Continuare din prima parte a revolutiei pe doua roti 😛

Daca intalnim nesimtiti si cretini in trafic, asa sunt ei prin natura lor, nu datorita numarul de roti/picioare pe care le conduc. Un cretin care nu se uita in trafic si-ti taie calea te va lovi cu umarul pe trotuar in aglomeratie – pur si simplu nu-i pasa de tine si de cei din jurul lui. Un buric de genul asta nu te agreseaza pentru ca are ceva cu tine sau cu ceea ce reprezinti – asta deja ii depaseste cu mult conditia – ci pur si simplu nu stie sa se comporte altfel. Nu are rost sa selectam din amintirile de trafic doar aceste intamplari neplacute – da, sunt potential periculoase, fatale chiar – dar la fel este si la volan si pe trotuar. Pot sa compar cu destula experienta acum mersul pe bicicleta cu sofatul si nu consider ca exista diferente notabile de nici o parte. Este la fel de rau – sau de bine – in ambele versiuni.

Hai sa nu mai punem paie pe foc incercand sa fortam lucrurile si sa acceptam o realitate – suntem foarte putini biciclisti in orasul asta incat sa pretindem o banda libera pentru biciclete. Este o exagerare. Suntem in acelasi timp prea multi participanti la trafic – si lucrurile nu se vor rezolva curand. Sa facem un mars care sa blocheze strazi si sa aiurim traficul si asa dezastruos nu va rezolva nimic – ba dimpotriva, exact asa vor incepe cu adevarat frictiuni intre soferi si biciclisti. Un sofer care trece in trafic pe langa un biciclist probabil ca-i va face loc. Insa acelasi sofer care a stat in trafic 20 min in plus ca sa treaca o coloana de biciciclete la o ora de varf, este foarte posibil ca data viitoare sa nu-i mai pese.

Foto: Ciclopromenada nocturna editia 3

Personal, particip cu drag la toate evenimentele de ciclism urban cu un singur scop – cei care isi fac curaj sa vina cu noi, au mari sanse sa prinda curaj/gust pentru pedalatul in oras, pe sosea. Si apoi ne vom saluta in trafic. Asa am inceput eu sa merg cu bicla la birou si sa las masina acasa din ce in ce mai des. Mi-am facut curaj dupa ce am participat la prima Ciclopromenada nocturna si am vazut ca a merge pe strada nu-i asa mare act de nebunie cum credeam la inceput. Restul a venit de la sine, acum ma bate gandul sa-mi iau pelerina ca sa pot veni cu bicla si pe ploaie in oras. Asta este revolutia pe care o putem face, care ne este accesibila si care va aduce natural transformarile majore pe care ni le dorim. Da, ar fi ideal sa avem o banda dedicata bicicletelor si prioritate in trafic – ar fi perfect. Dar nu se va intampla curand. Insa cu cat vor iesi mai multe biciclete pe strada, cu cat isi vor cumpara mai multi biciclete si le vor folosi, masa critica isi va face singura datoria. Soferii se vor invata ca au parteneri de trafic, vor capata reflexul de a se asigura si catre bordura si de a lasa un spatiu de trecere si asa mai departe. Asa cum au invatat ca in trafic exista motociclete, asa vor invata si ca exista biciclete. Si ca ele sunt folosite si in traficul urban, nu doar de nea Gheorghe ca sa se intoarca acasa beat crita de la carciuma – din pacate, cam asta este, usor romantata e drept, parerea domnilor de la primaria capitalei despre biciclisti 😦

Ca sa concluzionez ca deja m-am intins cam multisor, revolutia pe doua roti de care am pomenit in titlu nu se va face niciodata asa:

Foto: Geo Atreides

Revolutia asta se va face cu multe iesiri, cu multi oameni care vor face ceea ce afirma ca vor sa faca – adica sa mearga cu bicicleta, fara nici o autorizatie caci nu avem nevoie de autorizarea nimanui ca sa facem ceea ce scrie in lege – adica sa folosim carosabilul pentru deplasarea pe biciclete. Caci se poate, nu e nici o mare filosofie sau vreun cine stie ce eroism. Si daca nu ma credeti, va astept pe strada sa dam o tura, sa vedeti cat de usor e 😉

Si intre timp, vad ca si Ariel si-a pierdut rabdarea si vrea sa lipim stickere pe masinile parcate pe pistele de biciclete. Hmmmm, poate nu e chiar cea mai buna idee, as zice eu.

Ne vedem la Ciclopromenade si Bikewalk-uri si la ce o mai dar mai ales ne vedem in trafic 😀