Am ramas dator cu o continuare. Prin urmare, sa purcedem:

Doar a fost 1 Martie, nu-i asa? Pai si atunci, fetele trebuiau cantate si incantate. Ce mod mai bun ne-am fi putut noi imagina in afara unui Rasfat Party (nu stiu de unde naiba vin denumirile astea, zau) la Matasari 17. Unde fetele au fost machiate, inflorate – pe bune, chiar au avut flori prinse in par, n-a fost nici un artificiu lingvistic, chiar asa a fost 😀 – si apoi trase-n poze de fotografi profesionisti (sau care se prefaceau asa de bineeeee :P). Cu alte cuvinte, au fost tratate ca adevarate printese si regine ce sunt si ne sunt. Adica asa cum merita.

Trebuie insa sa va spun cum am ajuns acolo – si stati sa vedeti cum am plecat, ca-i si mai mare halimaiul 😀 (nu se supara tanti Cabral ca i-am imprumutat expresia, sper :P) Dupa un mic episod cel putin hilar pe peron, unde noi strigam in gura mare catre un alt grup: „Ne vedem pe Matasari” 😀 (pentru cine n-a prins ideea, va recomand sa cititi si aici) am plecat catre masina. Pe drum, eu cu gura: „Mergi la Matasari, da?” – raspuns „Hmmm, da, hai”. Toate bune, pana am ajuna la masina si eram vreo sase. Deh, noroc ca incapuram. Un fel de a spune, volanul meu inca are urme pe piept. Tot al meu 😛 Politia insa era la datorie – adica la munca de birou – asa ca am ajuns in regula. Si oarecum intregi, dupa ceva exercitii de refacere a pozitiei verticale 😀

Noi, pe langa si impreuna cu ele, adica doamnele si domnisoarele mai sus mentionate si rasfatate, ne-am preocupat cu vin fiert, cu multe discutii, cu imbratisari si pupaturi, cu alte cuvinte ne-am simtit bine. A se citi/intelege foarte bine. Iulian ne-a fost o gazda minunata si i-a avut ca invitati pe Gabi Macovei care ne-a citit cateva poezii proprii si tare frumoase, Adrian Ciubotaru, eternul luptator care ne-a citit un text minunat despre puterea cuceritoarelor femei si inca cineva (ca sa tin minte un nume, am nevoie de cel putin trei expuneri, aceasta fiind din pacate prima :P) din partea DoR (Decat o Revista) care ne-a vorbit frumos despre … evident, frumusete – si mai ales cea feminina.

O seara incredibila, o seara de basm, o seara ireala – nu insa si pentru mine, nu si pentru noi, cei care am fost acolo. Nu si pentru noi, cei care refuzam griul si incruntarea. Nu si pentru noi, cei pentru care zambetul inseamna o stare de spirit nu o grimasa. Pentru noi, a fost o seara placuta, faina, plina – dar cat se poata de reala si de fireasca. Asa alegem, zi de zi, sa traim si sa ne traim. Cu zambet, cu implicare, cu entuziam, cu dragoste, cu visare. Si e bine. Ne este bine. M-am uitat de nenumarate ori la chipurile celor de acolo, ba in metrou la Lecturi Urbane ba la petrecerea din Matasari 17. Acolo, zambetul este ceva firesc, ceva natural, omniprezent. Acolo nu exista gri, totul e culoare. Acolo nu exista incruntare, nu ar avea loc – totul este plin de zambet si de veselie. Acolo se traieste. Cu mult, foarte mult suflet.

Si ca sa nu raman dator, sa va spun cum a fost si plecarea nu? De data asta, am inceput la fel de timid – adica ar fi trebuitsa las, in drum, unul sau doi oameni. Toate bune, pana cand am ajuns sa facem totalul – nu am fost decat 7 😀 Intr-o masina de 5 persoane. Distractiv. Tare. Cel putin am avut marele noroc sa stau la volan – era ceva loc liber pe la pedale, am profitat de el 😀

Si ca sa inchei, totusi, intr-un final, aceasta imensa zi: si totusi exista zambet, si totusi exista Oameni, si totusi exista actiune.

Foto: Stelian Pavalache

Tu ce faci ca sa te implici? Cum contribui tu la zambetul unei societati care incepe sa creasca abia acum?