Am profitat la maxim de vremea buna de saptamana trecuta si am indeplinit un plan gandit inca de asta-iarna. Anume, o saptamana intreaga sa nu folosesc decat bicicleta ca unic mijloc de transport. Si mi-a iesit cu brio 😀 Poza de mai jos, desi facuta acum mai multa vreme, este mai mult decat relevanta:

Cam asa arata masina dupa ce o saptamana n-a fost miscata nici un cm din loc 😀 Si nu regret, zau ca nu.

Incepand de Luni, dupa ce am lasat masina la birou, orice drum am avut de facut, inclusiv catre casa si retur, a fost facut exclusiv in sa. Per total, am facut mai bine de 200 Km, nu am facut calcul exact dar estimez undeva intre 220 si 240 Km. A fost o saptamana plina de tot felul de evenimente, atat placute cat si mai putin vesele dar una peste alta, simt ca am facut inca un pas catre independenta fata de alte mijloace de transport.

Prima intamplare faina a fost ca intr-un final am reusit sa gasesc un portbagaj care sa se potriveasca si pe bicla mea. Drept pentru care m-am repezit ca un vultur catre BikeXpert sa-l montez. Fericit nevoie mare, in aceeasi seara i-am facut si o proba mai serioasa, urcand pe el mai bine de 10 Kg in total. Toate au mers perfect, am reusit sa echilibrez pe portbagaj, fara emotii, un bax de bere 😀 si ceva cumparaturi plus un notebook. Dar am uitat de un mic amanunt 😐 Si anume, ca anvelopele mele cele noi nu sunt chiar gandite pentru astfel de nazbatii, mai ales daca nu ai presiunea ideala in ele. Si cu mai putin de 100 m de casa, am trecut fara grija peste un damb de beton care a fost fatal camerei de pe roata spate 😐 Evident ca nu aveam camera de schimb, asa ca a doua zi am facut drumul casa – birou si retur cu bicla veche, mountain bike-ul care m-a plimbat anul trecut. Maaaaare diferenta. Am tras concluzia ca o bicicleta de munte nu degeaba are acest nume – pe munte ii este si locul, nu pe sosea – diferenta este enorma. Cu ocazia asta insa, am invatat sa si peticesc singur singurel o anvelopa si am luat si kit-ul de reparatie necesar. Inca un pas spre independenta 😀

A urmat apoi Ciclopromenada nocturna (sau crepusculara, depinde cum pui problema :P) si in aceeasi seara un superb concert acustic semnat Luna Amara. Baietii au fost minunanti si in ciuda caldurii din club, atmosfera a fost de zile mari. Seara in care treptele de la Control Club s-au dovedit o buna gazda pentru bicla mea, asta insa doar dupa ceva negocieri cu cerberul de la usa. Dar s-a rezolvat usor si fara probleme 😉

Da, este un mod foarte placut de a merge in club. Chiar daca la ora 2 eu eram inca in sa 😛 Si iata ca nu am fost singurul, salutari posesorului biclei vecine desi habar nu am cine este 😀

A doua zi am fost sa citim la Universitate, o superba dupa-amiaza de Lecturi Urbane. Dupa am profitat de vremea superba si am insotit un prieten in prima lui zi de biciclist urban cu acte in regula 😀 care era asa de fericit ca si-a luat bicla incat a stat o zi intreaga prin oras, la plimbare. Si la sfarsitul zilei s-a declarat fericit. Nu-i rau, nu?

Eh, cam asta ar fi o scurta cronica de navetist in saua bicicletei. Destul de obositor, recunosc – dar cu multa satisfactie si multe zambete 😀 Si daca ar termina mai repede lucrarile de pe Soseaua Chitilei, as fi cu atat mai multumit 😛