Foto harta deseuri Let's Do It Romania
ca-n viata, evenimente, ganduri

articol fara sens despre un proiect fara sens – Let’s Do It Romania

Ziua de Sambata, 25 Septembrie 2010 – pentru mine doar cea de sambata, pentru altii este deja un an – a fost o zi fara sens. In ce sens, am sa explic imediat 😉

Asta pentru ca in acea zi s-a intamplat ceva nu departe de un miracol. In fapt, dand la o parte orice fel de misticism, chiar a fost un miracol. Mi-am tot zis ca nu voi scrie despre evenimentul Let’s Do It Romania pentru ca oricum atat de multi au facut-o, cu mult mai bine decat mine. Dar nu pot – pentru ca in urma acestui eveniment, trairile nu-s usor de uitat.

Cel mai mult m-au convins sa scriu acei oameni cu bun-simt si plini de sinceritate, care au tot afirmat, explicat si demonstrat cum ca proiectul Let’s Do It Romania, la fel ca si multe alte proiecte de acest gen, prin extensie, este o prostie totala. Cum ca nimic din ce se doreste facut nu are rost, ca nu asa se rezolva treburile, ca impactul este lipsit de importanta, ca totul este doar un joc de imagine si ca participantii vin doar pentru poze (parca stiu replica asta si din alt film …), ca oricum a doua zi va fi totul la fel si etc ca lista este prea lunga. Daca nu aveti cunostinta de astfel de reactii, sunteti fericiti. Eu le stiu bine, le-am vazut, citit, auzit de prea multe ori. Mai trist este ca in zona asta sunt incadrati si unii – din fericire putini – dintre prietenii mei. Din pacate. Afirmatiile lor au durut cel mai mult dar … asa e viata, nu-i plina doar cu lapte si miere. Eu stiu asta, ei se pare ca nu.

La final de Let’s Do It Romania, lucrurile arata cam asa: peste 150.000 de participanti inregistrati oficial in ziua evenimentului, la punctele de inregistrare. Dintre acestia, peste 73.000 si-au facut inregistrarea si pe site, inaintea evenimentului. Numarul de participanti este unul partial, inca nu au centralizat toate datele. Din cate am vazut la fata locului, au fost multi participanti care au venit direct la locurile de actiune, fara sa se mai inregistreze – noi am avut cel putin doi in echipa si sunt convins ca au fost multi care au procedat asa. Eu as rotunji, fara sa exagerez in vreun fel – ba chiar mi-e teama ca-s, in continuare, rezervat in cifre – la 200.000 de participanti. Romani. In Romania. Oricat de lenesi ar fi fost si oricate poze ar fi stat sa faca, tot nu ar fi avut cum sa stranga mai putin de 4-5 saci de persoana. Ajungem la 800.000 de saci. Cu gunoaie si mizerie. Cu un volum de minim 120 litri, (asa cum au fost cei distribuiti la punctele de inregistrare) desi multi, ca si noi, au venit de acasa cu saci mai mari – de 240 de litri. Volumul, iarasi estimat rezervat, sare de 100.000.000 (o suta de milioana de litri) de gunoi strans. De romani. In Romania. In anul de gratie 2010.

Dar stiti ce? Nici macar nu conteaza. Este infim, in tara asta sunt atat de multe gunoaie – si ma refer acum doar la cele materiale – incat nu are sens.

Pe langa gunoaie insa, la Let’s Do It Romania s-au strans povesti. Si povete. Si lumini in ochi. Si zambete. Si rasete. Si voie buna. Si incredere. Si uimire. Si mult entuziasm. Si caldura, multa multa caldura.

Din cei 200.000 de participanti, cu siguranta prea putini dintre ei vor mai arunca vreodata gunoaie in alt loc decat in cel potrivit – asta, presupunand ca exista printre ei unii care au facut in trecut asa ceva si cu siguranta sunt. Din cei 200.000 de participanti, sunt convins, fara a avea vreo statistica anume, ca prea putini au mai fost pana acum implicati in actiuni de ecologizare. Acum insa, dupa ce au vazut cat de placut poate fi – desi greu – si cat de puternice pot fi rezultatele, cu siguranta un procent cu mult mai mare va cauta sa se implice in astfel de proiecte. Si ce ma bucura si mai tare este ca media de varsta a participantilor este destul de mica – un semnal bun.

Alaturi de cei 200.000 de participanti Let’s Do It Romania au fost prezenti si alti oameni, simpli trecatori – cati oare, mi-e greu sa estimez. Cativa dintre ei, cu siguranta, au vazut si inteles ce se intampla. Altii au vazut pe canalele media. Altii au auzit si vor auzi comentarii despre eveniment. Unii au inteles si vor intelege mesajul – ca, totusi, nu-i chiar ceva firesc sa arunci sau sa lasi gunoiul chiar oriunde. Ca-s putini, prea putini, este foarte adevarat – dar SUNT. Pe langa ei, sunt copii care au vazut si au auzit – si ei vor intelege. Tot putini dar vor intelege.

Mai mult, sunt mii de locuri care functionau pe post de mici gropi de gunoi locale, unde oamenii avea deja reflexul de a-si duce gunoiul ca pe ceva firesc, obisnuit, ca pe un dat. La urma urmei, daca tot era un morman de gunoi acolo, ce mai conteaza o galeata sau un sac? Va este cunoscuta teoria ferestrelor sparte? Daca nu, va invit s-o cititi – este foarte graitoare in acest context. Poate dintre toate punctele de impact, proiectul Let’s Do It Romania are cea mai mare relevanta exact aici. Incepand de a doua zi, foarte multi oameni vor descoperi ca sunt pusi in situatia de a-si arunca gunoiul intr-un loc curat – nu intr-o groapa de gunoi. Si asta ii va pune in fata unei situatii noi – imi asum acest gest anti-social sau nu? Sunt eu cel care sa-si asume murdarirea unui loc curat sa nu? Si multi vor constientiza, in acel moment, un lant de consecinte care pana atunci le era strain, indiferent.

Orice companie care ofera servicii de curatenie – in orice domeniu – va poate spune ca este cu mult mai usor si mai putin costisitor sa faci operatiuni de intretinere decat sa faci curatenia propriu-zisa. Prin urmare, multe din zonele acoperite de proiect vor fi acum mai usor de pastrat – pentru ca sunt deja curate, vor fi si mai susceptibile de a fi mentinute in acest stadiu, vor fi mai motivationale prin simpla existenta.

Cam astea ar fi, cred eu, intr-o ordine complet aleatoare, motivele pentru care proiectul Let’s Do It Romania a demonstrat in ziua de Sambata, 25 Septembrie 2010, ca multi dintre noi nu stim in ce tara traim. Personal mi-am inghitit limba, nu am crezut initial ca vor exista mai mult de 50.000 de participanti si asta rotunjit bine. Mea culpa. As face-o in piata publica, daca ar exista asa ceva la noi. Este o zi care ne-a aratat multora ca avem de ce. Si mai mult, ca avem cu cine.

Foto echipa Let's Do It RomaniaEchipa cu care am participat la Let’s Do It Romania, undeva prin Padurea Cernica – Foto de Mihaela Draghici

Ar trebui sa dau totusi explicatia promisa in primul paragraf 😀

In ultima perioada am tot citit fel si fel de reactii negative, nu doar despre acest eveniment. Oameni normali, cei care isi vad de treaba lor de personaje mature si responsabile, spunand ca este o irosire de resurse fara sens. Numai ei sunt cei care fac lucurile cu sens, pentru ca la fel ca ei procedeaza marea majoritate. Sunt integrati. Dar in acest caz, cum oare ai putea sa faci lucuri cu sens, daca simti si vrei sa schimbi ceva? Ce poti face in aceasta situatie? Pai, devine evident, pentru unii – te apuci sa faci proiecte lipsite de sens. Proiecte care intrerup ciclul rutinier si sparg normele. Si Let’s Do It Romania asta a facut – a spart norme si mentalitati. Este doar un inceput.

Acum as fi, sincer, tare bucuros sa-i vad pe acei care, pana sambata dimineata, au afirmat sus si tare, in stanga si in dreapta, ca totul este o prostie, ca este lipsit de sens. Le astept comentariile in continuare 😀

Anunțuri
Standard

23 de gânduri despre „articol fara sens despre un proiect fara sens – Let’s Do It Romania

  1. clujanu zice:

    mi-a placut postarea. noi am strans gunoaie langa cluj. imi place ideia ta:

    Incepand de a doua zi, foarte multi oameni vor descoperi ca sunt pusi in situatia de a-si arunca gunoiul intr-un loc curat – nu intr-o groapa de gunoi.

  2. Mona Constantinescu zice:

    Ai dreptate, a fost o zi fara sens…giratoriu, caci acolo se invart la nesfarsit „integratii” de care vorbesti. Pacat ca nu se opresc sa se intrebe in ce anume sunt integrati, ci mai degraba ametiti de atata invarteala striga despre lipsa sensului spre ciudatii aia care se trezesc sambata cu noaptea in cap sa stranga gunoaiele pe care nu le-au facut ei.

    M-am intrebat oare ce m-a facut sa-mi beau cafeaua sambata dimineata atat de devreme in parcarea Bricostore unde doi nebuni adorabili jucau rugby cu pachetul de saci menajeri? Mi-am raspuns ca din moment ce eu nu arunc gunoaie aiurea si totusi ele nu dispar, inseamna ca nu este de ajuns doar sa nu arunci. Mi-a fost suficient raspunsul asta si dragul de Romanica, asa ca am pornit la treaba si m-am bucurat ca nebunii sunt in echipa mea.

    Multumesc domnului rezident din Cernica iesit la jogging care, dupa ce ne-a asigurat ca in zona pe unde alerga este curat, a revenit sa ne ceara un sac fiindca gasise gunoaie si se simtea jenat sa le lase acolo odata ce ne asigurase ca locul este curat.

    Multumesc colegilor din echipa 3101 pentru o zi vesela si bogata. Nu in ultimul rand, multumesc si pe aceasta cale curajosului cavaler Vulupe care m-a scapat de odios-mirositorul soarece din sticla (nu detaliez, poate mananca cineva…)

    🙂

    • „unde doi nebuni adorabili jucau rugby cu pachetul de saci menajeri” pe bune? Uite nene ce cretini participa la astfel de actiuni … lipsite de sens. Nici nu ma mai mir ca nu au deloc rezultate 😀

      „inseamna ca nu este de ajuns doar sa nu arunci” – cand va intelege si majoritatea chestia asta, vom avea si noi o tara curata. Deocamdata, inca trebuie sa-i invatam ca daca nu mancam de pe jos, nu trebuie nici sa aruncam pe jos, ca se murdaresc gunoaiele 😛 Dar … bucurosi le-om duce toate.

      In ce priveste povestea cu nenea alergator, nu am uitat-o nici o clipa dar vreau s-o scriu intr-un articol viitor, la fel de fara rost, evident. Cred ca merita sa nu fie scrisa „printre randuri”, prea a fost frumoasa.

      • Mona Constantinescu zice:

        Discutia despre sens mi-a amintit de animatia The Point si Oblio, who had no point at all therefore he was banished in the pointless forest. Frumoasa povestea, o recomand 🙂

      • O daaaa – nici acum nu inteleg cum dracu a scapat acel film pe post, in vechiul regim. Cred ca i-a depasit cu atat de mult, incat nu au mai inteles nimic, decat ca-s desene animate si atat.
        Dar merita vazut si revazut cu orice ocazie – hmmm, imi dai o idee 😉

      • Mona Constantinescu zice:

        Daca nu-l gasesti da-mi de stire ca il am la indemana. Apoi vreau sa stiu daca iti mai iese din cap ♫ Are you sleeping ♪ can you hear me …
        😉

      • Ce aiurea se vad comentariile astea in cascada 😛

        Da, coloana sonora este cel putin minunata – deh, Beatles, ce sa-i faci … L-am revazut acum mai putin de un an ultima oara 😉

    • Mona Constantinescu zice:

      Actually, Beatles participa prin vocea lui Ringo Starr ca narator, in rest din cate stiu atat coloana sonora cat si scenariul sunt scrise de Henry Nielsen, mai cunoscut insa (doar) pentru piesa „Can’t live without you” 🙂

  3. Toti care sustin ideea ca anumite lucruri sunt fara sens o fac numai pentru ca ei nu au incredere in ceilalti. Sunt o multime de probleme de tot felul, iar atitudinea indiferenta a majoritatii fata de acestea nu permite aparitia unei alte conceptii, decit a uneia negativiste, de genul „ha ha, ce timpenie, nu o sa mearga niciodata”. Si totusi, acest gen de proiecte demonstreaza contrariul. Ideea este ca modalitatea de a privi anumite lucruri se va modifica in mometul in care vor aparea din ce in ce mai multe solutii si vor fi puse in aplicare, ca in cazul acestui proiect. Astfel se va ridica moralul, deoarece acesta este la pamint mai rau ca oricind.
    Foarte bun postul! 🙂

    • Multumesc frumos 😀
      Da, si eu cred – este evident dealtfel – ca pe masura ce astfel de proiecte imposibile ajung la rezultate nu de putine ori uimitoare, restul vor pricepe ca a venit timpul sa se apuce si ei si de altceva in afara de propria farfurie/ograda. Acea masa critica despre care ne vorbesc atat de multe teorii este acum in formare – si poate tocmai din cauza asta sa traiesti in Romania merita efortul. Este un pariu imens, extrem de greu de sustinut – dar care isi poate arata roadele in feluri si adancimi pe care ne prea mai ai cum sa le gasesti in alte parti.

  4. Pingback: articol fara sens despre un proiect fara sens – Let’s Do It Romania - Ziarul toateBlogurile.ro

    • Pentru unii, chiar este – ma rog, a fost – o pedeapsa. Cei care au gustat din nesfarsitele ore/zile de practica din vechiul regim nu prea au cum sa vada cu ochi buni astfel de actiuni. Este de inteles. Sunt prea putini cei care sunt capabili sa-si mai deschida mintea si sufletul dupa acei, prea multi, ani. Dar din fericire exista deja generatii care nu au avut de-a face cu acele vremuri. Si aceste generatii incep sa fie active – lucru care se simte, in bine.
      PS – Bine ai revenit 🙂

  5. clujanu zice:

    :))

    eu am gustat din plin „munca voluntara” din anii trecuti. am 56 de ani. consider ca eu am educat copiii in spiritul pe care il discutam si am fost cooptat in echipa baiatului meu cel mare. 🙂

  6. auzi, da’ si mie un link, doua, la aia care au zis ca e pointless Let’s do it Romania, ca, daca tot ma bag in asta, as prefera sa ma cert direct cu ei, nu sa fiu de acord cu tine, ca ar fi prea usor :p

  7. Pingback: Let’s do it, we did it! | Career Advisor

  8. radu p zice:

    Tati, n-am fost din cauze obiective (cunosti deja) la LDIR. Daca eram in Bucuresti as fi venit. DAR: 200.000 de oameni nu e mult. E 1% din populatia Romaniei. In concluzie, 1 din 100 de romani ii pasa daca sta in jeg sau nu. 1% ii pasa daca langa el pute sau nu si, eventual, se mai si apleaca sa stranga mizeria altuia. Si, asa cum bine ai zis si tu, DOAR 1% din romani au fost prea tampiti, lipsiti de inspiratie sau looseri ca sa nu gaseasca ceva mai bun de facut (celebrul „am treaba”) decat sa stranga gunoaie prin parcuri si paduri. Si doar 1% din romani au ignorat, ca idiotii, vremea urata si ploaia (…hidosenia aia a naturii care ne face sa mergem cu masina pe post de umbrela si ne strica coafurile…) si sa iasa la munca patriotica.
    Asta e concluzia mea. DOAR 1 DIN 100 DE ROMANI chiar pune pret pe cat de murdar e in jurul sau. Trist.
    Deci nu e mult, Mariane.
    Nu vorbim de mobilizarea nemtilor si japonezilor de dupa razboi. Vorbim de idiotii aia care au facut Let’s Do It prima oara. Cauta procentele si vei intelege.

    • Bine ati revenit domnule Radu:P
      Stiu ca DOAR 1% si mai stiu ca, fata de Albania – hmmm, parca tot circulau banuri cu ei, despre cat de nasol e pe acolo – stam foarte prost. Ei au iesit DOAR 4% 😉
      DAR, desi putini, am iesit. Sincer, procentul este mult mai mare decat am estimat eu – poate ma entuziasmez aiurea – poate – dar pentru mine cel putin, Romania are mai multe sanse incepand de Sambata, 25 Septembrie 2010. Pentru ca pana atunci, eu unul nu as fi crezut ca vor iesi mai mult de 50.000 de oameni, adica 0,25%. Prin urmare, acum are de patru ori mai multe sanse. Totul tine de ce compari cu ce. Daca ne uitam la procentul de voluntariat de USA sau UK, stam execrabil, asa este. Daca insa ne comparam cu procentul de voluntariat si implicare din Romania anilor 2000, sa nu zic mai jos, stam mult mai bine.
      Cam de asta sunt eu bucuros, ca facem pasi inainte, ca avem evolutie. Ca-i lenta – sunt de acord – dar ESTE 😉

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s