Nightwish – While Your Lips Are Still Red
Piesa atipica pentru Nightwish dar care-mi place tare mult. Suna ca o poveste si este, in sine, o poveste. Versuri ce ne povestesc de magia momentului, de unicitatea lui si de cat de mult pierdem de fiecare data cand spunem – altadata.
Caci de prea multe ori facem aceasta mare greseala si uitam sa ne bucuram de ceea ce se intampla in si cu noi. Trecem rapid peste momente sublime numai din dorinta si graba de a ajunge la … alte momente. Alte etape. Facand asta insa, ne trezim ca in final am ajuns la o destinatie ce ne este straina, este lipsita de substanta – este golita de emotie. Emotie pe care am fi avut sansa s-o adunam si s-o pretuim tocmai prin trairea si intelegerea momentelor presarate de-a lungul drumului. Si chiar daca se intampla ca unele drumuri sa nu aiba o destinatie, ramanem cu amitirea si emotia momentelor acestuia. Si nu vom fi, niciodata, goliti de sentiment.
Nu uitati acest vers, este sublim: „First day of love never comes back”
Nightwish – While Your Lips Are Still Red
Versuri
Sweet little words made for silence
Not talk
Young heart for love
Not heartache
Dark hair for catching the wind
Not to veil the sight of a cold worldKiss while your lips are still red
While he`s still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand`s still without a tool
Drown into eyes while they`re still blind
Love while the night still hides the withering dawnFirst day of love never comes back
A passionate hour`s never a wasted one
The violin, the poet`s hand,
Every thawing heart plays your theme with careKiss while your lips are still red
While he`s still silent
Rest while bosom is still untouched, unveiled
Hold another hand while the hand`s still without a tool
Drown into eyes while they`re still blind
Love while the night still hides the withering dawn
notele lui Vulupe 
Stii ca-mi place. Ori poate-ti imaginezi cat imi place….si totul spus prin vocea orgasmica a lui Marco Hietala….Ma pregatesc sa vad si filmul, sper sa gasesc subtitrare in engleza, ca nu ma pricep defel la finlandeza!
…Rest while bosom is still untouched, unveiled….
The violin, the poet`s hand….
Kiss while your lips are still red…
…prea trist:…First day of love never comes back…
…n-ai ce face…nu e ceva ce poate fi manipulat, convertit, pervertit, experimentat identic…..doar un fluture alb-sangeriu zbatandu-se pe geana gandului, tulburand neuronii, accelerand pulsul……
Pai stiu ca-ti place, doar de la tine am preluat link-ul. Da te rog de veste daca-ti place filmul, sa-l catam si noi 😉
„First day of love never comes back” – eu nu vad asta ca fiind prea trist. Love – nu-i la singular. Prima zi de iubire o poti regasi – intr-o alta iubire. Nu-i la fel dar de o stii pretui, va fi cel putin la fel de adanca.
Hei Marian, nici nu m-am gandit c-ar fi doar una! 🙂 dar iubirea nu-i chiar asa de simpla…si chioara de fiecare data! hihi!
Simpla nu-i. Si nici chioara. Da’ se mai impiedica si ea din cand in cand 😉
Imi aduc aminte cand au venit ultima oara in formula completa in Romania, in septembrie 2005, eu si Marius implineam un an de casatorie, eram absolut faliti, dar nu cred ca ne-ar fi putut opri ceva din a merge la concerct.
Si-atunci, in timpul concertului, cand ne strangeam mainile de emotie pentru ca vocea Tarjei si instrumentatia baietilor erau ireale (cred ca tot atunci am inteles cum era totusi posibil sa lesine gagicile la concertele lui MJ :D), cand nu mai puteam nici sa fredonam, nici sa scandam, ci doar sa ascultam in transa, Tarja a luat o scurta pauza si Marco a cantat „High Hopes” (http://blip.fm/profile/GloryBox/blip/30427668/Nightwish-08_High_Hopes_End_of_An_Era_Live).
Daca mai era nevoie de ceva sa ne puna in fund definitiv la acel concert, apoi asta a fost. Stiam ca Marco mai are Tarot, dar nu stiu de ce nu avusesem curiozitatea sa ascult si habar n-aveam cum poate sa cante …
Apoi Tarja a plecat sau, ma rog, a fost data afara (lucru pe care pare sa il fi meritat, oricat n-as putea eu sa o sufar pe noua solista) si baietii au scos „While Your Lips Are Red”.
Nici nu stiu de cate ori am ascultat-o pe repeat si e una dintre melodiile alea pe care o simt foarte aproape de mine, din aceeasi categorie cu „Glory Box”.
Ah ce vremuri – eram indragostit, eram la inceputuri, cat de frumoasa si plina de vise era viata 😛 N-am avut bani de bilet, am stat pe la usi incercand sa intram cred ca o treime din concert. Cand intr-un final am reusit sa intram, am ramas fara aer – dar am cantat pana in ultima clipa. O amintire: http://twitpic.com/xiw6g – cu ocazia mi-am adus aminte ca am facut si ceva poze atunci 😛
Nu prea mai tin minte in mod rational ce s-a intamplat acolo, stiu ca am fost cam in transa – era un concert la care visam de muuuulta vreme. Tin insa minte ca personalitatea Tarjei m-a impresionat enorm, facea exact ce voia noi, cei din sala. Incredibil. Am sorbit fiecare clipa si ramane unul din concertele care-mi vor sta in suflet pentru totdeauna.
Si inca o poza aici – cam asa arata vulupe prins in mrejele Nightwish – eram fericit, altceva nu mai are sens sa spun: http://twitpic.com/xiwlr
Dintre toate cate am discutat, ciudat ca n-am apucat sa discutam despre Nightwish 🙂
De multe n-am discutat noi. Dar doara n-or intrat zilele in sac, nu-i asa? Om gasi noi vreme pentru toate 😉
profunda piesa. geniali