Asa cum am inceput sa povestesc aici, un plan mai vechi si diabolic al meu era sa fac o plimbare mai lunga pe bicla, Chitila – Bucuresti – Oltenita in prima zi si retur a doua zi, in total 160 Km. Am tot amanat trecerea la fapte din mai multe motive, unul dintre ele fiind ca initial as fi vrut ca un prim drum asa de lung sa nu-l fac singur. Dar e ceva mai complicat de gasit partener in conditiile date si plus de asta, ideea de a face singur acest drum a devenit din ce in ce mai tentanta 😉 Si cum in urma plimbarilor din ce in ce mai lungi pe bicla, ba la Ciclopromenadele nocturne – 1 , 2 si 3, ba la Bikewalk, ba drumurile catre servici, am capatat ceva experienta si curaj si cum vremea nu stiu cat va mai tine cu biclele, am zis ca a venit momentul sa trec la fapte. Adica, la pedale. Spun direct la pedale pentru ca ideea o fi fost ea veche, pregatirile insa au fost foarte noi – adica deloc 😛
160 Km singur pe bicicleta
Prin urmare, dupa o noapte de Luna Amara in Club Fire – a se traduce printr-un total de 3 ore dormite, am hotarat in deplina cunostinta de cauza ca e cazul sa o iau din loc. E drept, am facut ceva provizii – batoane Lion, biscuiti din cereale si ciocolata, ceva Coca Cola si 2 Litri de apa – plus o portie zdravana de paste la sfatul lui Liviu. Tot la sfatul si insistentele lui am oprit pe drum si am luat o pompa, care imi lipsea din bagaje si care s-a dovedit a fi mai mult decat vitala – dar ajungem si acolo.
OK, cum chestia asta era gandita de mine, trebuia sa aiba si un twist undeva in plan – am plecat cu ideea de a publica pe twitter traseul si punctele importante sau interesante – in timp real. Si plecand de la mesajele trimise catre contul de twitter (care sunt preluate si pe blog), am sa incerc sa continui povestea. Mesajele citate mai jos sunt exact cele trimise
acum 5 minute ploua de mama focului – acum s-a oprit – sa mai plec au ba??? – http://bit.ly/1nSehh11:09 AM Sep 19th from web
Mda, cam asa am inceput calatoria – dupa ce am facut bagajul si eram destul de pregatit de plecare (nu ma asteptam sa fiu asa de plin de energie la gandul ca ma apuc de drum) – ma uit pe geam si vad cu placere ca afara ploua. Si a durat chestia asta vreo 30 de minute. Dupa cateva comentarii schimbate pe blog, am zis ca fie ce-o fi, plec. Era in continuare innorat si batea vantul dar cel putin nu mai ploua – sincer nu-mi suradea ideea de a pleca la drum fiind ud de la bun inceput. Dar cum ploaia a hotarat ca e de ajuns si s-a oprit, am pus bagajele la spinare si am purces catre start 😉
Azi transmisiune live de pe circuitul Chitila – Bucuresti – Oltenita, incepand de acum 😉12:39 PM Sep 19th from txt
160 Km singur pe bicicleta
Toate fiind gata, startul fiind lansat deja, am plecat la drum cu ideea de a ma opri undeva in zona Ion Mihalache la un magazin specializat pe ciclism – Kero Bike. Ceea ce am si facut 😀
Pit stop la Kero pe 1Mai luat pompa si facut reglaje. Keep going1:42 PM Sep 19th from txt
De la ei am luat o pompa foarte utila si am facut ceva reglaje la bicla – era cazul dupa cat am alergat-o in ultima vreme. Cam scumpa manopera totusi, desi baiatul de la service chiar a aratat ca se pricepe. Bun, dupa pit-stop am dat pedale mai departe catre P-ta Sudului si apoi Popesti Leordeni.
Iesire din Bucuresti, picura si bate un vant de-mi intoarce ghidonul 🙂2:34 PM Sep 19th from txt
160 Km singur pe bicicleta
Fix la iesirea din Bucuresti am mai facut o oprire pentru a lua Gatorade (evident ca nu aveau, am luat totusi un alt energizant), a merge la buda si pentru a ma imbraca cu ceva mai gros pentru ca batea un vant care literalmente mi-a intors roata de vreo cateva ori 😀
Deja din acest punct incepeam cu adevarat sa simt ca m-am apucat de un drum lung – se cam terminase orice legatura cu drumul uzual catre birou si oricum depasisem distanta obisnuita. Eram foarte curios de cum vor reactiona ceilalti participanti la trafic, in special caminoanele si spre surprinderea mea, 99% dintre soferi s-au dovedit a fi absolut OK.
Inchei aici prima parte, nu din alt motiv dar este deja ora 06.26 😛 Va urma – curand.
Update – continuare aici
notele lui Vulupe 
Supeeeer. Nu cred ca as avea curajul asta sa plec singur. Mai ales si cu bicla mea DHS. Plus ca nu am tot ce imi trebuie pentru un drum mai lung.
Eu ma gandeam la un drum Bucuresti – Brasov, stat 2-3 zile acolo si apoi intors. Dar cum vara deabia a trecut aman pentru la anul. Poate pana atunci mai capat si eu putina experienta 🙂
Astept continuarea 😀
Sa stii ca DHS-ul nu are nimic, daca e intretinuta corect. Nici a mea nu e cine stie ce monstru, un Rockrider 5.0 de la Decathlon – deci fara pretentii. Mai usurel in anumite situatii, isi face treaba.
Da, un Bucuresti – Brasov suna tare bine 😉
Faină ideea ta! Dacă aş fi fost pe fază şi dacă m-aş fi simţit în formă poate te-aş fi însoţit! 🙂 Am mai mers uneori kilometri mai mulţi. Cândva mergeam de câteva ori pe vară, în ture de o zi, din Bucureşti la Pădurea Comana şi inapoi… Prin 2005 am mers la Târgovişte într-o tură de 3 zile, altă dată am făcut într-o săptămână ceva de genul Câmpulung Muscel- Rucăr- Bran- Râşnov- Pârâul Rece- Predeal- Săcele- Zizin- Vama Buzăului- Întorsura Buzăului- Nehoiu- Mânzăleşti- Buzău- Mizil- Bucureşti. Pe vremea aia eram mai tânăr, mai antrenat şi mai lipsit de griji… 😀
Pentru că presimt un final fericit al turei de felicit de acum şi rămân în aşteptarea continuării poveştii. Bravo!!!
Salut Adrian si bine ai venit. Padurea Comana suna bine bine si chiar am un gand, sper sa mai tina vremea buna. Wow ce traseu frumos ai descris acolo – chiar fff tentant.
Multumesc de vizita si promit sa revin cu restul povestii 😀
Impresionant. Mai bagă și niște idei care îți treceau prin minte, sunt curioasă cum funcționează memoria afectivă după un efort atât de mare. Dacă mai funcționează! 😀
Functioneaza si inca foarte bine 😉 Am sa scriu si gandirile si trairile, sunt multe. De fapt, ele sunt ceea ce conteaza la finalul acestui drum.
Încercăm să punem de-o tură la Comana duminica următoare? 😀
Cât despre memoria afectivă invocată de Andi, îmi aduc aminte de cuvintele lui Alex Găvan după ce a urcat un vârf de peste 8000. În condiţii extreme nu mai e loc de afectivitate, atunci te gândeşti doar cum să faci să te întorci întreg acasă…
Adi, in conditii extreme asa este, tot ceea ce conteaza este urmatorul pas si atat. Dar, safim seriosi, in cazul meu nu s-a pus asa problema 😛 Si a fost loc de ganduri, de trairi, de afectivitate.
In ce priveste Comana, DA DA DA hai sa ne organizam ca suna bine 😉
Felicitari, iti trebuie ceva curaj si vana sa faci asa ceva,mai ales pe soselele patriei.
Ma bucur sa aud ca soferii au inceput sa fie responsabili, poate se datoreaza si multitudinii de moto si scutere care le vad peste tot.
Daca ai fi fost anul asta pe Stelvio cu mine ai fi fost un biciclist fericit,alaturi de sutele de biciclisti care urcau la 2.700 mt.
Thanks 😉 Curaj si vana, hmmm, nu chiar – hai putin curaj cat sa pleci la drum. Restul vine de la sine si de fapt nu-i asa de greu. Sunt de acord, este posibil sa fie un fenomen comun – motoare, scutere, biciclete – toate determina soferii sa fie mai atenti sau macar mai putin agresivi.
Hmmm, Stelvio, suna tare bine. Dar mai am de crescut pana atunci.
Cu Comana treaba e simpla oarecum. Încerc să-mi „corup” şi rubedeniile pricepute la reglat biciclete şi la rezolvat eventuale pene pentru plimbarea asta… Să vedem dacă reuşesc. 😀 Te ţin la curent cu evoluţia discuţiilor.
Cât despre traseul pe care l-am făcut (vezi comentariul de mai sus), povestea turei respective o poţi citi la:
http://adriannegoita.tripod.com/id4.html
iar detaliile mai tehnice sunt la
http://adriannegoita.tripod.com/id10.html
Excelent, deja se contureaza un plan frumos 😉 Astept noutatile.
Ma bag si eu la Comana 🙂 numai sa fie in weekend, o sambata dimineata asa 😀
Suna bine. O sa pun update-uri aici cat si pe twitter 😉
Pingback: 160 Km singur pe bicla – partea a doua « Vulupe's notes
Eu credeam ca intr-o zi ai facut! Oricum tare 😛
E inca prea devreme – inca nu’s asa antrenat si nici bicla de facut asa distante lungi nu am. Dar usor usor ma fac eu mare 😉
Pingback: 160 Km singur pe bicla – partea a treia « Vulupe's notes
Felicitări!
Şi data viitoare poate ne iei şi pe noi.
Tot visez la un Bucureşti – Ruse pe biclă, da’ nu cred că mai prind anul ăsta.
Bine ai venit Doro si multumesc pentru apreciere. Promit sa anunt (si) aici daca mai fac alte planuri. Asa ca te mai astept si altadata 😉
Ehe… frumoasă mişcare. Eu făceam pe vremuri (acu’ f’o 15 ani) drumuri cu bicla de la Lugoj la munţii Poiana Ruscă, 60-70 de km într-o zi, rămas acolo peste noapte sau chiar două nopţi, şi după aia înapoi. Dar într-o noapte, la întoarcere, a dat unul beat cu maşina peste mine (am scăpat cu două coaste fisurate, o vânătaie pe spate cât o minge de fotbal şi muulte zile de dureri), şi după aia am renunţat; am rămas cam speriat de mersul pe drumuri circulate.
Am mai făcut doar o încercare, Alba Iulia-Sebeş (îi zice drumul celor 7 poduri, deşi nu-s decât vreo 15 km), a fost OK, dar toate maşinile alea venind din spate sunt chiar… brrr…
Speaking of which, ce-ţi mai face GTC-ul? Că n-am mai povestit de muuuult…
Ouch, imi pare rau sa aud de asa poveste, se putea termina din pacate mai rau. Bine totusi ca ai scapat asa de ieftin, la final. Acum este altceva, soferii s-au invatat ca mai sunt si alt gen de vehicule pe drum – in special de la motoare dar ne ajuta si pe noi. Plus ca exista o gramada de sisteme de iluminare si reflectorizante care te fac mult mai vizibil. Eu merg des in trafic, atat extra cat si urban si nu am avut deloc probleme – ce-i drept evit noptile pe cat posibil insa am mers si pe intuneric catre casa de multe ori. E OK.
Personal incerc sa sparg mitul conform caruia mersul pe bicicleta e sport extrem – nu este, cu minime precautii nu este cu nimic mai periculos decat cu motorul sau cu masina.
Insa iti inteleg retinerea, este fireasca. Poate totusi la primavara (sau chiar mai devreme) iesim la pedalat impreuna, sa mai aflam una alta 😉
PS – GTC-ul este bine sanatos, isi face treaba cu brio – desi am ajuns sa prefer bicla 😛
Stai să-mi iau bicicletă, că n-am 🙂
Pentru început o să iau una mai ieftină, fără pretenţii, de plimbări scurte; mai încolo, mai vedem 🙂
Altu’ care n-are somn 😛 Da, e o idee buna cu o bicla ieftina – nu lua insa una de gen FirstBike/DHS. Mai repede cauta un SH, este muuuult mai sigur si mai placut in utilizare 😉
Eu acum sunt in cautare pentru a doua bicla, imi e clar ca am nevoie de ceva mai adaptat pentru sosea/drumuri lungi decat cea pe care o am acum.
Noapte buna.
Pingback: Aut Caesar, aut nullus – MMIX « notele lui Vulupe
Pingback: o saptamana in sa « notele lui Vulupe
Pingback: exorcizarea fricii « notele lui Vulupe
Pingback: centurist de Duminica « notele lui Vulupe