Trei nebuni dar frumosi, ne-am gasit sa plecam tustrei pe munte, ca sa ne aratam ca nu suntem asa de bosorogi pe cat s-ar zice/crede. Locatia aleasa – creasta Piatra Craiului. Aveam o cu totul alta idee despre ce inseamna un drum de creasta dar … am supravietuit 😀 Sau am murit, in sensul versurilor de la Vita de Vie. Asa cum spuneam aseara, ne-am intors morti de oboseala dar fericiti. Si mandri. Si plini de entuziasm.
Cateva imagini din ceea ce pot spune ca au fost trei dintre cele mai frumoase zile pe care le-am avut traite de mine:
Mai multe poze sunt aici.
Si o fotografie superba, pentru care ii multumesc lui Marius ca a avut inspiratia sa prinda acest moment.
In rol principal Tea, versiunea locala de Heidi, este copila cabanierului de la Curmatura, are patru ani si jumatate si este plina de veselie (e drept ca putin cam rasfatata dar asa-i sta bine unei fetite frumoase). In rol secundar, Max, un Saint-Bernard batran, lenes, cam surd si tare rabdator. Daca-l scarpini, sforaie exact ca un om si ideea lui de paza este sa doarma in cadrul usii. Practic, asa blocheaza intrarea – fara nici un fel de violenta 😀 In fundal Vulupe, fericit si liber 😀
notele lui Vulupe 
Pingback: Tweets that mention tura in Piatra Craiului « notele lui Vulupe -- Topsy.com
Daca pana si tu ai ramas fara prea multe cuvinte e clar cum a fost 😛 Ma asteptam sa scrii un roman despre a noastra plimbare pe munti 😀
He he, stai tu linistita ca urmeaza si romanul – dar trebuie sa respir oleaca, sa le las sa se aseze ca acum sunt mult prea multe in capul meu 😀
Foarte frumoase fotografiile. Ce aparat ai folosit?
iYli 😀 de fotografiat 😀
:)) Cele din slideshow sunt facute cu un Panasonic FZ8 – pe care il stii, cred. Cea cu fetita si Saint Bernardul e facuta cu un Nikon D60.
Tocmai ce am vorbit la telefon cu un prieten drag care a facut o tura similara acum 35 de ani 😀 Nu eram nici in proiect pe vremea aceea 😛 M-a sunat si mi-a multumit pentru amintiri, caci a recunoscut parte din locuri si peisaje si ne-a felicitat pentru traseul facut. Cum sa nu te bucuri? Cum sa nu te simti plin de bine?
In primul rand: „cele mai frumoase zile pe care le-am avut” nu e in romana:). Sau daca e romana, e romana de Google Translate, ca sa zic asa.
Frumos la Curmatura, ultima oara am fost acum 4 ani si de atunci ma tot bate gandul sa mai bag o tura. Chiar, au pus lumina? Atunci nu era electrificata si m-am culcat pe la 8 jumate seara. Ceea ce n-a fost chiar rau…
Pe fetita, mai las-o sa creasca. Macar cat Saint Bernard-ul :))
Noi ne deplasam la Vama saptamana asta. Cortul spre 2 Mai (pe langa cherhana) si in rest ne contopim cu natura si ne iubim cu marea si cu stelele. Te bagi?
Am modificat textul – multam de corectura, chiar eram convins ca este o exprimare corecta 😐 My bad.
Exista generator acum la Curmatura dar functioneaza cam 2 ore – mai exact, de la 9 (cand s-a intunecat) pana pe la 11. Presupun ca intervalul se modifica in functie de anotimp/lumina naturala disponibila. In rest, frontala sa traiasca 😛
Mai, fetita e frumoasa foc – ca doar e fetita. De crescut, or fi altii care s-o astepte 😛
Suna bine tare ce spui tu acolo dar pentru saptamana asta am planuit o alta contopire cu natura si anume ceva misunat prin Delta, probabil sus catre Chilia. Daca nu sa schimba ceva fundamental in planul meu, tine-mi un loc de cort langa voi ca viiiiiiiiiiiin 😀
Frontala, adica Luna. Deci cand am fost eu nu era curent DELOC. Cine juca o canasta la felinar, era Boier cu B mare.
Frumos si in Delta. Ia da-mi mata niste detalii in plus, ca poate ma combini… (asta daca e loc si cazul 😀 ). Cherhanaua tot acolo o gasesc si saptamana viitoare. Loc pentru Vulupe, se gaseste si ala. Alons, alons!
Cazul ar fi, cu locul e mai greu ca suntem doi si-o barca 😛 Adica eu cu Dragos, barca si motorul si s-a cam gatat locul in masina – daca ai cum ajunge la Chilia in alt mod, ne vedem direct la fata locului 😉 Oricum, stai ca mai intai trebuie sa-si indrepte Dragos spatele care e putin cam blocat la acest moment 😛
Da’ ai vazut cat ai stat acolo descendentii familiei Saint-Bernard? pentru ca am inteles ca doamna- cu care l-ai confundat pe Max- tocmai daduse viata unor pui…ar fi fost draguta si o poza cu ei:)
Aha, pai zii asa, ca mergi cu Dragos asa la o barcuta si un peste. Eu credeam ca strangi brigada and stuff… In cazul asta, nu te mai interpelez. Da-i lui Dragos cu BenGay si calc-o pana in Chilia (era sa scriu Chitila =))) )
@cri-cri – La catei nu am avut acces din motive de protectia parentala 😛 Cabaniera a considerat ca e mai bine sa-i tina separati, deocamdata cel putin 😐
@Radu – pai tu ce-ai crezut? Planuim vreo cateva zile mai batranesti, de pierdut de nebuni pe canale. Dar se pare ca nu prea reusim in weekend-ul asta, totusi, din pacate 😐 Ne auzim la un telefon, bine?
Tensing al Carpatilor ! 🙂
thx 4 journey !!! gr888 slide, gr88 memories!!
thx again , j.
Multam da asa comentariu si bine ai venit pe aici. Ma bucura tare sa citesc ca am trezit amintiri placute – este unul din motivele pentru care scriu pe acest blog 😉
Pingback: cele 5 din 2010 « notele lui Vulupe
Pingback: exorcizarea fricii « notele lui Vulupe