Pentru ca-mi place la munca. Pentru ca-mi place ceea ce fac – de cele mai multe ori, nu e chiar permanent valabila afirmatia 😛 Si pentru ca de unele proiecte sunt cat se poate de mandru. Acum 4 ani cand am finalizat proiectul din poza, era chiar o realizare – si inca este, avand in vedere ca este inca pe picioare si isi face treaba foarte bine 😀
Prin urmare, am avut un sentiment de mandrie si de bucurie la gandul ca ceea ce fac imi aduce acest gen de traire – inseamna ca nu am gresit, cel putin nu inca 😛
PS – scuze pentru calitatea pozei dar conditiile de luminozitate nu sunt chiar de studio si mai e facuta si cu telefonul 😛
Voi sunteti mandri de ceea ce faceti? Revederea unor proiecte mai vechi va aduce un sentiment de satisfactie?
notele lui Vulupe 
Arată foarte bine rack-ul…. Felicitări.
E foarte important să îmbini utilul cu plăcutul. Sun clienți și proiecte care te seacă, nu poți alege întotdeauna doar proiectele care îți fac plăcere… Însă, ideea e ca atunci când tragi linie, să fie mai multe alea în care te-ai implicat total.
Un nenea acum mulți ani, venind din State să ne învețe să ne comportăm zicea să ne comportăm în orice proiect ca și cum noi am fi proprietarii și beneficiarii finali ai lucrării, și lucrurile vor ieși cum trebuie. Mare dreptate avea. Dacă abordezi fiecare proiect gândind cum ai face dacă ar fi să faci acel lucru pentru tine personal, pentru firma ta, de cele mai multe ori iese ceva de care ești mândru și peste ani de zile.
Multam, multam – e primul proiect asa de complex si e firesc sa-l am la suflet. Azi am facut o tura de mentenanta pe acolo si chiar mi-a facut placere.
Perfect adevarate vorbele acelui nene si as adauga un dicton: „daca o treaba merita facuta, merita facuta bine”
Hehehe… Mai, mai, mai, ce ne-am profesionalizat. Articole mai scurte, hook-uri la final, invitatii sa isi dea lumea cu parerea si sa mai creasca un pic si traficul…
Pe cand un sondaj? 😀
Repede sari tu 😛 Oricum, ma bucur ca de la un profesionist aud asa vorbe – chit ca nu asta era intentia mea. Dar multam fain.
Eu ma simt mandru cand privesc la progresul din ultimii ani. De ce anume am facut pana acum cu pasiunea mea de a scrie. 🙂
Si ma mai simt mandru cand ma uit la burta mare a sotiei mele insarcinate.
As zice ca ai motive mai mult decat serioase sa mergi cu fruntea sus 😉 La mai mare iti urez. Si bine ai venit pe aici, multam de vizita.
Interesant subiectul. Te felicit! E destul de dificil sa iti gasesti vocatia, insa daca esti o fire suficient de ambitioasa si flexibila, mai adaugi un pic de curaj si munca, iese reteta perfecta. Eu personal consider ca un om poate fi definit de modul in care isi face treaba, iar locul de munca este micul univers in care ne desfasuram cea mai mare parte din zi. Zi de zi, an dupa an..asta inseamna o mare parte din viata. Putem alege intre a ne lasa purtati de ceea ce este denumit rutina si a incerca sa aducem un strop de inedit in tot ceea ce facem. Pentru mine, pasiunea a fost pentru latura creativa, motiv pentru care am ales un domeniu adiacent: marketingul. M-am implicat mult, unele lucruri mi-au iesit altele nu. Asta se intampla cativa ani in urma. Nu descriu detaliile, ideea este ca intr-un final am luat hotararea sa practic meseria pentru care am fost pregatita in timpul facultatii. Am mizat mult, dar astazi pot spune cu tarie ca a fost alegerea corecta. In meseia mea chiar imi este necesara creativitatea, dar nu in sensul de arta. Este posibil sa para surprinzator, insa intr-un domeniu tehnic, ca cel in care lucrez, este nevoie de asa ceva. Privesc in urma, imi amintesc lucruri pe care le-am facut si care au fost apreciate si zambesc. Undeva intr-o particica din mine tanjesc dupa munca accea de creatie, de idei noi, de spontan…. Astazi nu mi-as schimba jobul cu unul de marketing. Si lucrul acesta dintr-un simplu motiv: aplic toata inclinatia mea spre uman, creativ in modul in care imi fac treaba la serviciu si daca nu as face acest lucru, munca mea poate ar deveni mult prea statica.
Asa incat… chiar daca visezi sa devii poet si ajungi sa sudezi tranzistoare … este foarte probabil ca si electronica sa aiba rima ei 🙂
Frumoase vorbe. Este mare lucru sa te uiti in urma ta si sa vezi ca alegerile facute, unele poate cu durere, acum iti stau alaturi si-ti confirma sperantele. Si da, orice are propria poezie – daca intelegi asta si gasesti rima potrivita, inseamna ca ti-ai ales bine meseria – sau vocatia, sa fiu mai general.
Bine ai venit, ma bucur de asa vizite si te mai astept cu astfel de comentarii placute. Multam fain.
Tocmai ce am gasit in seara asta, prin niste cutii, cateva vederi cu ursul si marmota din reclamele Milka, care mi-au amintit de perioada petrecuta in echipa de mktg a Milka. Am facut o gramada de proiecte super faine si, mai mult decat atat, am invatat o gramada de lucruri. Imi aduc aminte cu foarte mare placere de momentele alea si sunt mandra de ce a iesit din mainile mele.
Ce-mi place sa citesc asa vorbe 😀 Sa fii in continuare mandra ce ceea ce esti si ceea ce faci, asta de fapt conteaza cel mai mult. Restul e aproape irelevant.
Pingback: la munca « notele lui Vulupe
…Si daca nu am sentiment de mandrie ptr ce-am facut pana acum , ma incadrez in categoria ‘ratati’? adica e foarte dragut ce scrie lumea pe-aici, dar mi-e greu sa cred ca traiesc intr-o lume in care toata lumea face ce-si doreste, cu pasiune si cu suflet.. Uneori esti nevoit sa renunti la ce-ti place, si sa faci altceva fara tragere de inima, dar din motive materiale si morale poate..E frumos ca ti se-ntampla astfel de sentimente si te invidiez. Acesta este cred gandul sincer al celor care nu mai gasesc aceasta mandrie si-ti citesc postul de pe blog.
Dar tot la fel de sincer iti zic si ‘La mai mare!’ Cheers!
Salutare Val si bine ai venit pe aici. Nu toti avem sansa sau oportunitatea de a ne construi o cariera in domeniul care ne si pasioneaza si chiar daca se intampla asta, nu mereu sunt toate roz sub soare. Citez: „Pentru ca-mi place ceea ce fac – de cele mai multe ori, nu e chiar permanent valabila afirmatia” – deci am si eu sarcini si felii in ceea ce fac care nu-mi sunt tocmai la suflet. Ce conteaza este sentimentul final, cel cu care ramai cand tragi linie – daca tu esti multumit de ce ai realizat, totul e bine.
Multi din cei ce citesc pe aici au facut la randul alegeri uneori grele si iarasi multi sunt din zona celor ce-si urmeaza visul. Chiar mai mult decat mine, stiu asta cu siguranta despre cel putin o parte din ei 😉 Asta nu inseamna ca daca nu esti mandru de jobul tau esti un ratat, departe de mine aceasta idee. Insa ti-as spune ca daca ai regrete, poate e timpul sa refaci analiza alegerilor tale si sa vezi daca nu cumva e cazul sa schimbi ceva – poate datele initiale s-au schimbat si acum poti sa incepi sa faci ce ti-ai dorit de la bun inceput.
Multam pentru comentariul tau, te mai astept pe aici cu mare placere.
Pingback: Aut Caesar, aut nullus – MMIX « notele lui Vulupe