Membrii din echipa Lecturi Urbane respecta cu multa sfintenie principiile si traditiile. Un astfel de principiu, vechi si batatorit, este ca daca ridici o problema vei fi nevoit s-o si rezolvi. Am discutat la una dintre intalniri, acum ceva vreme, despre faptul ca sunt oameni, multi, care nu inteleg motivatia reala a proiectului, afirmand ca totul este doar o sarada de imagine, ca nu avem cum sa citim cu adevarat in conditiile  locatiilor unde se organizeaza de obicei Lecturi Urbane.  Cum eu am deschis discutia respectiva, prin consecinta directa, iata motivatia acestui articol 😀

Dincolo de orice, proiectul Lecturi Urbane exista in primul rand pentru oameni. Nu pentru oameni ca termen sociologic, de sondaj de opinie, abstract, generic si fara continut emotional. Lecturi Urbane este pentru oamenii implicati in proiect in mod direct – voluntar sau incidental.

Inca tin minte reactiile celor care, participand la primele editii de Lecturi Urbane, au descoperit metroul ca pe un spatiu mult mai accesibil si primitor. Sau cei care au aflat ca oamenii noi sunt prilej de bucurie, nu de stanjeneala. Si tot asa, altii – inclusiv eu – au descoperit ca nu-i nici o tragedie in abordarea unei persoane complet necunoscute, intr-un context social neutru. Ba dimpotriva, de multe ori esti rasplatit cu un zambet. Prima oara cand cineva mi-a spus ca stie de proiect – era dupa prima aparitie la Radio Guerilla – m-am simtit ca un norisor, pluteam de fericire. Pentru ca stiam, in felul asta, ca ajungem la oamenii de langa noi. Bucuria gestului atat de simplu – si totusi atat de rar intalnit – de a oferi unui om complet necunoscut o carte este greu de cuprins in cuvinte. Dar cu atat mai mult este o sursa de bucurie si entuziasm, de ambele parti.

Restul articolului se afla pe OrasulCiteste.ro