ca-n viata, cu bicla, ganduri

160 Km singur pe bicla – partea a patra

Ceva mai tarziu decat era planuit, revin la serialul pe bicla, continuarea povestirii ajunsa deja la partea a IV-a (partea intai, doi si trei)

Cum spuneam, dupa un asa drum, o discutie de familie purtata pana tarziu in noapte, la un pahar de vin, cu a mea draga mama a fost o fericita si vesela implinire a unei saptamani imense. Nu stiu cand voi mai avea ocazia de a trai o saptamana cu atat de multa intensitate, o saptamana in care fiecare zi mi-a adus o experienta noua, cu trairi diferite dar puternice toate.

Dupa ce am verificat rapid starea lumii online si am incercat nereusit sa trimit niste comentarii pe blog, am ajuns in fine sa trag obloanele si sa adun cateva ore de somn si de refacere – le meritam si stiam asta. Este un sentiment foarte placut sa adormi stiind ca ziua pe care tocmai o inchizi ti-a adus ceva de valoare, ca ai facut ceva memorabil chiar si daca numai pentru tine. Va doresc sa simtiti acest sentiment cat mai des cu putinta.

Inainte sa adorm, din cauza penei avute, recunosc ca am luat in calcul si posibilitatea intoarcerii cu masina – optiunea suna un prieten 😛 Dar la trezire am redescoperit ce tata grijuliu am – facuse deja o vizita pe la magazine si avea pregatita o camera nou nouta pentru rezolvarea impasului. Asa ca dupa un mic dejun rapid si consistent si dupa cateva cautari de chei potrivite, am purces la inlocuirea camerei defecte. Pont pentru cei aflati in situatii similare: dupa ce scoateti camera si gasiti locul intepat, verificati si anvelopa – este posibil ca obiectul vinovat sa se afle inca in cauciuc si sa sparga si noua camera. Sfat pe care l-am primit tot de la tatal meu (care acum sforaie in camera cealalta caci ai mei sunt in vizita la mine :P) si bine am facut ca l-am urmat – am gasit 2 tinte minuscule, infipte in cauciuc si care cu siguranta mi-ar fi creat mari probleme pe drum. Dar am incheiat cu succes si depanarea si am pornit la drum – de data asta cu soare si cu increderea data de ziua anterioara.

Echipa tehnica formata din tata a fost f eficienta 🙂 O cafea si start la retur11:21 AM Sep 20th from txt

160 Km singur pe bicla - echipa tehnica

160 Km singur pe bicla - echipa tehnica, adica tata

Asa cum vedeti, am avut la dispozitie cea mai buna echipa tehnica posibila, formata din tata si eu 😀 Ceva cumparaturi pentru drum – o Cola, Lion si niste ceva-uri cu ciocolata si am plecat pe drumul de intoarcere. La iesirea din Oltenita am mai facut un scurt pit-stop la vulcanizare – acum stiam cat e de important sa ai o camera de rezerva la tine 😛

Vulcanizat camera si gata de iesire din Oltenita-The long way back starts12:27 PM Sep 20th from txt

160 Km singur pe bicla - pit-stop la vulcanizare, Oltenita

160 Km singur pe bicla - pit-stop la vulcanizare, Oltenita

Dupa asta, pedale fara oprire o mare bucata de drum, aveam de gand sa nu fac prima pauza decat dupa o sectiune mai lunga decat cele din prima zi si anume de 30 Km. Plan care insa mi-a fost cam dat peste cap de doua stari de lucru pe care nu le-am luat in calcul. Primul este ca drumul de la Oltenita la Bucuresti este, mai ales pe prima sectiune, intr-o usoara urcare. Eu incep sa cred din ce mai convins ca bicla mea are efecte gravitationale, in sensul ca de fiecare data cand merg pe ea, drumul pare a fi in rampa. Chiar si la intoarcerea pe acelasi drum, tot in rampa am senzatia ca merg. Hmmm, ciudat, nu-i asa? 😛 Cel de-al doilea motiv a fost drumul parcurs care incepea sa aiba efecte si la nivel fizic, genunchiul meu stang dand semne de oboseala si comunicandu-mi asta printr-o senzatie din ce in ce mai puternica de intepatura. Cum deja era destul de obosit si ma ingrijora putin senzatia din genunchi, la iesirea din Budesti, dupa doar 26 Km parcursi, am facut prima pauza a zilei. M-am retras, deja obisnuit cu ritualul, la marginea drumului, avand soseaua in spate si campul in fata, bicla sprijinita de un pom si cerul liber deasupra. Marea deosebire fata de prima zi a fost ca cerul era senin si era mult mai cald, fara insa sa fie zapuseala. Asa ca m-am asezat frumos pe iarba, la soare si m-am bucurat de caldura si linistea pe care acesta mi-o oferea din plin – oare cat timp trebuie sa mai asteptam pana cand vom beneficia cu totii de aceasta sursa de energie? Sunt atat de multe moduri in care ne poate ajuta iar noi nu facem mai nimic sa o recoltam. Dupa o masa de energizare, am stat sa ma bucur de soare si de norii foarte interesant distribuiti cred ca mai bine de 20 minute – timp in care am senzatia ca am si atipit 1-2 minute dar nu sunt chiar convins 😀 Deh, dupa o masa atat de placuta:

160 Km singur pe bicla - pauza de masa la Budesti

160 Km singur pe bicla - pauza de masa la Budesti

Cum am zis si mai sus, cerul era fantastic, senin cu doar niste urme de nori care nu faceau altceva decat sa defineasca si mai bine culoarea si claritatea cerului.

160 Km singur pe bicla - pauza si nori dupa Budesti

160 Km singur pe bicla - pauza si nori dupa Budesti

A fost prima oara cand am regretat ca nu am avut camera cu mine. Dar asta e, sunt bune si pozele facute cu telefonul.

Locul asta mi-a adus, la fel ca si a doua pauza de la venire, foarte multa liniste in suflet si acel sentiment de incredere pe care nu-l ai decat atunci cand iti demonstrezi tie ca poti sa faci, sa creezi, sa aduci in realitate chiar si traznaile ce-ti umplu de multe ori noptile. Poate nu toate dar cel putin unele dintre ele, cu ceva vointa si curaj, devin reale – si e bine, e al dracului de bine sa stii asta. Pentru mine cel putin, sentimentul de a sti ca pot sa fac ce-mi pun in cap imi aduce cel mai usor liniste si calm – a sti ca poti duce in mod rapid la lipsa nevoii de a afirma ca poti, de a demonstra ceva – oricum si oricand. Fiind berbec atat la propriu cat si la figurat, am o puternica tendinta de ma afirma, de a ma prezenta in mod social – o recunosc, face parte din mine si o iau ca atare. Dar sunt perioade in care chiar si pe mine ma oboseste tendinta constanta de a fi intr-o pozitie de forta, de a fi mereu atent la interactiunile sociale si la oportunitatile care mi se ofera. Si atunci cea mai usoara relaxare vine tocmai din realizari pentru mine, din indeplinirea unor mici sau mari proiecte care nu ma implica decat pe mine si atat, care nu au nici un fel de finalitate practica si nu aduc decat un profit de suflet. Cam tot de aici a pornit si calatoria in care m-ati insotit pana acum dar promit sa revin la ideea asta 😉

Pauza fiind terminata si simtindu-ma incarcat atat fizic cat mai ales sufleteste, relaxat de gandurile avute si caldura absorbita am luat drumul la pedale mai departe.

Bucuresti-37 km 🙂 Ce mult ajuta vremea buna. De n-ar bate vantul ar fi perfect2:11 PM Sep 20th from txt

160 Km singur pe bicla - dupa pauza de la Budesti

160 Km singur pe bicla - dupa pauza de la Budesti

Buuun, o sa fac putin fast-forward pentru ca deja povestea imi era cunoscuta 😛 Desi eram destul de increzator, partile de drum in urcare le-am simtit destul de tare si usor usor am inceput sa resimt drumul din ce in ce mai tare. Totusi, nimic exagerat asa ca am putut continua fara probleme. Simpatic a fost la 2-3 Km dupa pauza, unde va spuneam ca ma cam intepa genunchiul stanga. Tot pedaland, am luat bidonul de apa sa beau ceva si in timp ce beam am simtit cateva intepaturi bruste la ambii genunchi dar mai ales la stangul. Mi-am zis ca-i cam lata problema dar dupa ce am coborat privirea, am observat ca de fapt cursesera cateva picaturi de apa pe pantaloni si fiind rece s-a simtit ca o intepatura 😀 M-a busit putin rasul de cat de in serios luasem initial problema, asa ca am continuat sa pedalez cu un tonus si mai bun. A urmat o pauza scurta in Frumusani unde am mai facut ceva ordine prin rucsac, apoi bucata cea mai dificila – fiind deja obosit, portiunea dintre Frumusani si Popesti Leordeni a fost chiar o sarcina serioasa. Si partea cea mai proasta este ca bicla mea si in special saua nu sunt cele mai potrivite pentru drumuri lungi. Asa ca deja aveam probleme in a sta complet relaxat in sa si asta a dus rapid la oboseala exagerata. Aviz celor care intentioneaza sa parcurga trasee lungi – saua si pozitia in sa sunt foarte importante. Am mai facut o pauza scurta de cateva minute tocmai pentru dezmortire, putin inainte de Popesti Leordeni.

Bucuresti 15 km. Ce buna era o sa potrivita cu genul asta de drum 😦 Keep going4:19 PM Sep 20th from txt

160 Km singur pe bicla - pauza de dezmortire

160 Km singur pe bicla - pauza de dezmortire

Imediat dupa pauza scurta, dupa inca o urcare :P, am ajuns in Bucuresti unde ritmul s-a schimbat radical. Deja nu mai simteam oboseala si eram din ce in ce mai entuziasmat ca ma apropii de punctul final al drumului. Initial aveam planuit ca punct de oprire (inainte de a continua totusi catre casa) treptele de la Universitate, in fata TNB. Pentru ca de obicei acolo se aduna multe bicle, parea un loc numai bun. Pe drum am ajuns insa la Sf. Gheorghe si mi-am adus aminte de un articol citit pe metropotam.ro unde era prezentata istoria acestui loc si a monumentului pe care il gazduieste. Asa ca am schimbat subit planul si am intrat un curtea Bisericii Sf. Gheorghe.

Bucuresti – Km 0. Oops I did it again 😛 Soooo happy right now 😀5:20 PM Sep 20th from txt

160 Km singur pe bicla - P-ta Sf. Gheorghe

160 Km singur pe bicla - P-ta Sf. Gheorghe

Textul trimis pe twitter cred ca spune multe despre starea pe care o aveam atunci 😛 Fericit e putin spus, eram way up high de bucurie. Si era tare bine. Si ma bucur enorm ca am ales locul ala pentru oprire, pe langa simbolismul Km 0 este un loc putin frecventat iar la ora respectiva, apusul efectiv taia parculetul in doua – jumatate insorita, jumatate umbrita. Am ochit rapid o banca libera, la soare – nu ca ar fi avut cine s-o ocupe dealtfel – si m-am bucurat de placerea succesului, de un loc superb, de un apus minunat si de o ultima pauza care m-a facut sa vreau sa nu ma opresc acolo. N-am sunat pe nimeni, n-am dat alte SMS-uri in afara celui de pe twitter, am tacut si m-am ascultat numai pe mine, a fost o perioada de adanca liniste. Este sublim sa te poti privi in ochi si sa-ti spui Bravo. Chiar daca, repet, sunt perfect constient ca nu am facut nimic maiestuos sau extraordinar, in ceea ce ma priveste, in plan strict personal, este o realizare si inca una foarte mare.

Pornesc insa mai departe, putin mai avem de parcurs. Nu inainte de va recomanda cu caldura sa vizitati acest loc – merita mult mai multa atentie decat are acum. Tot ce trebuie sa faceti este sa ignorati populatia mai putin imbucuratoare care-si are salasul prin zona – stau in afara parcului, oricum 😉

Nu dupa multa timp, am reintrat in actualul oras de resedinta – Chitila 😀

160 Km singur pe bicla – la final, in Chitila

160 Km singur pe bicla – la final, in Chitila

Si putin dupa, am ajuns si acasa.

in fine acasa dupa 160 Km facuti pe bicla in 2 zile – Home Sweet Home prinde noi semnificatii 😀 – rupt dar maxim fericit 😉6:55 PM Sep 20th from web

160 Km singur pe bicla – final de drum, acasa la Chitila

160 Km singur pe bicla – final de drum, acasa la Chitila

Ah, de cand asteptam sa pun si poza asta – poza de final in care, in fine, va pot prezenta cel mai bun prieten din toate timpurile, partener de nadejde pe tot parcursul drumului facut 😀

Mai am un singur articol de facut in care am sa incerc sa scriu si motivul pentru care am facut acest drum, ce a insemnat si ce inseamna el pentru mine plus alte cateva ganduri ce inca mi se invart prin minte.

Anunțuri
Standard

13 gânduri despre „160 Km singur pe bicla – partea a patra

  1. Andrei zice:

    Bine povestit, bine fotografiat, cat despre initiativa si punerea ei in practica, respect! 🙂 Am retinut sfatul cu saua, inainte de a ma aventura la ceva similar, cu siguranta trebuie sa mi-o schimb.

    • Multumesc frumos 🙂 Da, saua e al naibii de importanta, daca nu stai cat mai confortabil, nu poti sa te relaxezi/odihnesti si devine din ce in ce mai greu sa continui.

      • Saua, dar si bicicleta. Pe mine ma doare tot dupa tura la Comana. De la fund, spate, gat, pana la incheieturi si palme.

        Felicitari…in sfarsit ai ajuns si acasa 🙂

      • Dap, se cam simte. Bine ca am ajuns cu totii acasa 😉 si eu dar si voi, ca ati avut ceva de mers. Abia astept povestile fiecaruia 😉

  2. cri-cri zice:

    Umbra ta si-a prietenului tau „de nadejde” din ultima poza atasata, demonstreaza cat de mareti va vede acum soarele dupa asa o grozava aventura…Imi plac tare mult!

  3. kristy13 zice:

    Am citit toata aventura. Felicitari pentru idee, felicitari pentru realizare, felicitari pentru scris.

    PS. Te-am re-descoperit si aici pe blog dupa ce am stat alaturi si pe forum si pe sosea. Imi place cum scrii… continua

    • Salutari, salutari si bine ai venit. Ma bucur sa ne regasim si in aceasta ipostaza. Macar asa, pe 2 roti, nu voi mai putea fi acuzat ca eu tin ritmul prea alert in coloana 😛 Multumesc pentru apreciere si mesaj, te astept sa revii.

  4. ani zice:

    Nice story :))
    Dupa ce am citit , am chef sa ma plimb cu bici si asta am sa fac putin mai tarziu.
    Din pacate nu am companie
    Abia astept primul salariu sa-mi cumpar o bicicleta buna :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s