Nu stiu cati dintre voi au stiut dar in seara asta, in Club A, a avut loc lansarea primei carti de proza a lui Mihnea Blidariu. Cine e Mihnea? Cred ca mai toata lumea stie ca este vocal, chitara si trompeta in trupa Luna Amara – daca nu stiati asta, nu cred ca aici va e blogul potrivit, sincer.
Mihnea nu-i chiar la prima abatere literara, pe langa versurile pieselor Luna Amara el mai are deja si doua carti de poezie publicate. De data asta insa, sparge zidul si trece dincolo, in zona de proza – mai exact, proza de fictiune (atentie, fictiune, nu SF). Cartea este structurata in forma unui album muzical si toate capitolele au titluri si sunt oarecum inspirate dupa unele piese ale unor trupe putin spus majore. Si se numeste Playlist 😉 Iar dupa primele doua capitole, citite pe fuga pana sa inceapa cantarea, pot spune ca nu-i rea deloc. Ba chiar deloc 😀
Ca sa va faceti o idee, redau aici lista capitolelor, mai exact Playlist-ul lui Mihnea. Sper ca nu incalc vreo lege a drepturilor de autor – in caz ca da, cred sincer ca Mihnea ma va ierta. Lista arata asa: Sing – The Dresden Dolls; All the Love – Ulver; America – Laibach; Killing in the Name – Rage Against the Machine; The Lost Song – The Cat Empire; Marble House – The Knife; Forever – Siouxsie and the Banshees; Right Where It Belongs – Nine Inch Nails; The Final Cut – Pink Floyd; I Grieve – Peter Gabriel; Cum te simti? – Travka; The Mission – Puscifer; Bleed the Freak – Alice in Chains; Indifference – Pearl Jam; Folclor – Luna Amara; The Nobodies – Marilyn Manson; Smells Like Teen Spirit – Nirvana; The Future – Leonard Cohen; On the Turning Away – Pink Floyd.
Nu cred ca mai are rost sa va spun ca Mihnea are o cultura muzicala incredibila. Cam stiam acest fapt citind diversele sale postari pe blogul trupei dar acum, asa adunate, devine chiar impresionant. Multe din piese imi sunt cunoscute, multe nu. Dar fiecare dintre ele este cel putin remarcabila. Va recomand sa le ascultati, nu veti regreta.
Sa revin insa la evenimentul lansarii. Care eveniment nu a fost dealtfel decat un concert. Dar, mama, ce concert 😀
Chilli Familli, trupa care alaturi de Mihnea a dus greul serii, sunt de tinut minte. Si de ascultat – muuuult. Vocea Petrei Acker si sax-ul lui Alex Munteanu sunt cel putin savuroase. Daca nu se intampla nimic altceva, tot as fi ramas cu o descoperire fantastica din seara asta. Dar nu s-a oprit Mihnea nici pe departe la atat. Pentru ca impreuna cu ei au urcat pe scena Dan Byron, Alexei si George de la Travka, Alex Purje (alta voce faina) si evident parte din Luna Amara, reprezentata pe scena de Mihnea cel mic 😛
Asa enumerati nu spun mare lucru – dar sa-i vezi pe aceeasi scena, cantand cu pofta si mai ales cu mult mult drag, sa vezi un jam session asa cum trebuie, este cel putin minunat. Mihnea a surprins placut cu o voce foarte a la Tom Waits, neasteptat dupa cum il stim din concertele Luna Amara. Iar dupa ce l-am vazut cantand alaturi de Travka, seara era deja perfecta, pentru mine. Pentru ca Luna Amara si Travka sunt, cel putin din punctul meu de vedere, cele mai bune trupe romanesti la acest moment. Dupa toate cerintele, aceste doua trupe reusesc sa aduca pe scena cam tot ceea ce-mi doresc din punct de vedere muzical.
Desi incredibil, capsuna serii si implinirea absoluta a aparut abia la bis. Cand, cu Mihnea suit pe un scaun si absolut toata lumea dezlantuita, au cantat nimic altceva decat The Lost Song. Cumva, fara sa constientizez, stiam ca se va intampla. Pentru ca Chilli Familli are exact sound-ul potrivit, cum ii asculti cum te gandesti la ritmul asta. Dar surpriza a fost, nu mai putin, totala. Este una din piesele mele de suflet, desi prima oara cand am ascultat-o am refuzat-o – cred ca nu eram inca pregatit pentru ea. Acum insa, de fiecare data cand o ascult, are darul de a ma duce intr-o cu totul alta lume, alta vibratie. Cu asa final de seara, nici ca mai am nevoie de nimic altceva.
Inchei seara cu randurile scrise de Mihnea pe propria carte.
„Tot ce esti / E tot ce ai” – un vers Luna Amara. Intamplator? Nu cred.
notele lui Vulupe 
Pingback: Twitted by vulupe
Pingback: Twitted by AndreiCismaru
bai frate, ce liniste e p’-aici, pă la vulupe…nu se aude nici pîs
e la munci, cred. asta daca n-a dat skipp, si s-a tirat cu buficleta cine stie pe ce coclauri :p
sau o fi de la frig…ba nu, ca e soare, ceea ce schimba totul, nu? 😀
Ohoho, ce m-as mai fi preumblat eu pe coclauri, cu sau fara bicla. Dar, pentru ca nu-s ascultator, il infrunt pe Cioran si stau pe metereze la munca. Pana spre dimineata insa, tare mi-e ca-i vor da toata dreptatea din lume 😀
auzi, acuma mi-am amintit cu maxima precizie de ce eu, cu Luna Amara, mai putin, tinzand spre zero…mi-am amintit instantaneu citind versul asta pe care l-ai citat, „tot ce esti, e tot ce ai”.
sunt intr-un total dezacord cu filosofia asta care te inchide intr-o cutie cu drama ta.
ok, filosofie e mult spus, e doar un cliseu al perioadei sfarsitul anilor 90, inceputul anilor 2000.
I’m more of a „TOT CE DARUIESTI, E TOT CE AI” type of person.
ma rog, nu e ok sa judeci o trupa dupa un vers; pe vremea cand erau ei in mare voga eram si eu mult mai radicala decat acum (da, se poate si mai radicala decat sunt acum :))) si am spus instant not for me.
o sa ma uit acuma, de curiozitate, daca era doar un vers, sau era chintesenta
salut.
daca spun „tot ce esti e tot ce ai”, asta nu inseamna ca te arunc in vreo cutie si nici ca e vreo drama. dimpotriva, mi se pare un caz fericit sa fii constient de limitele tale si de tine, in intregul tau; nu de alta, dar e mai usor sa te auto-depasesti mai apoi.
iar ceea ce esti se poate dezvolta mereu, n-a zis nimeni sa ramai pe loc…
aa, si refrenul intreg este: „tot ce esti e tot ce ai/ n-ai sa pierzi dac-ai sa-ncerci sa dai”…asta apropo de daruirea de care vorbeai.
peace.
WOW – multam de vizita Mihnea. Este mai mult decat binevenit pe aici, piesele voastre sunt o companie veche a blogului 😉
Da, cea mai buna replica la intrebarea lui Johnesy este intradevar chiar continuarea versului citat de tine – tot acolo ma gandeam si eu dar ai fost mai rapid la scriere 😛
@Johnesy – ba chiar as spune ca versul de mai sus este chiar cesicum-ul trupei Luna Amara, nu este deloc doar un vers. Nu degeaba l-a ales Mihnea tocmai pe asta, ma gandesc. Daca si trupa asta inseamna inchidere in propria drama, dupa toate cate le-au facut si cantat (vezi Folclor, vezi Loc Lipsa, vezi Asfat, vezi Rosia Montana, vezi … etc) Ei chiar urla, si la propriu si la figurat, sa facem ceva cu noi si cu tara asta. Ca nu-i aude multe lume, se poate, desi dupa ultimele concerte, se pare ca sunt din ce in ce mai auziti.
Si e bine asa 😀
salut.
la fel ca si tine, o sa trec direct la „cestiune”
ok, sa recapitulam.
Dupa ce isi constientizeaza limitarile (inteleg ca asa trebuie interpretate strofele), personajul se vede silit sa coboare de pe piedestalul unde se aflase, trist ca nu e ce spera/credea, si isi spune (sau cineva ii sopteste in casca) „tot ce esti e tot ce ai, n-ai sa pierzi daca-ai sa-ncerci sa dai“. Deci, el daruieste DUPA ce a ajuns la concluzia ca nu pierde nimic, si dupa ce si-a constientizat limitarile. CONDITIONAT, adica (a se vedea „daca”). Si silit de circumstante. Altfel, probabil ca nu ar fi facut-o cu la fel de mult entuziasm.
„Sa dai“ devine „the way out” dupa pierderea de imagine suferita, so, este si oarecum din interes.
Cred ca exista o diferenta semnificativa de raportare la „a darui“ intre ce am spus eu, si ce spune versul din Somn..
Cat despre „mi se pare un caz fericit sa fii constient de limitele tale si de tine, in intregul tau; nu de alta, dar e mai usor sa te auto-depasesti mai apoi“, da, asa e, sunt de acord cu tine; acuma, eu am citit Somn de vreo 4 ori si nu am vazut nici o virgula care sa ma faca sa cred ca e un caz fericit; si nu e sugerata nici macar undeva, in departare, eventualitatea unei dorinte de autodepasire.
Constientizarea din Somn are aerul unei renuntari/dezarmari dezabuzate.
„iar ceea ce esti se poate dezvolta mereu, n-a zis nimeni sa ramai pe loc…“ unde am zis eu eu sa ramai pe loc?
o sa fac un compromis, though, si o sa recunosc ca prin ultimul vers, eroul nostru a intredeschis putin capacul cutiei egocentrismului sau, si a aruncat o privire afara, de proba 🙂
P.S. fiecare e liber sa se adanceasca cat vrea in tristetea/dezamagirea lui personala, sa o analizeze si sa o disece, si sa privasca procesul cu magnifyig lenses, chiar. si pe urma sa invite si pe altii la vizionare, daca asta ii face placere.
iar publicul are dreptul sa accepte sau sa refuze invitatia.
nu de alta, dar toate’s vechi si noua toate.
probabil ca eu am trecut prin prea multe rahaturi si am devenit prea intransigenta fata de astfel de tristeturi rafinate.
in comparatie cu probleme precum boala, moartea, foamea, violenta, abrutizarea, saracia dincolo de orice inchipuire, ignoranta, teroarea unei dictaturi – dezamagirea in fata limitarii proprii mi se pare o fita.
so, it’s not you, it’s me 🙂
@Marian, eu nu am intrebat nimic. si nici nu am contestat nici un merit, al nimanui 🙂 am comentat o creatie artistica, prin prisma subiectivismului meu „old school“ :p
you should know better
daca mai era nevoi sa o spun, am tot respectul fata de musafirul tau, asta clar. dar am dreptul sa percep in felul meu personal mesajul sau artistic.
Zicea F. Chilian ca „publicul nu intelege mesajul“, probabil avea dreptate :p
a, si instrumental si muzical cred ca sunt foarte cool baietii 🙂
@Johnesy – zau ca nu te inteleg. O faci intentionat?
tot ce esti e tot ce ai / n-ai sa pierzi dac-ai sa-ncerci sa dai
Tot ce esti tu ca OM, ca esenta a ta, este ceea ce ai – nu ceea ce ai te face ceea ce esti. Iar ca o consecinta directa, oricat ai da din ceea ce esti, nu ai cum sa pierzi – tu ramai la fel sau mai mult, cresti.
Eu unul nu vad nici o alta posibila interpretare a acestui vers. Iar daca mesajul de mai sus iti pare unul negativist sau dramatizare, iarta-ma, nu pot intelege. In ce priveste partea cu „sa dai”, in acest context, vazuta ca un gest facut din interes, atunci ce ne facem cu Daruind vei dobandi a lui Steinhardt?
Sincer, nu vad nici o legatura intre vers, semnificatia lui si cele scrise de tine – interpretarea ta este fooooooorte indepartata si sunt retinut cand spun ca-i fortata.
Deci 🙂
Eram in tren, in gara Gaiesti :p
Si am avut o revelatie.
Spusesem in comentariul anterior ca :
„eu am citit Somn de vreo 4 ori si nu am vazut nici o virgula care sa ma faca sa cred ca e un caz fericit; si nu e sugerata nici macar undeva, in departare, eventualitatea unei dorinte de autodepasire.”
I was WRONG.
Stii expresia blinded by the light? Eu cred ca eram orbita by the dark 😀 , de nu am vazut simbolistica din versurile:
„soare nou s-arunc in ochii tai
soare nou sa arda pasii rai”
iata si dorinta de autodepasire.
mea culpa!
Marian. In Daruind vei dobandi Steinhardt descopera daruirea din CE NU AI.
Si daruirea la el este o vocatie, din iubire pentru Hristos.
Nu daruieste ca sa se „scoata”:)
Hai ca se poate 😛 Catinel, catinel, se face lumina. Eu zic totusi sa mai citesti, de cate ori va fi nevoie, versurile de la Somn – s-ar putea sa mai gasesti motive de lumina pe acolo – e drept, cruda si cateodata arzatoare – dar tot lumina este si este curata.
Am dat exemplul cu Steinhardt ca sa vezi unde bat cu interpretarea. Ideea de baza este aceeasi – dai nu ca sa-ti fie tie bine ci ca sa-i luminezi si pe cei de langa tine. Ce dai difera, e adevarat, dar motivatia este aceeasi. Si in nici unul din cele doua cazuri nu este implicat, in nici un fel, egoismul.
apropo, ce mai stii de Firma? La orbire – albumul (2003) – mi s-a parut foarte bun, Exit (2007) ok-ish…din pacate i-am descoperit tarziu
Stiu ca s-au despartit acum cativa (deja mai multi) ani. Sorin, bass-ul, a ajuns la Urma, de restul nu mai stiu nimic. Da, pacat, sunau bine, foarte bine.
doresc sa va multumesc amandurora pentru cea mai interesanta si frumoasa dezbatere bloggeristica despre vreun vers LUNA AMARA, ever!
nu glumesc deloc, chiar mi-a placut mult ce ati scris, amandoi.
oricum, daca mai aveti nelamuriri cu privire la versuri, nu ezitati sa intrebati…
peace.
@Mihnea
singurul care merita sa fie felicitat esti tu, pentru ca ai avut rabdarea sa citesti tot
comentariul meu (asta DACA l-ai citit :p)
si, daca te-ai oferit, pentru ca Marian nu are nici o dilema, si, in plus, datorita naturii lui foarte pozitive mi se pare ca are o tendinta de a vedea lumina (roz, eventual :p) peste tot, am eu 2intrebari.
Concluzia mea e ca mesajul fundamental din Somn este : learn to love yourself, beyond anything else, because you are everything you ‘ll ever REALLY have.
Si : daca nu gasesti lumina, caut-o daruind.
Marian spunea, despre a darui : „Ideea de baza este aceeasi – dai nu ca sa-ti fie tie bine ci ca sa-i luminezi si pe cei de langa tine. Ce dai difera, e adevarat, dar motivatia este aceeasi.”
Si te intreb pe tine, Mihnea, care e, in Somn, motivatia lui „sa dai”? Este lasata sa se intrevada undeva?
Mie mi se pare ca interpretarea „pentru a-i lumina pe cei din jur” este wishful thinking.
Si a doua intrebare:
„Daca tu esti doar al tau, eu cine sunt?”
care e sensul acestui vers? nimeni nu e DOAR AL SAU INSUSI. fiecare este si al celorlalti, si al sortii(sau al lui Dumnzeu), in aceeasi masura in care este si al lui insusi, prin liberul arbitru cu care s-a trezit in brate la nastere. (partea cu „eu cine sunt?” am inteles-o :p )
@Marian
ai spus „Si in nici unul din cele doua cazuri nu este implicat, in nici un fel, egoismul.”
Eu am spus egocentrism, nu egoism.
Pingback: Melancholia sfarsitului de lume « notele lui Vulupe