Fiecare om ramane cu suferinta lui, pe care o crede absoluta si nelimitata. Si daca ne-am gandi la cat a suferit lumea pana acum, la agoniile cele mai teribile si la chinurile cele mai complicate, la mortile cele mai crunte si la cea mai dureroasa parasire, la toti cei arsi de vii sau stinsi de foame cu cat suferinta noastra ar fi mai redusa? Pe nimeni nu-l mai poate mangaia in agonie gandul ca toti suntem muritori, precum in suferinta nimeni nu va gasi o consolare in suferinta trecuta sau prezenta a altora

Emil Cioran – Pe culmile disperarii