Cu aceste cuvinte a inceput partea muzicala in prima seara de la Casa cu Cantec, in Matasari 17:

Eugen Avram – Te-as intelege din priviri

Si om de cuvant, Eugen Avram ne-a privit si ne-a inteles fara de intarziere, nici macar in Mersul Trenurilor.

In ciuda faptului ca numarul de participanti a fost mic, cred ca putin peste 20 de oameni, dupa estimarile mele ochiometrice, si a unei usoare stinghereli de inceput, Eugen si-a luat hotarat chitara si a purces la cantare cu mult curaj. Vreau sa-i multumesc cu drag ca a avut incredere si nu s-a sfiit sa fie el cel care a spart usa la Casa cu Cantec.

Foto: Kerucov.ro

Dupa o prima piesa ceva mai oficiala, gheata s-a spart si artistul nostru a inteles, din priviri, ca a inceput un altfel de concert. Ca nu este doar un om care canta undeva si alti oameni care isi vad de vorbele si discutiile lor, de bere si tigari, de plimbat incolo si incoace, totul pe un fundal sonor frumos sau interesant. Nu, aici tot ceea ce facea el, Artistul, era capturat imediat, absorbit, asimilat si in acelasi timp oglindit si amplificat de catre acei oameni din fata lui. Cu siguranta a ajutat la aceasta stare si faptul ca vocea nu a fost amplificata deloc (din motive tehnice, de fapt, dar hai sa zicem ca asa am ales noi :P) si se auzea clar, natural, orice nuanta, orice vibratie a glasului – poate mai greu pentru cantaret dar mult mai bine pentru atmosfera.

De aici mai departe, totul a fost ca intr-un basm – chitara si vocea lui Eugen ne-au purtat intr-un carusel de trairi, de amintiri, de povesti vesele, triste, melancolice sau pur si simplu frumoase. Ne-am lasat cu totii cuprinsi de propriile amintiri, mai ales ca majoritatea nu eram deloc la o prima auditie pentru cea mai buna parte dintre piesele cantate. N-am sa le enumar, o simpla lista de titluri nu poate reda nimic din placerea cu care le-am primit, din valurile prin care ne-au purtat.

Foto: E-Folk

Am sa va povestesc totusi ca alaturi de noi au fost si doi prieteni ne-vorbitori de limba romana care insa s-au bucurat la fel de tare de atmosfera creata acolo. S-au lasat si ei purtati de aceleasi zambete si sclipiri de lumina in ochi, au simtit si ei ca dincolo de note, dincolo de versuri, muzica a legat ceva mai mult decat o placere pentru frumos. Vorbele lui Eugen care ne-a povestit istoria mai tuturor pieselor cantate, ritmul chitarii lui, mimica lui expresiva, felul usor timid cu care raspundea emotiilor noastre au dus toate la o stare de mult bine, o stare atat de puternica incat era imposibil de retinut. Cred ca fetele noastre spun multe:

Foto: E-Folk

Pentru mine, unul din cele mai faine momente ale serii a fost duetul dintre Eugen si Ovidiu Mihailescu. Ovidiu a fost invitat sa cante cateva piese si a raspuns cu multa bucurie rugamintii noastre. Nu dupa mult timp insa, Eugen n-a rezistat si a luat si el o chitara (cat ma bucur ca am lasat-o la indemana) si l-a acompaniat. A fost un moment superb pentru ca se vedea, pe amandoi, cu cata placere canta. A fost un moment intre prieteni, pe de-o parte cei doi trubaduri, pe de alta parte, noi toti care impartaseam aceeasi bucurie. Mi-am umplut sufletul in acele momente si orice retinere mai exista apropos de reusita acelei seri a disparut ca un fir de praf pe o coarda de chitara ce vibreaza.

Foto: E-Folk

La final, supriza promisa aseara, un superb clip realizat dintr-un colaj de fotografii facute la Casa cu cantec. Mie imi place de mor ce au facut ei, sper sa va placa si voua:

Casa cu Cantec – video Kerucov.ro

Ca si incheiere, imi permit sa preiau vorbele lui Ovidiu, sper sa nu se supere prea tare pe mine:

folkul e o muzica discreta care insa ajunge adinc de tot in inima oamenilor

Si ca un mic carlig, daca tot am pomenit atatea despre Ovidiu, va pot spune ca el va fi urmatorul trubadur al Casei cu cantec – urmeaza sa anuntam cat de curand si data. Dar va fi curand, promit 😉

Ovidiu Mihailescu – Tanar si liber