Da, rosul meu imi place. Caci asa este el, laptopul pe care-l si care ma chinuie zi de zi. Primul laptop a fost un Acer – pe care l-am urat pentru ca nu am avut nimic sa-i reprosez. In afara umarului pe care parca-l dizloca la un drum mai lung, a functionat perfect. Nici macar nu era el de vina in sine ci mai mult incarcatorul. Fericire maxima pe mine cand am gasit ocazia sa-l plasez unui coleg, care avea nevoie de-un laptop, si am comandat pentru mine pe rosul. Acer-ul pana la urma a fost furat – si inca functiona impecabil. Cum sa nu-l urasti?

Acum insa, sa trec la cel rosu, caci nu v-am facut cunostinta inca 😀

Dell XPS 1330

Dupa greaua experienta cu Acer-ul, mi-am jurat ca urmatorul va fi usor – cat mai usor. Si am cautat pana m-am multumit cu 1,8 Kg. Mi-am zis ca-i de ajuns. Dupa asta, odata hotarat, n-am rezistat tentatiei. Am vrut rosu 😀 Si pentru ca, evident, rosu nu exista pe stoc, a inceput dansul. Am profitat la maxim de posibilitatea de a-ti nasi propriul laptop la o comanda particularizata Dell asa ca l-am dotat cu mai tot ce mi-am dorit. Monitorul LED a fost, evident, o necesitate, la fel si HDD-ul de 7200 RPM de care inca-s placut impresionat – chiar face diferenta. Placa video nVidia 8400M GS am considerat-o strict necesara, pe atunci chiar speram sa am timp de jocuri. N-am avut, nu am si nici nu-mi (mai) doresc dar pana la urma am aflat si care este calcaiul lui Ahile. Alta nebunie a fost placa de sunet – Creative Labs Express Sound Card – excelenta ar fi fost, daca ar fi existat si software pentru ea care s-o faca sa functioneze cu toate panzele sus si pe versiunile de x64. Dar nu exista, asa ca ma bucur sa o am – stiu ca s-ar fi auzit foarte bine 😛 In rest, o configuratie relativ normala si decenta. Dar rosie 😛 Si ma bucura tare cand mai ajung pe la cate o conferinta cu exemplarul din dotare si sunt intrebat – este al prietenei tale, nu? 😀 Am o placere diabolica sa le spun ca nu, este al meu si chiar eu l-am ales asa. Priceless 😛

De rau am de zis – din fericire nu de Dell, din pacate tot ma afecteaza. Placa video, cum spuneam, a fost punctul slab – foarte slab. Dupa un an si un pic, a cedat – chip-urile 8400M, dupa cum am aflat, evident, prea tarziu, sunt extrem de fierbinti. Spre dezamagirea mea, nu intr-un sens erotic ci pur si simplu se coc, cat de poate de practic vorbind. Asa ca, dupa inca o luna si ceva, timp in care am folosit setari minimale de grafica, pentru ca nu ma puteam lipsi de el, a venit momentul despartirii. Pentru putin timp insa, asistenta tehnica a fost la inaltime – au comandat placa, timp in care rosul a stat frumusel la mine, pus la munca – iar la final, au facut inlocuirea cat ai bate din palme. Merge si acum, bine merci.

Si nu doar merge, inca-s multumit de el si nu l-as da pentru mai nimic existent in piata. Am eu ceva vise umede cu un anumit model dar inca le tin pentru mine 😛 Usor usor, incep sa-l urasc ca si pe Acer. Noroc de criza asta, ca altfel deja eram un inamic inrait 😛 Asa, inca ne intelegem bine. Iar Windows 7 ruleaza extrem de placut pe el. Parca e nativ 😀 I-ar trebui o baterie noua, cea initiala nu mai are prea multa forta – dar deh, am vrut sa fie usor, doar sase celule, acum strang din dinti si ma bucur de cele 15-20 de minute pe care le mai poate oferi. La inceput, 3-4 ore nu erau o problema. Tineretea asta, navalnica cum e ea 😀

Foto: Laptop Dell XPS 1330

Configuratie standard:

Acest articol face parte din campania Evomag, care promoveaza conceptul de laptop. Si nu doar atat 😉