Stuf, cu mine si cu gandurile mele. O noapte incheiata frumos, cu o baie prelungita in mare, chiar la rasarit, acompaniat de Bolero.
Cat stateam la umbra unei umbrelute, o tipa a venit si m-a intrebat daca-s trist Nu eram, dar ca sa fie sigura m-a luat in brate si mi-a spus ca nu-i bine sa stau pe plaja singur si sa fiu trist. Apoi si-a luat prietenul de mana si au mers mai departe, catre corturi. Si de asta iubesc Vama Veche
am plecat sa-mi caut calul
Da, sunt plecat, iarasi. Ma duc acasa, in Vama Veche, sa-mi caut calul. Sa fiu cavaler cu armura lucitoare, calare pe un cal magic si focos 
PS – Calutul de mare din fotografie a fost salvat printr-o trimitere catre apa marii, imediat dupa ce am facut poza. Provine din larg, a fost adus de barca de pescari la rasarit, asa cum povesteam aici. Prin urmare, nici un animal nu a fost ranit la producerea imaginii de mai sus
un alt rasarit
Vara de vara, in preumblarile prin Vama cea draga, rasaritul este fara discutie unul din momentele pe care le caut cu mult dor. Cele mai multe dintre ele se intampla in fata la Stuf, pe notele minunatului si binecunoscutului Bolero. De fiecare data, aproape simultan cu rasaritul, barcile pescarilor de la cherhana ajung la plasele lor intinse in larg, peisajul clasic al Vamii. De multe ori mi-am dorit sa-i stiu mai bine, sa le vad barcile si sa le privesc munca, de ce nu sa merg cu ei macar o data.
Nu i-am insotit nici de data asta, dar macar am reusit sa-i intampin
