Un fluture, un fluture simplu, acea specie absolut banala si clasica, pe care il stim cu totii din copilarie, popular denumit fluture de varza sau albilita.

Dar astazi am vazut acel fluture intr-un context in care nu mi-l imaginam. La o discutie de afaceri, desi intr-un cadru mai putin formal, totusi destul de incordata. Si de undeva, dintr-un senin relativ si o ceata locala, a venit el. Un fluture alb, calm, perfect integrat cu ziua asta. Ne-a dat ocol, s-a ridicat si a coborat,  a batut din aripi si apoi, dupa cateva momente, a disparut.

Un moment simplu, elegant, firesc. Un moment care mi-a schimbat ziua, care m-a facut sa zambesc cum nu am facut-o de mult – sa zambesc usor, aproape invizibil, pentru mine si pentru acel fluture. I-am privit pe ceilalti participanti la discutie, nu l-au remarcat. Au ramas la fel de prinsi in momentul lor de importanta, au dezbatut problemele in continuare, au ramas la fel de preocupati. Ei n-au vazut.

Astazi am vazut un fluture …