Am primit pe mail zilele trecute un link catre acest filmulet. La naiba, cum de-o fi ajuns el si pe la mine? 😛 Sunt patru minute si jumatate de imagini dar care cuprind intreaga esenta a ultimei perioade din viata mea.
Am ales sa fiu vesel, sa fiu linistit, sa fiu visator si indraznet. Si mi-a iesit 😀 Partea si mai frumoasa este ca imi este din ce in ce mai usor sa fac asta. Din ce in ce mai usor sa zambesc, sa rad, sa fac planuri, sa gasesc resurse, sa gasesc noi si noi lucruri interesante de facut, proiecte de participat, sa gasesc prieteni noi si asa mai departe. Partea cea mai frumoasa este ca cei din jurul meu au inceput sa simta si ei asta. Am inceput sa devin molipsitor, sa-i fac pe cei din jurul meu sa rada, sa se bucure de mici traznai pe care le fac zi de zi, sa-i fac sa zambeasca si uneori sa vada lucurile mai senin. Conform filmuletului de mai jos, am devenit un porc fericit. Si ma bucur al dracului de tare 😀
Sursa: Edward Monkton
Va provoc sa fiti si voi porci fericiti. Nu e deloc greu sa fii fericit. Nu veti regreta 😉
PS – Si nici nu doare 😛
notele lui Vulupe 
Chiar ma intrebam de la o vreme daca nu scrii de prea mult bine sau de rau (buhuhu). Vad ca de bine, asa ca ma bucur! Da, sa fim toti porci de fericiti! (eu as putea totusi sa aleg broccoli de fericita?!) :))
<>
daca am regreta si ar durea, n-am mai fi fericiti, nu? It’s a one way street..
Dar nu , eu nu cred ca e bine sa fii tot timpul fericit sau sa-ti impui sa fii pana intervine puterea obisnuintei.
Ptr ca tot puterea obisnuintei de a fi fericit te va impiedica sa-i intelegi pe altii in necaz..sau in depresie.. Un om poate sa-l inteleaga cu adevarat pe altul doar daca a trait experiente asemanatoare. Deci toate starile fericite sau nefericite ne sunt necesare…cred ca e important sa fii tu insuti, mai presus de a incerca sa fii fericit doar ca sa fii diferit de altii.
Da-mi voie sa cred ca filmuletul e o spalare de creier tipic ‘american style’..
P.S. „Fericirea e-un lucru marunt…e o aripa care vibreaza..fericirea e-un lucru mic..un pitic ce danseaza”
Ma tot gandesc daca ai sau nu dreptate cand spui ca poate nu e bine ca fericirea sa fie o stare permanenta. Adevarul e ca nu mi-a fost dat sa intalnesc pana acum genul asta de optimism bolnavicios, de fericire maxima, probabil pentru ca fericirea e, cel putin din punctul meu de vedere, o utopie. Te sustin cand spui ca cel mai important e sa fii tu insuti, cu stari mai mult sau mai putin fericite insa un lucru bun pentru fiecare din noi ar putea fi incercarea de a fi multumiti de cat mai multe lucruri din jur. Desigur, asta nu inseamna o auto-limitare, ci doar a privi partea plina a paharului. Si cred ca o avand o atitudine pozitiva la modul asta emanam o asa energie incat e imposibil sa nu atragem multi oameni in jurul nostru
Multam de vizita si comentariu Alexa. Da, este important sa fii tu asa cum simti sa fii dar la fel de important este sa fii constient si de ce stari creezi celor din jur. Sunt convins ca avem cu totii printre grupurile de prieteni cel putin cate unul sau una din genul eternului carcotas, pentru care mereu tuna si fulgera si nimic nu le este pe plac. Si ei sunt ceea ce simt dar aduc in jurul lor stari foarte neplacute. In acest caz, normal si firesc ar fi sa realizeze acest lucru si sa faca un minim de efort constient pentru a gasi si alte moduri de vedea/simti. Altfel n-ar trebui sa fie suprinsi de izolarea din ce in ce mai mare care-i cuprinde.
Si sa punem asta in balanta cu cealalta versiune, acei oameni permanent zambitori, optimisti, etuziasti, suportivi, incurajatori. Cu cine ai vrea sa te asociezi? Langa cine ai vrea sa-ti petreci timpul, sa faci planuri, sa porti o discutie? Cred ca-i simplu raspunsul 😛
Cum sade bine unui tanar in floarea zglobietatii sale, esti enervant de optimist si binedispus! 🙂
Dar imi pare bine ca esti cum/ce iti doresti!
Happy Dragobete, desi nu voi mai vedea filmuletul…
Pingback: practic ceea ce predic « notele lui Vulupe
@Misaki – am tot fost prins atat cu munca cat si cu viata offline. As putea sa spun ca regret dar sincer nu-i asa 😛 Prin urmare, cred ca ti-am edificat situatia 😉 Dar revin cu forte proaspete.
@Andi – nicicand n-am fost mai bucuros de capacitatea mea de a fi enervant la culme (recunosc ca si exersez la greu asta). N-am inteles insa de ce nu vei mai vedea filmuletul?
@Nomad – foarte interesant comentariul tau. Multam fain si bine ai venit pe aici. Sunt de acord cu tine, fericirea nu trebuie sa fie o stare permanenta. Dar nici tristetea / durerea / angoasa / frustrarea. Asa cum bine ai punctat, reflex pot deveni si aceste trairi, daca te lasi cuprins de ele prea mult timp. Asa ca nu-i deloc rau sa spargi cercul. Lumina si caldura poti gasi in jurul tau – daca iti ridici ochii din pamant.
In ce priveste empatia, aparent asa este, cum ai spus. Dar nu-i neaparat necesar sa fi trait o anumita stare pentru a o putea intelege. Daca esti cu adevarat un om empatic, poti simti starile celor de langa tine fara sa ti le amintesti pe ale tale.
Fericirea nu se poate impune, nici tie nici altcuiva. Dispozitia pentru fericire insa, asta se poate aduce in discutie. Si se poate realiza.
Tapinarii zic ei foarte bine asta: „fericirea e-un lucru mic..un pitic ce danseaza” – este tocmai ce incearca si filmuletul de mai sus sa spuna – ca te poti bucura si entuziasma, pe tine si pe cei din jur, cu lucrurile mici, marunte, aflate la indemana ta. Trebuie numai sa le privesti, nu doar sa le percepi.
Pingback: cele 5 din 2010 « notele lui Vulupe