Astazi am avut o zi frumoasa. Si plina. Nu pentru mine, nu mi s-a intamplat nici o minune mie personal.  Unui bun, foarte bun prieten i s-a intamplat. Astazi l-am ajutat sa se mute. Cu camasa si fular, cu boxe si masinutele model, cu toate acareturile unui om normal de peste 30 de ani. S-a mutat cu iubita lui. Cat de putine cuvinte, cat de multe trairi.

A fost o zi plina si in principal ne-am ocupat numai de mutarea lui. Ne-am adunat pe la pranz, inculpatul cu mutatul, eu si inca un prieten comun. Printre cafele, sucuri, tigari, glume si muzica, l-am impachetat, transportat si „instruit” pe individ. Evident ca nu am putut trece peste nenumaratele bancuri si glume asociate cu acest gen de eveniment 😉 Dar isi au farmecul lor si plus de asta, chiar sunt haioase. Unele chiar foarte, asa cum am (re)descoperit cu aceasta ocazie 😀 Hazul nostru, al celor neimplicati numai la nivel de carausi in mutare, a fost desavarsit. Ca si concluzie, cadoul de „casa noua” a fost un pres de pus la usa de la intrare. Ne-am gandit sa nu-l traga totusi, sa nu-i fie rece in noptile cu mai putina intelegere conjugala 😉 Ah, aici e bine sa fac un avertisment – atentie la ora la care plecati de acasa daca aveti de gand sa faceti astfel de cadouri, unele magazine inchid la ora 21. Inclusiv Kika, unde aveam de gand sa ma opresc intial – fapt ce a provocat un mic rally prin oras, bine ca s-a incheiat cu succes 😀

Dar dincolo de asta, multumirea si fericirea de a-i vedea pe cei doi iubiti impreuna, in noul lor cuib, a fost sublima. Este ceva extraordinar in aceasta renuntare la libertatea individuala, la micile obiceiuri si tabieturi pe care cu totii le avem si le formam in timp. Totul cade, totul se pierde in nevoia aceea, mai puternica decat orice eforturi de impotrivire am depune noi, nevoia de a-i fi aproape celuilalt cat mai mult cu putinta. Si oricat de multe nopti le-am petrece impreuna cu persoana iubita, oridecate ori am „ramane peste noapte” zile la rand, nimic nu se compara cu senzatia pe care o ai cand stii ca nu exista alt loc, nici al tau nici al ei, nu exista decat acasa. Si nici ca mai stii vreun alt loc mai frumos pe lume, din acest moment.

Am impachetat impreuna cu acesti prieteni o viata. Cadouri mai vechi sau mai noi, poze si amintiri, nelipsitul calculator cu nenumaratele lui cabluri asociate (Doamne cate fire incap intr-o casa, nu incetez sa ma minunez …), televizorul, farfurii si pahare (va vine sa credeti ca n-am spart nimic ?) si multi, multi saci de bagaje. Am carat la televizorul ala de parca eram din Lampa cu caciula 😀 Dar cu atat mai frumos a fost filmul vazut impreuna pe seara tarziu, dupa ce toate erau gata aranjate si puse la locul lor. A fost placut sa revad cadouri facute cu ani in urma si care inca mai inseamna ceva, din moment ce au fost impachetate. A fost placut sa vad cum o persoana, un om, se transforma in altceva – devine parte a unui cuplu, devine o entitate compusa si asta fara sa piarda nimic din esenta proprie. Ci dimpotriva castiga ceva, castiga un anumita siguranta, un sentiment de apartenenta care nu poate fi inlocuit cu nimic altceva. Pentru ca oricat de mult ne-am dori, uneori, sa credem asta, mai ales noi masculii :P, si sa ne batem in piept cu ideea ca ne e mai bine singuri, numai in doi ne simtim cu adevarat impliniti. Exact asta am vazut in aceasta seara, la acesti doi frumosi iubiti. Am vazut cum devin cu adevarat un cuplu in intreg sensul cuvantului. Si e tare placut sa-ti vezi unul din cei mai buni prieteni atat de fericit.

Recomand 😉

In doi

Am avut o zi cu adevarat frumoasa – mi-am vazut un prieten fericit – as putea cere mai mult?