O dimineata tarzie, un zambet somnoros, un sarut adormit. O voce calda care nu vrea decat un alint, nimic mai mult. O cafea fierbinte, bauta in lumina numai buna a soarelui de dinainte de pranz.

Un drum lung, fara graba, departe de obisnuitul saptamanii. Un volan, o sosea, o masina care inchide in ea atatea planuri si zambete si in acelasi timp deschide vise, le da aripi si dorinta de inalt.

O suvita blonda ascunde o fata visatoare, doua buze care iti zambesc atunci cand ochii, ah acei ochi iti prind privirea. Cand simti ca oriunde ar fi fost gandurile ei, privirea ti-o aduce inapoi si zambetul ei spune atat de cald si firesc – sunt aici. O atingere, o mana lipita de o alta mana, degete impreunate, amestecate, se joaca si se cauta, se ating si se despart numai pentru a se regasi din nou. O strangere de mana, un alt zambet. Si in fata drumul, cel mai fidel complice, zambeste si te imbie – totul e al tau. Totul se asterne inaintea ta si-ti spune – oriunde alegi sa mergi, sunt cu tine.

Cum sa nu te simti stapanul lumii? Cum sa nu te simti regele ei cand totul, absolut totul iti este la picioare? Cand tu esti la picioarele ei si prin aceasta renuntare ai castigat tot. Caci totul este al ei iar ea a ta.

Mi-e dor de drum 🙂