ca-n viata, muzica

nu sunt fan Madonna

Dap, mi-e destul de clar asta. Nu sunt fan Madonna. Evident ca spun asta dupa ce, ca tot omul, am fost aseara la concert spectacolul Madonna. Caci se anunta a fi un eveniment deosebit de special, prin urmare nu am putut lipsi. Special a fost, eveniment a fost, spectacol a fost – concert insa, nu. Nu din punctul meu de vedere.

De ce spun asta? Pentru ca asa m-a facut sa (nu) ma simt evenimentul de aseara, pentru ca asta am vazut in reactiile celor din jurul meu – nu s-au simtit conectati afectiv la acest eveniment, nu au simtit acea vibratie specifica unui Concert. Dar s-o luam usurel, cu cele bune si de la inceput.

Spectacolul a fost extraordinar – nu am nici o indoiala asupra acestui lucru. Cel putin in ceea ce ma priveste, sunet, lumini, scena, coregafie, scenariu, costume si tot restul au fost peste asteptari. Profesionalismul s-a simtit peste tot si a fost demn de admiratie. Spectacolul a decurs fara absolut nici o problema, totul a fost pus la punct si pus in scena cu precizie chirurgicala. Jos palaria pentru un spectacol impresionant. Felul in care arata Madonna, ca femeie, energia incredibila pe care o pune pe scena este de admirat. Si de apreciat, nu-i lucru usor. Si totusi …

Da, si totusi. Si totusi un astfel de eveniment ar trebui sa aiba o cu totul alta semnificatie, un cu totul alt impact. Un Concert, indiferent de stilul muzical, ar trebui sa insemne in primul rand conexiunea aproape intima intre artist si public. Ar trebui sa insemne contopirea acelor spatii fizice distincte, specifice unei organizari de acest gen – scena, tribuna, gazon si asa mai departe. Totul ar trebui sa dispara sub puterea muzicii, a semnificatiei acesteia, a daruirii reciproce artist – public ce se intampla in cazul unui Concert. Nu am simtit asta. Deloc. Totul a fost, cum spuneam, chirurgical si prin urmare sec, fara magie, fara sentiment, fara pierdere, fara nici o contopire. Poate de vina a fost si locul in care am stat – undeva in spate in zona B – dar sincer nu cred – am citit si auzit pareri similare si de la cei din primele randuri. Mai repede au fost de vina piesele, mai toate remixate intr-un stil de clubbing sec, de vina a fost scenariul, spectacolul care nu a lasat loc nici unui moment intim, de vina a fost de fapt chiar Madonna care nu a facut aproape nici un efort pentru a se apropia de public, sa-l faca sa vibreze. Si publicul a simtit asta. Si e pacat. Singurul moment ceva mai cald a fost cel al evocarii lui Michael – acelasi public s-a trezit instantaneu, a reactionat asa cum stiu ca o face publicul romanesc – cu caldura si foarte, foarte vizibil. Dar nu s-a datorat artistei, nu s-a datorat divei Madonna sub nici o forma.

Iar lectia de adoptare si de toleranta chiar nu-si avea rostul – si prin urmare a fost un esec total. Dupa micul discurs legat de integrarea rromilor in zona Europei de Est, unii dintre prietenii cu care eram au vrut sa plece acasa. Pentru ei spectacolul s-a terminat in acel moment. Si nu-i condamn. Desi inteleg logica si intentia respectivului discurs, chiar nu-si avea locul atunci si acolo. Acela ar fi trebuit sa fie momentul romanesc al spectacolului, asa cum presupun ca exista cate un moment specific fiecarei tari in care Madonna ajunge in turneu. Din cate stiu insa, inca traim in Romania, care, totusi, inca se scrie cu un singur R. Pacat de intentie – ar fi trebuit sa fie ceva mai in tema Madonna in aceasta privinta. Consilierii ei cel putin, cu siguranta. Imi pare rau dar efectul obtinut nu a fost nici pe departe cel scontat iar publicul a taxat in mod evident aceasta greseala.

Ceea ce a fost cu adevarat placut a fost insa dansul. Pentru ca am stat in spate (pe viitor insa, promit ca n-o mai fac;) ) am beneficiat de foarte mult spatiu – loc de zbantuiala fara grija de a inoportuna pe cineva. Si a fost tare bine – am topait si sarit tot concertul spectacolul si din punctul asta de vedere a fost excelent. Cel mai frumos moment al serii? Pentru mine a fost un meteor prins cu coada ochiului, putin in dreapta lunii. Superb si pentru mine a fost primul eveniment de acest gen vazut in Bucuresti, in chiar mijlocul orasului.

Pe viitor insa, am sa ma gandesc mult mai serios daca intradevar vreau cu adevarat sa merg la un alt concert care nu este rock. Concertele rock – a se lua acest termen in cel mai larg sens cu putinta – nu m-au dezamagit niciodata, mereu am plecat de acolo plutind, ragusit si cu dureri de cap dar su sufletul plin.

Imi pare rau dar nu sunt fan Madonna. Nu as avea cum sa fiu dupa cele descoperite aseara.

Si totusi a fost un experiment interesant. Si totusi a fost un spectacol superb. Bravo Madonna, ti-ai facut datoria, ti-ai jucat rolul. Multumiri pentru spectacol. Totusi, fara bis ??? Imi vine in minte, acum, piesa Un actor grabitLaura Stoica.

Anunțuri
Standard

17 gânduri despre „nu sunt fan Madonna

  1. Nici eu. Madonna nu va avea acel CEVA care trecea dincolo de scena si sticla. Nu are acea caldura spre oameni. Lucrul asta l-a avut doar Queen si Michael pana acum.. Pacat ca niciunul nu mai traieste, cu toate ca ar fi fost posibil..

    • Da, eu ai fost cu adevarat Artisti. Dupa ce am vazut aseara, Madonna este doar o show-girl – foarte buna in ceea ce face dar atat. Pacat, ma aspteptam la mult mai mult din acest punct de vedere.

    • Pacat de praf si de capsuni 😛 Eu macar de praf si de inghesuiala nu pot sa ma plang – a fost tare bine asa cum a fost. Dar la alt spectacol Madonna nu as mai merge niciodata, sincer. Nu-mi pare rau ca am fost, nu consider ca n-a meritat dar o alta incercare nu-si mai are sensul.

  2. Adriana zice:

    Pana ieri eram mare fan Madonna. O credeam o artista – acum … sincer, cred ca daca as avea 3-4 ore de sala/coregrafie pe zi si toata fabrica de oameni din spatele ei as putea sa fiu si eu o mica Madonna.

    Jos palaria pentru show si pentru energia de care da dovada la varsta sa. Dar vocea si atitudinea…m-au facut sa fiu fan Madonna pana ieri.

    Sper sa ajung la Coldplay si dupa concert sa nu fiu fanul de ieri, ca in acest caz.

    • Cam inteleg ce vrei sa zici – chiar nu am vazut/simiti nimic decat o foarte eficienta masina de facut spectacol. Si in afara varstei, nimic deosebit. Pacat … Dar las’ ca vine Stufstock-ul acum – fara megascena si fara lumini smechere, fara trupa de dans si coregrafie elaborata dar cu muuuuuuult suflet. Mai e putin 😉

  3. andreea zice:

    nu mi-a placut cum a sunat live. oricum, putine concerte de pop au in ele gramul de feeling corect. si organizarea a fost de 2 lei. mai bataie la chioscuri dupa bauturi n-am vazut de pe vremea cand se-aducea carne la magazin pe vremea lui ceasca.

    • La organizare mai suntem si noi de vina. Am vazut cozi imense pe unele laturi in timp ce pe altele, ce-i drept mai in spate dar in aceeasi zona, nu erau decat 2-3 persoane la coada. Avem, inca, instinct de turma si reflexul cozii prea bine format. Cam tot de pe vremea pe care o evoci mai sus 😛
      Cu prima parte sunt de acord 😉

  4. W. zice:

    Marian, e clar ca nu ești un fan Madonna! Un fan ar ști dinainte la ce să se aștepte! Madonna nu a fost niciodată un artist LIVE, întotdeauna a fost o Show Girl! Au mai încercat senzația aceasta câțiva care anul trecut au mers la Faithless Dj Set, crezând că merg la concert!

    A fost un Spectacol de zile mari!

    Momentul românesc nu este deloc dedicat locației, ci este actul 3 standard al Spectacolului ! „Gypsy: A VIP trip to La Isla Bonita infused by the spirit of Romanian folk music and dance. A tour de force.”
    http://en.wikipedia.org/wiki/Sticky_%26_Sweet_Tour

    Cât privește mesajul anti discriminare, e clar că, precum orice ne-fan sau ne-ascultător de Madonna, iar nu știai la ce sa te aștepți! Ba mai mult, nici nu trebuia să fii acolo! (Sorry, cruel truth!) Versurile Madonnei, ca și activitățile ei sociale o spun constant! Mie mi-a lăsat un alt gust momentul: m-a facut încă o dată sa îmi fie rușine că sunt român! Așa că în loc de bucuria Spectacolului, am plecat acasă cu gustul prea amar al urii voastre!

    Coz’ „You waste your time with hate and regret”

    • Multumesc pentru opinie. Chiar ma bucur sa vad si parerea cuiva in tema – este clar ca esti fan, corect?
      Din punctul meu de vedere, un concert ar trebui sa te poata entuziasma si daca nu esti un connaisseur. Stadioanele nu sunt umplute, de obicei, de fanii impatimiti ci mai ales de catre cei carora le place genul, le place o piesa sau cel mult cateva, cunosc in mare artistul respectiv. Iar un Artist adevarat va sti si va putea sa-i castige tocmai pe acestia. Mi se pare normal ca tie ti-a placut spectacolul si ca afirmi ca a fost de zile mari. Este firesc sa te simti asa dupa ce ti-ai vazut un vis implinit. Eu nu am avut acest vis, am venit pur si simplu la un eveniment de la care nu aveam nici o alta asteptare decat sa ma faca sa simt ceva, sa ma entuziasmeze intr-un fel. Si asta nu s-a intamplat. Si nu cred ca din cauza ca nu stiam la ce sa ma astept, sincer. Nu vad cum ar putea fi vina mea.
      Sa revenim la discurs – chiar crezi ca era necesar? Nu este Madonna singura care face campanii sociale – si sa stii ca o admir pentru asta. Alti artisiti insa nu folosesc scena pentru genul asta de mesaj. Sau daca o fac, cauta alte metode de a comunica. Insa plecand de aici, exista si alte modalitati de a avea un impact. Nu poti transmite un mesaj decat in forma in care este inteligibil pentru toti partenerii de comunicare. Atunci cand alegi sa utilizezi un anumit canal de comunicare, iti asumi un potential esec daca te rezumi doar la partea ta. Insasi discursul a fost scurt, sec, fara a transmite ceva, fara a incerca sa ajunga in vreun fel la public. A fost o enuntare, o bifa in scenariu (asa l-am perceput eu cel putin) – si de asta publicul a reactionat asa. Se poate si altfel – mult altfel si cu alt impact. A se vedea ce si cum fac cei de la U2 – acolo da comunicare, acolo da mesaj transmis si mai ales receptionat. Dar atunci cand ei aleg sa faca asta, o includ in show-ul lor, ii dau toata atentia si mesajul ala prinde forma, prinde substanta. Aici cred eu, strict din punctul meu de vedere, ca Madonna a gresit. Mesajul este corect, este nevoie de el – dar nu oricum si nu in orice forma.
      Imi pare rau daca ai inteles altceva – eu asta am inteles.
      In concluzie, bine ai venit si sper vom comunica cu succes si pe viitor.

  5. W. zice:

    Da, păcat că nu te-a prins. Probabil e o chestiune de gusturi. Nu una de vină. Pur și simplu ai făcut o alegere neinspirată.

    Discursul nu făcea parte din scenariu, chiar a fost unul spontan. Sau poate intenționat plasat în scenariul pentru România… (ca și prima imagine cu viza ambasadei României pe Miles away)

    Cât privește momentul, locul sau modul, nici nu trebuiau să fie potrivite. Nu este un om politic care să se ajusteze după cerințe de PR. Madonna, ca și Sinead, nu este cunoscută pentru appropriate act and/or speech. Ci din contră, pentru curajul și virulența acestora. Ceea ce deranjat, de fapt, a fost adevărul crud, spus verde în față!

    Mă foarte bucur că apreciezi, totuși, corectitudinea mesajului!

    Comunicarea este umană! Bine te-am găsit!

    • Nu, nu am facut deloc o alegere neinspirata – ba chiar dimpotriva. Nu regret timpul/banii, a fost o seara placuta, deosebita, am dansat si m-am simtit bine. Doar ca nu a avut acel sentiment de special, nu a fost ceva memorabil – nu din punctul meu de vedere. Dar nu regret nici o secunda.
      In ce priveste discursul, ce am vrut sa zic mai sus este ca daca tot te apuci sa faci ceva, asigura-te ca o faci bine – altfel se cheama ca o faci degeaba. Vrei sa promovezi o idee, fa-o in asa fel incat sa ajunga mesajul unde trebuie si sa aiba impact. Fa acel plus de efort cand e cazul, fa-ti mesajul sa ia forma potrivita situatiei. Nu se cheama appropriate, se cheama ca vorbesti un limbaj comun cu auditoriul tau. Virulenta tocmai asta face, imbraca mesajul intr-o forma care sparge ziduri de comunicare, care duce mesajul acolo unde poate fi inteles – de cele mai multe ori, cand vorbim de social, tot la suflet trebuie sa ajungem. Insa si virulenta are efect doar in anumite ipostaze si anumite conjuncturi. Nu mereu si nu oriunde.
      Mesajul e bun – forma lui, nu prea. Nu la noi. Noi suntem, la randul nostru, discriminati puternic datorita celor pe care ni se tot arunca in fata ca-i discriminam – si asta doare. Iar Madonna n-a stiut asta – un profesionist si un activist care pune suflet in ceea ce face ar fi trebuit s-o stie.
      Eu nu pot sa-i condamn pe cei care au huiduit acolo – ar trebui sa ma sui pe o scara imensa si sa vad problema redusa la niste principii complet abstracte ca sa fac asta. Si nu am de gand sa fac asa ceva, sper, niciodata. Nu sunt de acord cu ei dar nu-i condamn.
      Parerea mea 😉

  6. Gabi zice:

    „Poate de vina a fost si locul in care am stat – undeva in spate in zona B”. Sigur asta a fost. De la distanta aia n-avea cum sa se realizeze acea „conexiune intima” nici daca venea Mircea Radu acolo sa faca lipeala. Eu am avut locuri in tribuna VIP, destul de aproape de scena, si pot sa spun ca spectacolul a fost chiar impresionant.
    Pe romani niciodata n-o sa-i multumeasca nimic. Daca nu vin mega-staruri la noi, ne plangem ca suntem oropsiti de soarta. Daca vin, nu ne convine aia, aia si aia.
    Eu pot sa va spun doar atat: mi-a placut la nebunie!

    • Ma bucur ca ti-a placut si sunt convins ca nu esti singurul. Totusi, sincer, nu m-as include in categoria vesnicilor nemultumiti 😛
      Este interesant de vazut ca mai peste tot lumea a comentat negativ evenimentul – desi pana acum nu-mi aduc aminte sa fi fost asa de criticat la noi un eveniment de acest nivel. Au fost mereu numultumiti si este normal sa fie asa. De data asta insa, sunt cam foarte multi – poate chiar majoritatea?
      Iti spun sincer, din toti prietenii cu care am comentat si care au fost acolo, tu si inca doi sunteti singurii foarte incantati – in restul cam toti sunt cam dezamagiti de prestatia Madonnei. Nu as spune ca sunt personal dezamagit dar nici incantat in mod deosebit.
      Stii cu ce as compara evenimentul de Miercuri seara? Sper sa nu fiu inteles gresit dar sincer ma duce cu gandul la un bordel de lux. Glamour, muzica si bautura de calitate, sex executat perfect – dar totul fara nici o emotie. Not my game 😀
      PS – Nici la Michael nu am stat in fata dar am plecat de acolo avand un cu totul alt sentiment – si fac aceasta comparatie pentru ca a fost un eveniment absolut similar.

  7. Pingback: lupte de guerrilla la SRI « Vulupe's notes

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s