U2 – Stuck In A Moment You Can’t Get Out Of
Doar una din superbele creatii ale acestei incredibile trupe. Si da, cam asa ma simt acum – prins intr-un moment din care nu prea gasesc drumul catre iesire. Si asta ma macina, ma consuma pana la a-mi pierde toata energia adunata in aproape un an, ma face sa fiu, iarasi, irascibil si taciturn. Ma face sa fiu rece, distant, sa uit sa fiu politicos doar pentru ca asa simt, nu ca asa trebuie. Sa nu (mai) vad capatul de drum, sa nu mai gasesc motivul acela efemer pentru un zambet fara motiv, sa nu ma mai bucur de muzica si de soare si de vant. Si sa nu mai pot aduce zambet pe chipul altora, cunoscuti sau nu.
Dar de data asta stiu ca se poate si altfel. Am invatat, in timp, ca momentul e doar atat, un moment – ca nu e nimic definitiv aici, ca nu e nimic care sa „last forever„. Si ca orice alt moment, cand ii va fi timpul, va trece. Si asta face ca totul sa fie ceva mai usor si mai lin. Si mai e ceva – exista un loc care are grija de toate aceste momente. Nu stiu cum face si cum de mai poate sa le primeasca dar o face, ne primeste pe toti si la final tine acolo toate aceste momente.
In mod evident e vorba de Vama Veche 😀 Un loc sublim, un loc frumos, un loc de suflet. Un loc unde merg de fiecare data cu fruntea sus si sufletul tremurand de nerabdare pentru ca stiu ca acolo e acasa. Acolo, in afara lumii, in afara timpului social, totul capata sens, totul capata inteles. Chiar si momentul de mai sus incepe sa ia o alta forma, usor tulbure si din ce in ce mai distant. In seara asta, in mai putin de 24 de ore, plec iarasi catre Vama. Pentru ca e Vama, pentru ca e Stufstock, pentru ca e inceput de toamna, pentru ca acolo e acasa. Si daca in alte randuri am plecat catre Vama doar pentru a ma bucura de cateva zile sau cateva ore de suflet, acum plec catre Vama pentru ca am nevoie de ea. Am nevoie de acea liniste din mijlocul nebuniei, am nevoie de starea de suntem impreuna dar liberi unii de altii pe care acolo o simt atat de deplin. Acolo oricand, in orice moment simti ca esti inconjurat de prieteni, prieteni care nu ti-au fost introdusi (bleah, ce expresie) in mod oficial dar pe care simti ca-i cunosti dintotdeauna.
De data asta merg catre Vama putin altfel decat de-a lungul acestei veri. De data asta merg acolo sa ma asculte ea, Vama, dupa ce eu am ascultat-o toata vara. De data asta merg acolo ca sa gasesc un delfin care sa ma invete sa-mi aud sufletul, ca sa-l spal de noroi si sa regasesc acea liniste de care am atata nevoie. De data asta nu este doar un drum catre Vama, este un pelerinaj. De data asta merg la stalp nu doar pentru a ma bucura de imaginea lui profilata peste mare la rasarit ci pentru a dansa un dans ritualic in jurul lui, pentru a ma lasa in grija samanului de la Stuf. De data asta Bolero-ul de la rasarit nu este doar un moment sublim, de data asta are o treaba anume si foarte specifica.
Dor de Vama s-a transformat in Nevoie de Vama. Iar ea e acolo, asa cum o stiu, calma si agitata, vulcanica si linistita, blanda si turbata – e Vama Veche. Si ma bucur enorm ca am sansa ca tocmai acum sa pot pleca catre Vama asa cum simt ca e cel mai frumos – cu cativa prieteni, nu multi, cu un cort pe care-l vom imparti. Abia astept sa aud marea soptind somn usor si soarele dandu-ne binete la trezire. Ah, cat e de frumos acel sentiment de completa libertate si independenta.
Vama, vin – de data asta, ai de lucru 😛
PS – ati vazut lista de trupe din programul de la Stufstock? Vor doua seri mari 😀
Scena mare
Ovidiu Lipan Ţăndărică şi Fanfara 10 Prăjini, invitat special: Stelu Enache, Baniciu& Kappl, Timpuri Noi, Zdob şi Zdub, Celelalte Cuvinte, ZOB, Luna Amară, Kumm, E.M.I.L., Urma, The Amsterdams, Les Elephants Bizares, Trooper, The Others, Rain District, Deka Dens, Snails, Dj Sile şi proiectul “Balkanic Zeppelin”
Scena secundara
Blood Print, EVO, Highlight Kenosis, Alternativ Quartet, Tep Zepi, Godmode, Pistol cu Capse, Propaganda, Hush, Nuage, Relative, The Mushroom Story, L’orchestre Roche
Si inca un amanunt – scena mare va fi pe plaja si intrarea libera 😉
Ne vedem la Stuf-stock 😀
Iarta-ma, dar am 3 dinti ascutiti cu U2, desi sunt o trupa mare si buna.
1. Sunt considerati in media ca cea mai buna trupa rock pe care a dat-o Irlanda. E grotesc, pentru ca sunt mai curand pop. Iar cei care merita aceasta titulatura sunt Thin Lizzy;
2. Andi Moisescu, intr-un sir de emisiuni la ProFM, despre cele mai mari trupe rock (bineinteles, vorbea ca un tuns), ajungand la episodul final, locul 1, zice: ‘Azi va prezint cea mai mare trupa rock a tuturor timpurilor: U2!’
Nici macar nu era beat, ca un rocker care se respecta;
3. Chitaristul de la U2 e o clona nereusita a lui Alex Lifeson de la Rush, de la care fura stangaci cu amandoua mainile. Iar bateristul, altfel acceptabil, n-a batut in viata lui patrimi, care sunt semnul distinctiv al unei trupe rock.
Salutare Gabi. Vad ca esti tare suparat pe U2 😀 Mie imi plac, chiar mult. Dar ca si tine, nu-i consider o trupa de rock – sensul rock = metal. Sunt insa o trupa care a avut si are ceva de spus in muzica. Sunt o trupa care pune suflet in ceea ce face si sunt cu adevarat profesionisti 😉
Hai ca nu-s rai, pana la urma 😀
S-ar putea sa iti facem o surpriza, sa aparem si noi, sa vedem 🙂
Va astept cu mare drag. Chiar mi-ar placea sa bem o bere impreuna la Stuf …
ne vedem la timpuri noi.
Si mie mi-e dor de Obelisc 😉 Ma bucur sa aud ca sunteti acolo – chiar mi-ar placea sa ne revedem.