evenimente

am trait in culori

Ca un inceput numai bun pentru un an ce se anunta plin de culoare, sambata am fost, pentru deja a doua oara, la #arttweetmeet. Ce inseamna aceasta denumire criptica? Nimic altceva decat o foarte placuta intalnire intre maini si culori, intre palme si lut, intre visare si creare. Este un proiect al celor de la ACart care au fost ajutati si de catre Andreea Badragan, aflat inca la inceput dar care promite ca se va face mare si destept mai ceva ca un Fat-Frumos 😉 Si zau ca eu cred ca asa va fi. Deh, nu degeaba imi plac mie povestile.

Buuuun, zis si facut, pus ceasul la o ora mult prea matinala pentru o sambata si in plus rugat de ceva asistenta la trezire – adica apelat la cineva drag pentru un apel de urgenta, in cazul, foarte probabil, in care nu as fi auzit ceasul. Si uite asa, chior de somn si cu chiu cu vai (evident ca vineri noaptea nu prea am stat pe acasa, cum bine stiu ceva prieteni 😉 ) am purces catre Verde Cafe, locul de intalnire al micilor artisti. Loc fain unde, spre rusinea mea, intram pentru prima oara 🙂 Si spun intram anume pentru ca de vizitat i-am mai vizitat dar numai cat era terasa deschisa. Daca vreti ceva timp de liniste si pur si simplu stare de bine, va invit sa incercati o vizita la Verde – nu veti regreta.

Art Tweet Meet

Foto: Andreea Badragan

Cum am ajuns evident cam tarziu, lumea era deja in focul creatiei – asa ca am profitat de ceva timp liber pentru o cana maaaaare de cafea si ceva harjoana cu Obama. Cum care Obama? Nu stii cine e Obama? Este grav. Foarte grav (si cam asa aratau si mainile mele dupa cam 15 minute de vecinatate cu el). Prin urmare, Obama, pisica cea mai cunoscuta din lume, singurul motan cu blog, este el:

Pisica ObamaFoto: valherru

Dupa ce conflictele cu Obama s-au stins si am ajuns la un armistitiu, am purces si eu la treaba. De data asta, cu avantul cunoscatorului, m-am repezit la o cana si hop la masa, in fata culorilor. Numai ca sa-mi dau seama ca habar nu am ce picta 😀 Asa ca stai si gandeste-te, stai si viseaza, mai o vorba, mai un zambet, nimic. Am rasfoit un catalog cu elemente decorative de inspiratie indiana, tot nimic. Pana cand am luat o pensula intre degete si am inceput sa ma joc cu tuburile de culoare. Am ales prima culoare ce m-a atras si am pus pensula pe cana. Dupa asta, totul a mers de la sine. In 10 – 15 minute cana era gata iar eram tare mandru de ea 😀

Cana decorativa in lucru

Foto: Dani Mocanu

Si numai bine ca dupa ce am gatat canuta am prins curaj si cum necum, am mai dat iama si in farfurii si am mai mazgalit vreo doua. Ce a iesit e tare frumos, ca-i facut de mine si ca m-am simtit extraordinar pictandu-le, jucandu-ma, intreband acolo unde nu stiam ce e bine si ce nu, ascultand si privind in jurul meu cum toti erau prinsi de acelasi joc – jocul de-a creatia. Pana la a spune ca am facut arta, mai e cale lunga dar cu siguranta am creat ceva. Si mai mult decat atat, am invatat ceva nou despre mine – ca nu sunt chiar complet pierdut atunci cand am in fata o plansa alba pe care trebuie sa astern ceva, in afara de litere. Si e bine sa stiu asta, imi da un sentiment tare placut.

In jurul meu s-au pictat tricouri, s-au continuat operele incepute la prima intalnire (si am terminat si eu decoratia de pom de Craciun in forma de vulpe :P), s-au facut cercei, brose, medalioane, s-au pictat rame in fel si fel de culori. A fost o intalnire cum mi-as dori sa-mi fie fiecare zi.

Marian Vulpe pictura pe canaFoto: Dani Mocanu

Au mai scris:

CezarV

ACart

Andreea

Foto:

Andreea

Dani Mocanu

Valherru

Update: la cerere 😛 adaug si poze cu rezultatul final. Farfuria din stanga este facuta la prima editie de ArtTweetMeet iar poze cu canuta inca nu am pentru ca asteapta sa fie lacuita 😉
Farfurie pictata, hand madeFarfurie pictata, hand madeFarfurie pictata hand made

Anunțuri
Standard

15 gânduri despre „am trait in culori

  1. Pingback: Tweets that mention am trait in culori « notele lui Vulupe -- Topsy.com

  2. Crisst – da, e foarte faina atmosfera. Poate data vitoare iti faci curaj si ne insotesti, nu cred ca vei regreta 😉
    Dani – gata, am facut modificarile cerute. Deh, daca nu ti-ai trecut si numele real pe flickr, de unde sa stiu?
    Abriza – m-am executat. Acum sper sa nu dati prea tare cu pietre 😀

  3. abriza zice:

    Sunt frumoase, chiar foarte frumoase pentru un neinitiat :). Cum se intra la cursurile astea, care e taxa? Si mai am o intrebare, trebuie sa ai tu vopesurile, lutul, pasta fimo, etc?

    • Multam fain :blush: Acum pentru ca suntem la primele intalniri nu s-a platit nimic – in afara de produsele de baza: farfurii, cani, tricouri – asta in cazul in care voiai sa le pastrezi. Restul instrumentelor si consumabilele le-au adus cei de la ACart si Andreea. Proiectul este insa ca intr-un viitor destul de apropiat sa se transforme intr-o scoala de arta in toata puterea cuvantului si atunci va fi nevoie si de o taxa – deocamdata doar ne jucam frumos 😀

    • Depinde de ce vrei tu. Te poti juca dupa capul tau sau poti ruga pe cate cineva sa-ti arate tehnici si metode. Sunt muuuulte chestii faine pe care le poti descoperi asa si chiar ai de la cine invata.

  4. Pingback: cele 5 din 2010 « notele lui Vulupe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s