Adica asa cum este la moda sa romglezim, chill. Neaos vorbind, relaxare. Am citit zilele trecute atat la Buddha cat si la Iyli cate ceva despre modalitatile lor de relaxare, de revenire la o normalitate cel putin temporara, de inlocuirea tensiunii cu ceva mult mai placut. Si cum nu sunt nici pe departe strain de subiect, am preluat frumusel leapsa si am sa va imbii cu cateva vorbe molcome despre cum imi pregatesc eu o incheiere de succes a unei zile sau perioade dificile.
Cel mai important este sa incep inca de peste zi starea mentala pentru o seara de relaxare, sa stiu ca am incheiat un capitol, un proiect, ca am facut ceva ce-mi statea pe suflet de mult, sa simt ca m-am eliberat de o sarcina sau macar ca acest proces a inceput deja. Aici sta, de fapt, cheia unei seri reusite de relaxare si uitare. Planificarea continua prin evitarea oricarui alt detur care ar putea duce ora de sosirea acasa mult prea tarziu in noapte, cand lenea ar fi deja prea mare cucoana si mi-ar taia orice avant. Caci relaxarea, in ceea ce ma priveste, nu inseamna sa zac pur si simplu. Este nevoie de implicare constienta si voluntara in acest proces, este imperios necesar sa fie o seara altfel decat una obisnuita.
Sursa foto: Antonio Lupi
Una din cele mai bune metode de a intra rapid in starea potrivita este un pahar de vin, de preferinta alb – se poate insa sa fie si rosu, nu ma supar foarte tare 😛 In paralel cu savurarea placutei licori bahice, cada se umple cu apa fierbinte caci ea este centrul si destinatia principala a unei seri de revenire la matca. Apa fierbinte in care ma scufund cu savoare este una din cele placute experiente de topire, la propriu, a incordarii zilelor pline de agitatie si stres. Temperatura trebuie sa fie cu numai putin deasupra nivelului de confort, corpul se va ajusta imediat la aceasta si fierbinteala initiala se transforma intr-o toropeala terapeutica fara sa-ti dai seama.
Si ce ar putea insoti mai bine o astfel de incantare decat o carte placuta, care sa te poarte departe de orice urma de preocupare? In caldura aburului, scufundat in apa fierbinte, paginile unei carti bune ma pot insoti si vindeca de apasari. Orice tensiune dispare miraculos, ramanand doar amintirea incetosata a unei zile parca dificile dar complet lipsite de importanta. Asta este starea de care ma bucur vreme indelungata, nu de putine ori stand cufundat in pagini la fel ca si in apa timp de peste o ora si chiar mai bine. Ingemanarea dintre lectura si placerea unei bai fierbinti nu are egal pentru mine. Este placut sa simti cum apa, usor, isi pierde in timp fierbinteala si parca revii la realitate, pierzand in aburii ce se risipesc tensiunea din corp si din suflet. Termenul de renascut nu mai este atat de imaginar dupa un astfel de tratament 😉
Inchei acum scrierea caci paharul de vin l-am gatat, cada imi este deja plina si ma imbie cu fierbinteala iar paginile din Jurnalul fericirii astepta sa fie trezite la viata.
Voi cum va relaxati? Care este metoda secreta prin care ardeti oboseala unei zile prea incarcate?
notele lui Vulupe 
– Ce-ai lua cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O carte, o sticlă cu vin şi-o femeie, Doamne,
Dacă nu-ţi cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia,
Te-ar ţine de vorbă,
Ţi-ar împuia capul cu fleacuri
Şi n-ai avea timp să-ţi pregăteşti cursul.
– Te implor, taie-mi cartea,
O scriu eu, Doamne, dacă am lângă mine
O sticlă de vin şi-o femeie.
Asta aş dori, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult.
Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O sticlă de vin şi-o femeie,
Dacă nu cer prea mult.
– Ai mai cerut asta o dată, de ce te încăpăţânezi?
E prea mult, ţi-am spus, îţi tăiem femeia.
– Ce tot ai cu ea, ce atâta prigoană?
Mai bine tăiaţi-mi vinul,
Mă moleşeşte şi n-aş mai putea să-mi pregătesc cursul,
Inspirându-mă din ochii iubitei.
Tăcere, minute lungi,
Poate chiar veşnicii,
Lăsându-mi-se timp pentru uitare.
– Ce-ai dori să iei cu tine,
Dacă s-ar pune problema
Să faci zilnic naveta între rai şi iad,
Ca să ţii nişte cursuri?
– O femeie, Doamne, dacă nu cer prea mult.
– Ceri prea mult, îţi tăiem femeia.
– Atunci taie-mi mai bine cursurile,
Taie-mi iadul şi raiul,
Ori totul, ori nimic.
Aş face drumul dintre rai şi iad degeaba.
Cum să-i sperii şi să-i înfricoşez pe păcătosii din iad,
Dacă n-am femeia, material didactic, să le-o arăt?
Cum să-i înalţ pe drepţii din rai,
Dacă n-am cartea să le-o tălmăcesc?
Cum să suport eu drumul şi diferenţele
De temperatură, luminozitate şi presiune
Dintre rai şi iad,
Daca n-am vinul să-mi dea curaj?
Daca nu cer prea mult – MARIN SORESCU
Noapte bună
Multumesc frumos – si o seara superba sa ai si tu.
Vinul să fie sec?
Depinde si de gustul fiecaruia dar cum intrebarea era pentru mine, sec sa fie 😉 Un vin dulce parca nu are acelasi efect terapeutic, zau asa 😛
Pingback: Şapte: modalităţi de relaxare