Usor usor incep sa cred ca de fapt Vama Veche este un fel de virus, un fel de boala imposibil de tratat. Vezi la iYli si la Artistu cum Vama odata intrata in suflet nu mai are leac, indiferent de varsta pe care o ai sau de anul in care ai descoperit-o pentru prima oara. Of, macar de ar deveni virusul Vama o pandemie, sa ne ia pe toti strechea si sa ne mutam la mare, vorba cantecului. Oricum ar fi, vaccin nu exista si nici nu stiu pe nimeni care si-ar dori sa existe 😀
mic dejun la cort
Imi este extrem de dor de o dimineata inceputa pe plaja, imi este dor sa fiu trezit cu o soapta, sa deschid ochii si sa ma bucur de cel mai frumos zambet de pe lume. Acel zambet care-mi arata ca lumea este cu adevarat frumoasa, este senina si luminoasa si fara cea mai mica grija. Sa ma trezesc privind soarele, privind cum marea il leagana si-l dezmiarda, cum il leagana. Sa zambesc la randul meu, fara umbra, fara retinere, fara intrebare – pur si simplu sa zambesc. Imi este dor de acea mica rutina zilnica, pe care o parcurgi fara sa vrei atunci cand imparti un spatiu atat de intim.
Imi este dor de linistea unui mic dejun simplu si vesel impartit la umbra cortului, condimentat numai de sunetul valurilor. Si cateodata, daca esti cu adevarat norocos, de chemarile delfinilor. Da, acei delfini care nu demult mai aveau curajul sa dea binete corturilor de pe plaja – oare or mai fi?
Mi-e dor de complicitatea somnului prelungit apoi pe plaja, al orelor de dupa-masa petrecute la umbra racoroasa a unei terase, mi-e dor de paginile furate dintr-o carte, mi-e dor de ritmul vietii care parca il copiaza pe cel al valurilor. Mi-e de dor de complicitatea marii, de fuga de apa rece, de rasul zglobiu, de stropii sarati, de imbratisarea tremurata, de mangaierea apei sarate care se retrage, discreta, atunci cand trupurile imbratisate se unesc. Mi-e dor de dulcea greutate agata de gatul meu care se cere protejata si alintata. Mi-e dor de valul care-mi aduce mai aproape caldura trupului ei, de imbratisarea speriata provocata de marea jucausa.
Mi-e dor de mana ce se pierde in alta mana, de plimbarea lunga si fara tinta.
Mi-e dor de un mic dejun in fata cortului …
mic dejun in fata cortului
notele lui Vulupe 
Stii care este solutia, da? Si dorul va trece! Nu mai sta! Fugi in Vama! 😉
Stiu si am si fost 😉 Numai ca e nevoie de ceva mai mult timp si mai multe „fugi”; urmeaza cat de curand o alta 😉
Eii, vulpe, vulpe, uite asa intorci si rasucesti omul, il dai cu capul de alt timp, la fel ca al tau de altfel , dar alt timp…in timp! Si asa iti dai seamana ca nu sunt unic, desi ma credeam, ca numai mie mi se intampa…ca numai eu sunt.., da’ vine altcineva ca tine si-ti arata uite: asa erai! si asa sunt eu, si ca noi, altii si altii si altii care poate nu pot sau nu vor sa vorbeasca!
E..frumos, multam! (stiu: ” n-ai pentru ce, omule, etc.”) Ba am, ca uite asa mai las un zambet nostalgic si cald sa se duca spre cineva! Si-i mare lucru si …Bafta!
(acu ma duc sa dau o raita prin pozele tale!)
N-ai idee cat pret pun pe zambetul ala de care vorbesti mai sus. Eu iti multumesc frumos pentru cuvintele tale – sunt din suflet si asta conteaza enorm. Si pentru ideea de a ne crede unici – nu suntem, o stim bine, numai ca mai uitam din timp in timp.
eii, cred ca ochelarii mi-au jucat feste! asa ca te-am botezat! Hi, hi hi! scuze, v…remea e de vina! Data viitoare cand te mai vizitez ca poze-s multe si frumoase tare o sa vin cu mai multi „U” la mine! Apropos, cum faceti voi de gasiti emoticonuri ca eu nu stiu de unde sa iau!
In ce priveste numele, stai linistit ca nu-i bai. Ne vedem la o bere in Vama si te iert 😛
Iar de emoticoane, ia arunca matale cu ochisorii aici 😉
Pingback: stuck in a moment « Vulupe's notes
Pingback: prima Vama « notele lui Vulupe