Foto caricatura Emil Cioran
ganduri

despre munca

Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi insisi.   Munca este un blestem.  Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele  numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si  neincetata, iata ceea ce este revoltator si  ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza.

Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr-un plan fad de obiectivitate. Omul nu se intereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de  exteriorizare, de iesire din centrul fiintei. Este  caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara.  De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza. Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce, ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic.  In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si  sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi – nu in sens de egoism, ci de crestere interioara – a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara.

Emil CioranPe culmile disperarii

Update – O continuare a discutiei o puteti gasi aici.

Anunțuri
Standard

9 gânduri despre „despre munca

  1. Pingback: despre munca - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Ioana zice:

    frumos inceput de wk-end…pai hai sa nu mai muncim, la baute cu totii, munca indobitoceste si prosteste 😀 ….pana luni! dupa care, de luni imi permit sa=l contrazic pe d-l Cioran, care poate ca ar avea dreptate dc ar presupune ca omul nu gandeste cand munceste…. asa ca, wk-end fain!

    • Daca tot s-a facut Luni, sa si raspund 😛 Si am sa afirm ca in marea majoritate a locurile de munca si mai ales a cerintelor actuale, da, omul nu prea gandeste cand munceste. Nu gandeste in sensul mentionat mai sus, anume al largirii de orizonturi, de „crestere interioara”. Din pacate, nu asta este directia spre care ne indreptam, atat de grabiti si de preocupati.

    • Ioana zice:

      in primul rand, sper c-ai avut un wk-end fain; al meu a fost…m-am bucurat si de filmul Marti dupa Craciun, despre care-am hotarat totusi ca nu-i de vazut sambata seara, asa cum l-am vazut noi. sa-mi zici pls parerea cand il vezi :). in rest, mai multe n-as comenta despre Cioran sau opera lui, intrucat nu-s specialista….si consider ca merita discutat mai in cunostinta de cauza; cred ca ideal e sa imbini munca si pasiunea – atunci da, ai avea maxim de castigat, dpdv „dezvoltare interioara”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s