Foto oameni sarind, generatie cu tupeu - Generatia 18-24 de ani
ganduri

generatie cu tupeu – a doua parte

Bun, sa continui dara ideile incepute nu demult in prima parte, aici.

Urmeaza cea de-a treia generatie, care teoretic nu a suferit nici o influenta directa din partea sistemului comunist. Formata din cei care, la acea vreme, aveau doar cativa ani, erau cel mult in primii doi sau trei ani de scoala. Cei care nu prea au amintiri decat vagi de pe atunci, pentru care amintirea acelor timpuri este formata mai mult din povesti. Generatia care acum cuprinde varste intre 25 si spre 30 de ani. Deja limitele sunt mai stricte si mai bine marcate, diferentierile apar pe zone mai scurte de timp, transformarile incep sa fie mai accelerate. Oare sa fie bine?

Foto om legat la ochi, strigand - Generatie cu tupeu - Generatia 25-30 de aniFoto: Kip

Din pacate, desi neatinsa de sistem, desi il reneaga  cu desavarsire, este si aceasta generatie influentata extrem de puternic de acelasi putred izvor. Absenta unei platforme stabile de valori, lipsa unor modele si a unor expectante reale, combinata cu desprinderea, de data asta completa, de opresiunea mentala a sistemului a dus la formarea unei generatii care nu stie decat sa refuze.

O generatie ce nu a gasit alta identitate decat NU. Si ca in povestea fetitei care l-a luat pe NU in brate (oare cati mai stiu acea poveste, ma intreb?) aceasta generatie nu are loc in existenta sa pentru nimic altceva. Este marcata de sindromul rebelului fara cauza, care provoaca si reneaga orice sistem si absolut orice forma de autoritate dar care nu propune nimic in schimb.

Este generatia etern plictisita, obosita, enervata si deranjata fara nici un motiv. Ei au descoperit ca pot sa fie altfel dar nu au reusit sa descopere cum anume vor sa fie. Ei sunt mereu impotriva, fara a putea oferi o alternativa viabila. Stiu foarte bine ceea ce nu vor, ceea ce refuza dar energia lor este consumata total de aceasta renegare. Nu le ramane suficienta forta sa caute in mod activ ceea ce vor, sa-si construiasca alternativele proprii. Este generatia refuzului agresiv-pasiv – si atat.

Si asta ma aduce la cea patra generatie pe care am putut-o urmari indeaproape. Anume, cei care nu existau, cel putin la nivel constient, in perioada evenimentelor anterior mentionate, anume Decembrie 1989. Cei care acum au undeva intre 18 si 24 de ani, sunt sau au fost de curand putin ocupati prin oarece institutii de invatamant superior. Ma tot invart in jurul a doua puncte mari de reper, anume perioada 1989, pentru schimbarea pe care ar fi trebuit s-o genereze, si in paralel institutia Universitatii, care imi pare de foarte mare importanta in evolutia unei generatii. In acelasi timp, sunt constient ca mai toate observatiile mele sunt in legatura cu persoane care au trecut si au fost influentate de aceste repere si prin urmare imi asum subiectivismul celor spuse. Dar sa revin 😀

Foto oameni sarind, generatie cu tupeu - Generatia 18-24 de aniFoto: Matang Kuwago

Cea din urma generatie, denumita asa strict din punct de vedere cronologic, este prima cu adevarat desprinsa de influenta dura a sistemului. Ma refer aici la cel comunist, pentru ca deja se resimt influentele unui alt sistem, la fel sau poate chiar mai puternic – dar asta este alta poveste. Este in fine o generatie care nu are nici o amintire gri, care nu a simtit in nici un fel agresiunea si opresiunea institutionalizate. In acelasi timp, a trecut, se pare, suficient timp incat mediul sau macar premizele acestuia sa devina echilibrate.

Este o generatie care a crescut ascultandu-i pe cei care povestesc despre atunci cu groaza, altii care afirma ca este posibil sa faci ceea ce vrei desi lor le este teama. Si in acelasi timp, ei au deja, in fara lor, dovada ca se poate sa refuzi – nu trebuie sa se zbata pentru dreptul de a spune NU. Ceea ce le lasa lor un foarte larg teren de joaca. Si cum joaca nu e niciodata doar atat, acest teren se transforma intr-o scena in care ei incep sa-si dezbata propria evolutie. De data asta, se pare ca au inteles ca o pot face asa cum vor ei. Si le place acest sentiment asa de mult, incat au inceput sa-si scrie propriile piese. Au descoperit liberatea si bucuria de a o folosi. Au descoperit ca se poate si ca e voie. Pentru ei – sau cel putin pentru o buna parte din ei – de la idee la actiune inseamna atat de putin incat sunt momente in care raman blocat.

Dincolo de entuziasmul dat de varsta cronologica, aceasta generatie chiar crede in ea si in puterea ei. In felul asta, proiecte utopice acum nu multi ani devin acum realizate si inca mai mult decat atat, devin din ce in ce mai mari si mai multe. Proiecte precum Lecturi UrbaneBicla.roLet’s do it RomaniaPasi catre viataCivika.ro,  Lume bunaBikewalkMatasari 17Soup NightsArtTweetMeetLet’s Bike it Romania, Romanian Papergirl si multe altele devin realitate tocmai pentru sunt initiate, sustinute, purtate si implinite de catre aceasta generatie.

Este o generatie care are vigoare, care are entuziasm, care are vise ce le transforma cu eleganta in planuri. Pentru prima oara, este o generatie implicata, careia ii pasa si care se ofera. Care a deschis ochii si vede ce se intampla in jur si nu doar ca vede si pune mana si indreapta ce este de indreptat. Si face asta fara sa se planga, fara sa incrunte, fara sa urle. Este o generatie fireasca.

Foto batrana privind un copil

Foto: James L. Stanfield

Oare ce va urma? Cum vor fi generatiile care acum abia se formeaza?

Anunțuri
Standard

16 gânduri despre „generatie cu tupeu – a doua parte

  1. Johnesy zice:

    ma uitam aseara la Remus Cernea, cat de relaxat era motivandu-si a nu-stiu-cata incercare de a deveni parlamentar. Eu, cand am vazut acum cateva zile stirea candidaturii, mi-am dat ochii peste cap, in sensul de „ce jenant mai e si asta cu insistenta lui de Agamita Dandanache”…aseara, vazandu-l vorbind, ascultand argumentele, perfect logice si de bun-simt, mi-am pus problema – exact cum spuneai si tu – ca eu sunt cea plina de prejudecati, blocajele sunt in mintea mea…
    Fapt e ca el a invins sistemul in lupte in care nimeni nu-i dadea vreo sansa, sau cu a caror castigare nimeni nu considera ca s-ar schimba mare lucru…
    Realitatea, insa, este ca simplul fapt ca cineva din afara sistemului a reusit impotriva sistemului, sau chiar si numai faptul ca a luptat cu acesta, CREEAZA UN PRECEDENT. Iar precedentul da curaj si altora, that’s a fact. Si e nascut in ’74, btw 😀
    (Ce inseamna sa fii rocker, nu? 😀 kidding… omul are o educatie foarte serioasa si gandeste cu propriul cap, nu se ia dupa turma. ce este interesant la el este absenta resemnarii aleia taciturne a generatiei din care face parte…cred ca un rebel prin definitie, sau ceva de genul…)

  2. Rares N. zice:

    My old friend … frumos scris. Nu e prima data cand te citesc, dar acum ma incumet sa-ti si spun acest lucru. Impartasesc 99.99% din ceea ce ai scris, ca sa nu zic 100%.
    Fac, la fel ca si tine, parte din generatia lui ’89. E trist … e foarte trist. Si-au batut joc de generatia noastra, au trecut 20 de ani, cei mai frumosi din viata noastra. Si? Si degeaba. Nu s-a schimbat nimic (0.01% nu reprezinta procent semnificativ). Nu vad la TV decat urmasii fostilor nomenclaturisti. Fiind mintiti si pacaliti in mod constant, de la un mandat la altul, au reusit sa-mi produca suficienta sila incat sa nu mai am incredere in tot ce vine din zona politica. Sistemul intreg pare controlat de aceasta caracatita. Of! Sunt atat de multe de zis, ai deschis cutia Pandorei … Poate reusim sa ne intalnim la un suc o data cand ne-o permite minunatia asta de job, desi cred ca nu ne-ar ajunge 2 zile sa terminam de dezbatut. 🙂

  3. Johnesy zice:

    Rares, nu stiu daca ai citit si paragraful in care Marian spunea despre pustii de azi :
    „Este o generatie care are vigoare, care are entuziasm, care are vise ce le transforma cu eleganta in planuri. Pentru prima oara, este o generatie implicata, careia ii pasa si care se ofera. Care a deschis ochii si vede ce se intampla in jur si nu doar ca vede si pune mana si indreapta ce este de indreptat. Si face asta fara sa se planga, fara sa incrunte, fara sa urle.”

    comentariul tau nu face decat sa confirme teoria autorului acestui articol vis-a-vis de cum in 20 de ani nimic nu s-a schimbat in Romania…aceea ca noi, cei din generatia care acum are treizeci si de ani, n-am fost in stare decat sa ne lamentam, sa incrucisam bratele pe piept si sa facem pe jignitii plini de pretentii, asteptand scuzele guvernantilor pentru cum ne-au furat ei tineretea, viata, iluziile…a te lasa cuprins de sila asta e criminal, dupa parerea mea (si pentru faptul ca e extrem de contagioasa)…cand esti tanar, sa nu mergi la vot (dar sa spui ca ce se intampla in Romania e un dezastru si ti-e sila) e criminal si stupid…in fine, probabil ca exagerez, mi-e greu sa indulcesc pastila, am o furie veche fata de problema asta…sper sa nu ma injuri foarte tare si sper sa intelegi.
    e posibil ca reactia pozitiva/constructiva sa fie mai naturala la cei care nu au inca 30 de ani, iar noua sa ne lipseasca imaginatia si curajul pur si simplu datorita varstei, dar eu, personal, nu cred asta 🙂

    @ Marian, as mai vrea sa adaug ceva la ce ai spus tu despre generatia asta de tineri cu atitudine pozitiva/constructiva, ei tin mult mai aproape unii de altii decat noi, in sensul ca se stimuleaza si sprijina reciproc in initiativele si actiunile lor curajoase (cred ca e chiar o adevarata competitie intre ei, a propo de implicare, etc)…noi, in schimb, de obicei nu facem decat sa ne descurajam unii pe altii cand vreunul din generatia noastra indrazneste sa „ridice privirea” putin mai sus decat orizontul la care priveste restul turmei…

    • Rares N. zice:

      Ba pardon! Am fost la vot de fiecare data! Afirmatiile sunt gratuite. Si chiar n-am stat cu mainile incrucisate si nu m-am lamentat. Am zis doar ce am in suflet si nicidecum n-am spus ca voi sta de-o parte daca as avea ocazia sa indrept ceva din ceea ce este stramb. INSA, am avut ocazia sa „ma uit pe gaura cheii inauntrul sistemului” … si am ramas scarbit de putreziciunea din interior. Ceea ce vedem noi este un joc de paiate … Nu-l cunoasteti pe papusar …
      Asa cu lozinci suntem toti tari in gura si am muta muntii din loc, insa atunci cand vine vorba sa lupti cu sistemul trebuie sa dispui si de resurse. Nu poti sa mergi la razboi daca nu ai armata. Vrei sa lupti cu sistemul? Inseamna ca ai resurse, ca dispui de bani si timp. Din pacate pentru a-mi educa urmasii (am 2 copii) trebuie sa produc bani. Acestia se produc muncind. Munca ocupa timp (alta resursa limitata, deh). Nu pot sa renunt la securitatea financiara a copiilor si la educatia lor doar pentru a ma lupta cu sistemul. Prefer sa strang din dinti si sa-mi vad de treaba mea, dar, repet, daca ar aparea ocazia nu as sta cu bratele incrucisate.

      • Johnesy zice:

        sincer, ma bucur din tot sufletul ca ai mers la vot de fiecare data.

        insa eu ma refeream NU la lupta cu sistemul, de data asta, ci la faptul ca ei, spre deosebire de noi, nu si-au mai batut capul cu sistemul, au gasit alternative spre a se simti impliniti, spre a se simti „impreuna” si solidari 🙂 noi nu am stiut sa facem asta… orice initiativa de genul proiectelor enumerate de Marian ( Lecturi Urbane, Bicla.ro, Let’s do it Romania, Pasi catre viata, Civika.ro, Lume buna, Bikewalk, Matasari 17, Soup Nights, ArtTweetMeet, Let’s Bike it Romania, Romanian Papergirl ) nu cred ca ar fi starnit vreo reactie daca erau promovate de unul din generatia noastra printre cei din generatia noastra. iar fara o masa critica de sustinatori nu poti sa faci mare lucru.

        „Nu-l cunoasteti pe papusar”…daca ar trebui sa inteleg asta in sensul vreunei teorii conspirationiste, sorry, nu cred in nici o conspiratie; insa stiu perfect cum sunt aranjate toate, ei intre ei, in grupurile de interese aflate la un moment dat in posesia cutitului si a furculitei cu care se imparte bugetul tarii…daca ai vrut sa spui ca Romaniei nu „i s-a permis” sa se „ridice”, de catre o forta/grup de interese exterioar, iar o sa ridic o spranceana 😀 in fine, felicitari pentru copii, le doresc multa bafta 🙂 si tie iti doresc sa le poti oferi cel putin setul de principii cu care sa fie macar Oameni, in sensul in care spune Marian asta :D, daca nu educatia la Harvard…

  4. Johnesy zice:

    bai, ceva nu e in regula deelooc… eu sper ca nu vine iarna, sau ceva de genul… vine iarnaaaa?????????? SI EU CAND DRACU MAI AJUNG IN VAMA SA INOT???????????????

    • Mie-mi spui? Ca tot am zis ca-i gluma si m-am ales cu doua dardaieli zdravene, venind noapte pe bicla acasa. Si bate un vant pe Soseaua Chitilei de ma doare si acum creierul 😐 Dar s-ar putea sa mai avem parte de ceva surprize, de data asta placute. Sper, nu de alta dar zau ca as mai bantui putin pe ici pe colo 😀

  5. @papergirl.ro – da, in fine incepe sa se intrevada normalitatea si firescul in societatea noastra. Mai e pana acolo dar am inceput sa mergem pe drumul drept.

    @rares – hoho, salutare si multam de vizita. Ma bucur ca ai prins curaj</em si ai inceput sa-ti spui si opinia ta, chiar conteaza – dupa cum ai vazut 😉 Sa-ti creasca mari si frumosi copii si sa ne vedem si peste ani, dezbatand impreuna cu ei tot felul de idei nastrusnice 😀

    @Johnesy & @rares – foarte faina discutia voastra, imi pare rau ca v-ati oprit. Am citit cu bucurie ideile postate peste zi, imi pare rau ca abia acum apuc sa ma bag si eu 😛

    Rares, noi am urat atat de mult sistemul incat nu prea am reusit sa vedem mai nimic in afara de el. In acelasi timp, l-am temut asa de tare incat nu am indraznit sa-l ignoram. Asta, combinat cu teama noastra de ziua de maine – tot cam de pe atunci mostenita – a dus la faptul ca noi nu am reusit sa privim mai departe de imediata noastra vecinatate. E ca atunci cand mergi cu masina pe un drum plin de gropi – te uiti la 10 m in fata si mergi incet, in loc sa te uiti hat departe, sa anticipezi si s-o calci, ca drumul e lung. Nu acuz pe nimeni dar asa vad/simt eu lucrurile. Asa cum zice si Johnesy, te poti lupta cu sistemul sau te poti gandi cat de greu e sa lupti cu el si sa nu rezolvi nimic. Dar se poate si peste, pe langa, uneori si pe sub. In timp, pe drumul nou deschis, vin altii si altii. Si sistemul se va eroda simplu, natural – cum spuneam, firesc. Nu in totalitate, e drept, dar isi va pierde piscurile cele mai coltoase.

    Precizare: tot ce am scris eu in articol sunt pareri foarte subiective si asa cum am spus la inceputul primei parti, este o analiza incompleta, bazata pe un singur criteriu: influenta comunismului. Fix aceleasi simptome au multe alte explicatii, unele cu pondere chiar mai mare. Sunt perfect constient de asta – dar le luam pe rand, nu? 😉

    • Johnesy zice:

      imi dau seama ca, de fapt, sunt de aceeasi baricada cu Rares, si simt si eu aceeasi frustrare pentru incapacitatea personala de a gasi o ALTA CALE 🙂

      eu formulasem cu atata patima ca suna acuzator. nu. nu acuz PE NIMENI. felul in care am reactionat noi Sse explica prin conditionarile sub imperiul carora ne-am aflat/format.
      cei foarte tineri au crescut „cu ferestrele deschise” 🙂 chiar foarte larg deschise…de aceea ei au alte „culoare de zbor” decat noi, mai indraznete :P, pe unde e aerul mai rarefiat…

      @ Marian, hai ca ascult Alice in Chains in onoarea generatiei noastre 😛 …momentan „Angry Chair” :)) … „Would”… „I stay away”, preferata mea…

      • Rares N. zice:

        Ma bucur ca suntem de aceeasi baricada. Ma intrebam daca ai trait senzatia aceea de „sa mori cu dreptatea in mana”? Mi s-a intamplat de cateva ori … e atat de frustrant. Dupa ce ti-o furi de cateva ori te mai linistesti. Marian ma stie ca eu is mai rebel de felul meu, dar, repet, dupa ce ti-o iei de cateva ori peste bot incepi si te intrebi „pentru ce dreaq?”. Mi-e lehamite. Te uiti in urma ta si vezi ce ai realizat la un moment dat si te intrebi „Oare pentru ce aceasta lupta?” Ce am castigat? Nimic. Ce am pierdut? TIMP. Timp pe care nu ni-l da nimeni inapoi. Asta este cel mai trist, asta e cea mai mare crima. Faptul ca noua ne-au trecut cei mai frumosi 20 de ani preocupati fiind cu goana dupa lucruri marunte asta e nenorocirea. Referitor la tanara generatie care se incalzeste la marginea terenului voiam sa zic si despre ei ca „E JALE!” Sistemul actual de valori este atat de anormal incat o sa-mi fie frica peste 20 de ani sa ma las operat de cine stie ce apendicita ca imi va putea fi fatal.
        Sunt atat de multe de spus … Poate ne intalnim la o cafea/suc undeva, oriude, (prefer Dr.Taberei) sa facem polemici si sa fabulam. Pe de-o parte ne-ar face bine ca mai refulam, pe de alta parte ne va face rau deoarece s-ar putea sa ne umplem de nervi rascolind in cazanul neputintei.

  6. Johnesy zice:

    🙂 Pai, nu, tocmai asta era ideea sa NU facem…sa ne mai umplem de nervi 😀

    Noi am crescut auzind „un om trebuie sa faca o casa, un copil, si sa sadeasca un copac”…well, actually this is very lame, daca ma intrebi acuma…un om trebuie sa fie OM, mai intai, si sa se bucure de viata, mai apoi.
    Noi ne-am grabit sa ne „asezam”, sa „intram in randul lumii”, sa „facem bani”, sa ne luam dupa parintii nostri. Intrati in hora, acum trebuie sa jucam… cu lanturile astea de picioare, cu tot (rate de platit la credit pt casa/masina, copii de crescut/educat). (O sa spunem si noi cand o sa avem 60 de ani ca „deh, mama, asa era pe vremea noastra 😀 )

    Avand in vedere ca cei mai frumosi 20 de ani nu ti-i mai da nimeni inapoi, si ca pana acum ti-ai pierdut timpul cu lucruri marunte, ideea e sa incerci sa schimbi paradigma dupa care te misti in viata. Sa incerci sa nu te mai vezi cu ochii celor de-o seama cu tine sau, si mai rau, cu ochii parintilor tai. Adica : FUCK THE CAR, FUCK THE MONEY, ETC. Sa te implici in cu totul alt fel de lucruri…poate o sa ti se para lame multe din ele. Normal ca, daca toata viata ai gandit ca a petrece o saptamana la Monte Carlo este idealul suprem, e putin probabil sa te entuziasmezi foarte tare cand te gandesti sa te duci la ce spune Marian azi ca se duce (evenim. Papergirl de azi)…in plus ti se va parea ca esti too fucking old for it…

    e greu sa ne redefinim, e o inertie inerenta varstei, sunt prejudecatile anturajului cu care interferam…dar trebuie incercat NEAPARAT, dupa posibilitati 😀

    • Da, este vorba de construirea unui nou model. In special de relationare sociala, de aici vor veni multe mai departe, de la sine. Noi ne-am luptat si am ramas cu ideea unui bloc masiv si de neclintit, asezat in calea noastra. Dar nu ne-am uitat la cei de langa noi decat ca sa ne/ii indarjim si mai mult. Nu am stiut sa facem echipa, sa ne lasam in voia unui grup, sa ne dam sarcini si sa ne acordam credit unul altuia. Fiecare pentru el, se descurca cum poate – asa am fost invatati, asa am facut. Din pacate.

  7. Uite că sunt eu un (oarecum) Gică Contra şi am „corectat” spusele tale la mine pe blog 🙂
    Aş fi vrut să fie un comentariu aici, dar s-a dovedit cam lung în cele din urmă.

    • He he, eu multumesc de preluarea ideii. Mai ales ca-i una care ma intereseaza tare. Si dupa numarul de comentarii, se pare ca nu numai pe mine 😉 Comentez imediat la cele spuse de tine 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s