Am anuntat acum cateva zile ca urmeaza o editie mai deosebita de Lecturi Urbane. Mai exact, ultima pe anul acesta de gratie si prima dintr-o lunga serie ce se va incheia cu un After Reading Party (hmm, de ce oare trebuie sa folosim mereu aceste denumiri englezesti? ) – adica o petrecere faina, intr-un loc ce promite multe pentru viitor – Matasari #17. Eu va spun ca n-ar fi rau sa stati cu ochii pe ce spune Iulian pe acolo, vor aparea suprize interesante foarte 😉 Ei, cum strada Matasari are vechi istorii legate de primii mei ani de facultate (si nu, nu ma refer la ce va ganditi voi) nu am putut rata o asa petrecere 😛

Foto: Stelian Pavalache

De la inceput insa, dupa nebunia de trafic de azi de prin mandrul nostru oras, am renuntat eroic (sau din lasitate, depinde de unghiul privirii) sa mai merg cu masina – asa ca am inceput seara cu un mars fortat de la munca pana aproape de Unirii, mai exact la doua statii distanta, unde am luat din zbor un tramvai. M-am uitat atent la calatori, in ideea ca poate voi recunoaste apoi pe cineva la Lecturi Urbane – n-a fost chiar asa dar imi place sa cred ca din cauza spiritului meu de observatie care este sublim dar …

Odata ajuns la metrou, cu Mihnea care ma suna disperat sa nu plecam ca vine si el din urma, am vazut de la maaare distanta grupul de cititori deja adunati pe peron. Ce a urmat a fost iarasi un moment tare placut, ne-am salutat, ne-am prezentat caci de fiecare data la astfel de ocazii parte din prietenii din online ajung sa primeasca chip si voce si sa devina prieteni in viata reala. Ma bucur sa-i cunosc pe fiecare in parte si la fel ma bucur sa cunosc oameni noi – nu stiu cum se face dar la astfel de proiecte participa numai oameni faini – bravo lor.

Cartile odata distribuite, am purces la calatorit si lecturat – la urma urmei, asta este scopul unei actiuni Lecturi Urbane, nu? Pe drum am avut parte de toate tipurile de reactii – de la multumesc mult, este foarte fain ce faceti voi si imediata lecturare a cartii (nu stiu de ce dar cred ca respectiva domnisoara ne va insotii candva in viitor in acest proiect – parea a se potrivi foarte bine cu ce faceam noi) pana la un refuz clar al cartii oferite – deh, fiecare alege ce-si doreste pentru el. Am avut placerea sa mi se spuna ca ar fi mai bine sa ofer cartea altei persoane, cea cu care vorbeam chiar citeste si deci nu are nevoie de incurajare – asta in timp ce tinea de mana o copila de 6-7 ani. Ma bucur mult pentru ea, are norocul sa primeasca o educatie normala si fireasca, cum din pacate nu mai e si obisnuit in jurul nostru. Altcineva mi-a spus – multumesc, o va citi prietena mea ca ea se ocupa cu asta 😀 – deh, diviziunea muncii 😛 Per total am impartit cred 5-6 carti si toata trupa aproximativ 300 – inca o sarja de carte pe cuptorul metroului. Mi-ar placea sa aud peste ceva vreme de la vreo cunostinta ca a primit in metrou una din cartile cu sticker de Lecturi Urbane pe spate – de la un simplu calator. Ar fi tare fain.

Foto: Stelian Pavalache

Dupa terminarea deja obisnuitei ture de la Unirii la Unirii, via Dristor, ne-am regrupat si am purces cu mic cu mare catre Matasari #17. Unde am dat cu nasul de o casa calda atat la propriu cat si mai ales la suflet. Un loc fain care te face sa te simti bine din primele momente. Si daca mai adaug ca era plin de prieteni si de oameni la randul lor faini si ca mirosea a vin fiert cu mere si gutui, tabloul este cred complet. Inca imi aduc aminte de aroma vinului fiert si a placerii savurarii lui (sper sa nu afle si politia ultima parte :P) Seara a continuat cum nu se poate mai bine, cu conversatii placute, muzica buna – mai putin momentul de pierzanie al lui GeoAtreides care ne-a torturat cu o manea, adunand instantaneu foarte multe felicitari si aprecierea noastra eterna 😛 Sa nu uit, s-au facut si n-spe mii de poze intr-un mini studio foarte profesionist – ne-am simtit mari vedete, abia astept sa vad si rezultatele 😀 Si ca totul sa fie complet, desi marea majoritate a plecat cam devreme si aveam senzatia ca mai e nevoie de ceva, ca parca ii lipsea ceva acestei seri pentru a fi cu adevarat speciale, am avut parte de un final foarte placut. Am dat o fuga, pe jos, sa-mi recuperez masina si m-am intors sa iau pe cate cineva sa duc catre casa. Insa lumea intre timp a descoperit si cartofii copti ce fusesera uitati in cuptor – asa ca am reintrat in casa, la caldura si la voie buna. Si tare buni au fost cartofii in compania celor ce inca rezistau cu brio. Asa ca am avut parte de un rasfat atat culinar cat si amical, discutiile erau deja mult mai relaxate si atmosfera mult mai destinsa. Adica asa cum trebuie sa fie intre prieteni.

Multumiri Adrian Ciubotaru si Dan Dumitrescu pentru Lecturi Urbane, multam fain Iulian pentru Matasari #17 si o seara minunat de calda.

Poze:

Stelian Pavalache si bun venit printre twitter-isti 😛
Cinnamon Ana

Au mai scris:

Misaki
Corydalis
Andrei Pavel
Gabi Macovei
Badita Florin
Flaiu
Simona Stanescu