Foto mainile a patru generatii
ganduri

generatie cu tupeu – prima parte

Am prins, datorita vremurilor mai mult decat interesante pe care le si le-am trait, cam patru generatii complet distincte. Generatii pe care le-am cunoscut destul de bine, ba chiar foarte bine – atat ca asa a fost sa fie cat si prin alegerile facute. Si pentru ca tot le-am luat in tarbaca acum cateva zile impreuna cu Andreea Glorybox si cu dragonul ei cel rau :P, hai sa le dezbat si aici, ca unele chiar merita 😉 Criteriul analizei este, din pacate, comunismul si influenta sa asupra respectivelor varste. Din fericire, exista si o luminita la capat de tunel, chiar de-i lung tare acest tunel.

Foto mainile a patru generatiiFoto: DPNow

Prima dintre ele, in ordine cronologica, este generatia parintilor. Aici sunt darnic cu limitele, incluzand cam tot ce inseamna parinti care la acest moment au copiii undeva prin institutii de studii superioare sau deja mai in varsta. Dintre toti ei sunt, in mod firesc, e drept, cel mai puternic influentati de tarele comuniste. Ei sunt cei care cu adevarat cu simtit, pana la nivel visceral, efectele extreme ale unui regim totalitarist. Ei sunt cei care nu au citit 1984-le lui Orwell (pentru ca era hiper-ilegal) dar care atunci cand dau de aceasta carte sunt ingroziti, pentru ei este aproape istorie, nu fictiune.

Foto vizita de lucru 23 August, comunism, generatie cu tupeuFoto: Agenda.ro

Pentru ei, sistemul a devenit, in timp, o prezenta permanenta, cu toate regulile si limitarile impuse de catre acesta. Reguli care, fara voia lor, au ajuns sa fie asumate, de cele mai multe ori, la nivel profund personal. Pentru ei, pentru aceasta generatie, sa faci ceva care sa iasa din tiparele sistemului era si inca este ceva de neconceput.

Ideea de razvratire, individualismul, iesirea din norma trezeau o reactie imediata si extrema de refuz, de blocaj psihic. Scena din 1984, in care cuplul este descoperit in camera lor secreta si nu sunt capabili sa faca nici cel mai mic gest de fuga este perfect relevanta pentru felul in care sistemul a fost asimilat chiar pana la nivelul procesarii mentale primare. Reactia de fugi sau lupta, instinctiva in mod firesc, este aici atenuata pana la atrofierea completa. Sistemul a castigat.

Imediat dupa evenimentele din 1989, ca spuma marii care o naste pe Atena Afrodita, a aparut generatia care ar fi trebuit sa faca o revolutie a intregului sistem, sa intoarca tot Universul cu susul in jos si sa puna iarasi societatea noastra in ordine. Generatie care cuprinde pe cei care, la vremea respectiva, erau cumva constienti de cele din jurul lor dar inca dispusi si capabili sa accepte noi mentalitati si influente.

Foto pionier cu portret Ceausescu - Generatie cu tupeuFoto: Agenda.ro

Sa zicem, elevi si studenti la acea vreme, cam asta ar fi zona respectiva, cei care acum au intre 30 si 40 de ani. Adica, fix cei care, acum, au posibilitatea sa aiba un impact, sa ia decizii, sa faca sa se intample lucrurile. Din pacate insa, nu fac si nu au facut mare branza. De ce? Pentru ca, fara voia sau dorinta lor, sistemul a fost si inca este prezent adanc in aceasta generatie. Ei au vazut ce se poate intampla daca nu urmezi regulile, stiu ca lucrurile pot sa iasa foarte foarte rau, stiu ca daca nu te descurci iti va fi foarte greu. Si-au vazut parintii tremurand de teama si plecandu-se in fata sistemului, au trait primele lor experiente sociale in acelasi fel.

Si marea lor desprindere, din pacate, nu a fost reprezentata decat de cativa ani mai sturlubatici, prin anii de facultate, poate, dupa care au revenit, mai mult sau mai putin, la conformismul dobandit inca din primii 7 ani de viata, cei de acasa. Unii au reusit sa se deschida dar sunt prea putini si fara impact real asupra socialului – din pacate.

Cei mai multi, cei care acum ar fi trebuit sa fie in varf, s-au multumit sa se descurce in continuare, sa stea cuminti in rand, sa nu iasa in fata. Cine face asta, risca prea mult – risca sa-si piarda bruma de siguranta materiala si sociala la care a muncit atatia ani. La ce bun? Da, ei stiu ca o pot face – dar nu au curaj s-o faca, le este prea teama de consecinte. Si daca ceilalti n-o fac, ei de ce sa riste?

Continuarea cat de curand 😀

Anunțuri
Standard

8 gânduri despre „generatie cu tupeu – prima parte

  1. Johnesy zice:

    e o mica confuzie aici :
    Atena „cu ochi de azur” era zeita intelepciunii, a razboiului dar si, in acelasi timp, protectoare a artelor, mestesugurilor si pacii. A fost nascuta, potrivit legendei, din capul tatalui sau, Zeus, care isi inghitise prima consoarta, pe Metis.

    Despre Afrodita se spune ca s-a nascut din spuma marii 😛

  2. Johnesy zice:

    in rest, foarte adevarat ce spui. primul lucru pe care il remarca un strain care ia contact cu romanii aici, la ei acasa, este adabtabilitatea si dedublarea lor, pe care ajung sa si le explice doar dupa ce afla cum stateau lucrurile cand, pentru a beneficia pe furate de cele mai normale libertati (normale pentru cetatenii altor tari), romanul trebuia sa se ascunda practic tot timpul, ca sa nu intre in vizorul autoritatilor comuniste. copii crescuti in aceasta dedublare – astazi adulti – au pastrat acest sablon comportamental in subconstient…e destul de greu sa te „cureti” de anumite reflexe de gandire/reactie…

    • Oooooops, da, ai mare dreptate. Cred ca trebuie sa dorm ceva mai mult si mai des, se pare. Multumesc de observatie, am corectat 😀

      Da, este greu tare. Cum spui mai sus, inca raman surprins sa descopar la mine reactii puternice de surprindere cu ocazia unor intamplari in realitate banale si firesti. Mi se intampla (inca) sa stau sa ma intreb ca prostul: eu de ce nu mi-am dat seama cat e de usor sa faci sau sa obtii X sau Y? Pai, de asta, ca tot pe atunci is crescut si eu 😛

  3. Pingback: generatie cu tupeu – a doua parte « notele lui Vulupe

  4. Johnesy zice:

    eu incerc sa imi deschid (urat) mintea citind carti scrise de oameni traiti in lumi mai normale, si mai ales carti despre anormalitatea si mutilarea sociala si psihologica prin care a trecut Romania…pentru ca, pana nu intelegi de unde vine o chestie, pana nu gasesti (si intelegi) cauza, degeaba incerci sa repari consecinta, rezultatul e doar o carpeala, o zbatere intr-o ceata groasa s-o tai cu fierastraul…

    • Si nu faci rau deloc. Asta este unul din rolurile lecturii, sa ne deschida mintea si ochii inspre alte si alte posibilitati, sa putem evada din spatiul imediat sa gasim explicatii si solutii alternative la problemele de langa noi. E bine sa cauti sa intelegi, chiar daca, intuitiv, stii deja unde doare cu adevarat.

  5. Johnesy zice:

    *in paranteza aia nu trebuia sa scrie „urat”, ci „curăţ” 🙂 , scuze. inca mi se intampla sa dau „trimite” fara sa imi verific typo’urile

  6. Pingback: ce-ati facut mai copii, mai? « notele lui Vulupe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s