De cateva zile tot vreau sa postez secventa asta:
Am preluat ideea de la un prieten si ii multumesc pentru acest clip. Vorbele sunt geniale, de altfel cam tot filmul este superb si il recomand cu mare caldura celor care inca nu l-au vazut.
Revenind la Peace of Mind. Este chiar asa de importanta? OK, in mod clar nu e bine fara. Dar e cel mai bine cu? Este cel mai bine, cu adevarat, sa avem liniste? Atunci, cum se face ca mai mereu dau peste cam acelasi scenariu – cum cineva devine brusc nelinistit, in special din motive de disponibilizare sentimentala subita, cum acelasi cineva gaseste destul de rapid nenumarate resurse de energie si creativitate. Cum se face ca mai pe toata durata linistii nu se remarca mai deloc prin aceste trairi? Ca de cele mai multe ori de fapt suntem multumiti cu relativa siguranta a unui culcus cald si devenim rapid preocupati, comozi, placizi. Ca uitam sa ne intrebam, uitam sa radem cu pofta, uitam sa vedem oameni si locuri asa cum sunt, nu prin prisma unei relatii? Ca devenim repejor niste burghezi ai ideilor si ai trairilor, ne devenim suficienti. Oare cum?
Sau de fapt aceste nelinisti, framantari, nevoia de frumos si viu apar numai ca o reactie la singuratate? Sau ca un plus pe care incercam sa ni-l acordam, sa ne dovedim ca suntem totusi mai buni sau macar ca suntem? Ca avem si noi, in pofida sentimentului de rejectare resimtit, ceva de spus, ceva de adus lumii, celor din jurul nostru. Si astfel ne mangaiem ego-ul si credem ca suntem, macar putin, mai buni decat majoritatea. Asa sa fie, oare? Atunci de ce aceste trairi aceste zbateri interioare, aceasta nevoie de manifestare nu au fost la fel de puternice (asta daca au existat) si atunci cand eram doi? Ce se schimba oare?
Iata doua posibile explicatii pentru aceste schimbari, uneori majore. Cu siguranta nu sunt singurele. Totusi, tind sa cred ca suntem cu adevarat mai plini, mai creativi, mai productivi atunci cand suntem singuri. Avem mai mult curaj, avem mai putine de pierdut si ne simtim mai liberi si mai puternici tocmai din aceste motive. Nevoia de celalalt ne inspira, ne aduce neliniste dar este exact aceasta neliniste cea care la final creeaza.
Vreau neliniste, vreau o minge in Vama. Si totusi, cum fac sa am si peace of mind???
notele lui Vulupe 
Daca ti-as da 1000 de ani de trait… si apoi inca 1000, te-ai mai gandi la „peace of mind” ? 🙂
In filmul respectiv, Jude Law, joaca rolul unui personaj care este aparte de oricare dintre noi, prin constructia lui unica. Nu putem astfel generaliza. In aceeasi oridine de idei, unii au nevoie de a relationa si sa ramana statornici, altii doar doresc sa fie pasageri si sa nu se opreasca niciodata in cadrul unei relatii.
Neliniste va exista intotdeauna atat timp cat iti este dat sa respiri 🙂 Indiferent de postura in care te regasesti. Iar liniste… poate niciodata sau in cantitati infime, umbrita de „cea” de mai sus.
Si inca ceva… nu ai explicat lumii ce intelegi tu prin acest concept – „peace of mind” !?
La atata amar de viata, cred ca incepi sa cauti orice numai „peace of mind” nu 😛
Chiar crezi ca personajul Alfie este asa de aparte? N-as zice, il putem regasi in multe personaje din filmul de zi cu zi. Poate nu in aceeasi „concentratie” dar ingredientele de baza sunt tot acolo. Sunt multi, foarte multi cei care cred ca libertatea nu o poti avea decat atunci cand esti „unattached” – poate nu si faptic dar cel putin asa vrei sa te crezi.
OK, de acord, incerc sa definesc oarecum termenii:
neliniste – acea stare de framantare interioara, de cautare, de nevoie de exprimare, de nevoie de comunicare (nu neaparat verbala), de lipsa a ceva nedefinit, nevoia de actiune; absenta multumirii de sine, a suficientei, a nepasarii rezultate de aici
peace of mind – sentimentul implinirii, certitudinea alegerii caii proprii, constiinta contributiei proprii la lumea exterioara; in contextul discutiei de mai sus, sentimentul „intregirii” ca si traire sentimentala, care nu se poate gasi decat in cuplu – implicit descoperirea si acceptarea unei relatii cu adevarat definitorii
Cu alte cuvinte… pentru ca nu avem timp si suntem constranti de canoanele unei societati denaturate, e firesc sa fim nelinistiti, si mereu contra-cronomentru 🙂
Altfel, peace-of-mind, iarasi, pentru acelasi motiv nu va veni prea usor si va fi mai mult loc de frustrare decat de relaxare sufleteasca.
Daca ai sa citesti atent… cele scrise de tine ai sa observi ca tinzi spre tipare, spre ceva determinat ca regula scrisa… de catre cine ? Cand fiecare e unic, isi poate scrie propriile reguli si trai dupa ele. Ca in societate nu va fi acceptat si respins cu vehementa, asta e cu totul altceva. De aici si frustrarile… sau, pentru cei care sunt mai puternici, indiferenta.
Parerea mea e sa lasi „prostiile” astea filosofice pana la urma si sa vii, ca mi s-a facut o pofta de un gratar de`mi sta apa`n gura. Si cum oi putea eu sa fiu linistit in astfel de conditii ? 😛
Deci vezi cum faci: 01-16.08 ma gasesti la locul cioatei 😀
Esti sigur ca ai inteles ce am vrut sa zic? Pentru mine nelinistea, cel putin cea definita mai sus, nu este nici pe departe rezultatul unei constrangeri sociale ci dimpotriva. Si tocmai de aceea nu poate fi o cursa, poate doar cu mine. Peace of mind-ul de care tot vorbim este cu adevarat independent de lumea exterioara – vezi si articolul de aici: https://vulupe.wordpress.com/2009/07/30/viata-nu-inseamna-sa-supravietuiesti-unei-furtuni-ci-sa-stii-sa-dansezi-in-ploaie/ care exprima cam aceeasi idee.
In ce priveste tiparele, nu pot decat sa ma inclin si sa ascult cu atentie – sunt mult prea constient de influenta lor si tocmai de aceea nu pot nega ce ai spus. Cu reactia socialului – imi place sa cred ca pot spune „e treaba lor” 😀
Mai, or trece multe prin stomac, nu zic nu, dar nu toate 😛
Oricum, ca si concluzie – Bai nene ce vin bun aveti, au mama. Pune la rece ca nu se stie cand te trezesti cu mine pe acolo 😛
Este o vreme pentru toate, singuratatea te poate ajuta sa te dezvolti, sa te intelegi, sa te cunosti mai bine, astfel ca atunci cand tu devine noi poti sa stii cand, cum si ce sa oferi si ce iti doresti tu sa primesti cu adevarat.
PS Trebuie sa vad filmul
Da, trebuie sa vezi filmul 😉