Mai exact, A Complete History of My Sexual Failures, un film pe care il aveam de mult trecut pe lista de vazut, la recomandarea lui Radu (si daca nici el nu stie ce sa propuna :P). Il recomand dar sa nu va asteptati la o capodopera, este un film bunicel care insa ridica intrebari. Si te pune pe gandit cu unele scene. Si asta il face sa fie un film bun. Sa-l vedeti, merita.

Dar nu despre acest film voiam sa scriu ci, plecand de la el si mai ales de la ultimele 8 minute din film, voiam sa scriu si sa duc mai departe gandurile legate de o relatie. De acea relatie pe care o cautam cu totii. Acest om isi reia, in cadrul filmului, toate relatiile avute pana la momentul filmarii, incercand sa descopere ce nu a fost in regula, ce si unde a gresit atat de mult si de des incat toate fostele iubite l-au parasit. Mai devreme sau mai tarziu, mai frumos sau mai dur, l-au parasit. Un om care are multe probleme, care este departe de modelul social de succes al epocii noastre. Si totusi, un om care, la fel ca oricare altul, isi cauta locul in lume, isi cauta drumul sau si cel mai important, face toate astea fara a schimba nimic din ceea ce constituie felul sau de a fi – bun sau rau, de-a lungul anilor ramane la fel.

Finalul filmului subliniaza exact aceasta idee – nu trebuie sa incerci sa fii altul decat esti, nu are sens sa te tranformi pe tine doar pentru a fi pe placul celor de langa. Chiar si pretul unui lung sir de dezamagiri, a fi tu insati este mai important. Si atunci cand reusesti sa te impaci cu asta si sa devii constient de ceea ce esti si poti fi, cand devii confortabil cu tine, acea relatie devinde posibila. In cele mai ciudate situatii si in cele mai aiurite locuri, persoana pe care sa o simti partenera va deveni vizibila. Pentru ca de fapt, in tot acest timp, din toate aceste experiente acumulate, nu facem altceva decat sa ne crestem pe noi insine, sa devenim mai buni si mai puternici la ceea ce este cel mai important: sa fim noi.

Autorul care este si personaj principal rezuma totul cu o replica memorabila: „I’ve been dumped by some really nice girls” In putine si haioase cuvinte spune atat de multe, caci chiar daca am lasat in urma noastra amintiri ce poate dor, am ramas de-a lungul timpului fara persoane care au insemnat atat de mult pentru noi, numai faptul ca am avut aceste persoane langa noi, chiar si pentru putina vreme, inseamna ca am existat. Si ca din toate aceste experiente am castigat ceva, am crescut catre a deveni cu adevarat noi insine. Poate de multe ori simtim aceste amintiri ca fiind dureroase si ne putem simti frustrati pentru ca au ramas doar atat, amitiri. Dar daca facem un pas in spate, cautand sa vedem filmul vietii noastre asa cum s-a derulat, intelegand intentiile si abordarea regizoriala aplicata 😀 este mult mai usor sa acceptam unde am ajuns si ceea ce am devenit. Si nu-i putin lucru sa stii asta. Fiecare experienta avuta, odata acceptata si asimilata cu adevarat, ne duce mai departe pe propriul drum. Pentru asta insa, nu trebuie sa lasam in urma amintiri inchise si dureri ascunse – tocmai acestea sunt cele care ne pot tine pe loc, ne pot inchide intr-o bucla din care cu greu te poti desprinde pentru a-ti continua calea. Poate una din cele mai importante datorii pe care ni le avem este sa nu lasam in urma povesti ingropate si neincheiate. Sa incercam sa avem dulapul curat. Trecutul ne poate ajuta sa crestem dar numai atunci cand suntem liberi fata de el. Cand suntem inca legati de trecut, pasii facuti sunt mici, munciti cu greu si de cele mai multe ori fara zambete.

Cea mai buna cale este cea cu suflet. Cand ai de facut o alegere, cel mai bun prieten iti este inimia caci ea isi stie drumul. Si odata cu acceptarea caii proprii si intelegerea asupra a ceea am lasat in urma, vom gasi cu usurinta si persoana care ne poate insoti. Caci cum ti-ai putea gasi partener de drum cand tu nu ai habar nici de unde vii nici catre ce alergi? Iar de vrei un partener cu care sa stai pe loc, nu cred ca ai ajuns in locul potrivit 😛

A Complete History of My Sexual Failures