Cand sunt de pomina, apai hai sa fiu pana la capat. Sa va povestesc asadar epopeea unui transfer bancar, marca Vulupe 😛
Problema – sunt delegat cu achizitia a doua bilete de avion. Nimic extraordinar. Dar ar fi bine sa ma grabesc, timpul trece si deja de la o saptamana la alta devin din ce in ce mai scumpe. Asa ca-mi propun, ferm, ca saptamana trecuta sa rezolv problema. Si cum in mod evident, precum cizmarul fara incaltari, asa si eu imi bat gura cu tot felul de povesti pe aici dar in practica nu e chiar la fel de usor. Doar ce ziceam saptamana trecuta cum ca bine ar fi sa nu mai incercam sa facem atat de multe deodata si mai ales pe ultima suta de metrii, ca doar va veni si plata.
Ei bine, asa de hotarat m-am ingrijit ca in mod evident am trecut la treaba cand alt’data decat Vineri. Fac eu cont pe site-ul Wizzair (ieftin si bun :P), caut cele trebuincioase, totul merge perfect. Cand ajung la plata, fac doua constatari: nu am bani pe card (poveste lunga de ce refuz eu sa folosesc cardul, ramane pe alta data) si oricum, daca nu ai VISA Electron (nimic altceva) exista o taxa suplimentara de 40 RON. Mda, nu servim. Asa ca bifam frumusel plata prin transfer bancar, doar am banca vis-a-vis, nu? Tiparim datele contului si hai vesel nevoie sa platesc. Veselie care a tinut fix pana la ghiseu, unde tanti imi spune senin – pai la ora asta veniti? Un trasfer inter-bancar nu se poate face la ora 16.45 (atat se facuse ceasul pana m-am trezit eu :P). De ce? Pai, este Vineri si la ora asta nu-l poate prelua nimeni. Pai, bun zic eu, dar conditia Wizzair este ca plata sa se faca in termen de 24 de ore (iar pe site nu scrie nicaieri nimic despre ce ne facem cu zilele de weekend). Veniti Luni – a fost singurul raspuns concret primit. Mda – no bun, asta e.
Intors la birou, am o tentativa de a gasi o rezolvare alternativa cu ajutorul unui coleg cu card Visa Electron dar cum nici el nu are bani pe card si mai ales rezervarea nu putea fi modificata, am decis sa astept pana Luni. Cand gasesc rezervarea in acelasi stadiu. Dar na, acum nu mai pot fi sigur ca daca ma duc sa fac transferul, ma incadrez in cele 24 de ore (nefiind clar care este intervalul cerut de ei). Asa ca profit de-un drum comun si printre altele, il rog pe colegul sa ma ajute si punem pe cardul lui banii necesari.
Toate bune, deja stiam ca nu mai depind de nici o ora, ajung la birou, ma iau cu treburi, pe la patru ma apuc iar de problema. Fac o noua rezervare, stiind ca cea veche urma sa fie anulata automat, aleg mandru nevoie plata cu cardul – VISA Electron 😀 – si cand ajung la total, imi pica fata – doar 120 RON mai scump decat Vineri. Auuuuuuuuuuuuuuu – cam asta a fost reactia. Selectez iarasi transfer bancar, 80 RON diferenta (de asta nu mai sunt asa de sigur ca deja vedeam prin ceata). Pun, disperat, mana pe telefon si sun la Wizzair – evident, numar cu suprataxa. De acolo mi se confirma ca intradevar, pretul a crescut dar ca rezervarea facuta Vineri este valabila si Luni, toata ziua – doar ca este imperativ sa fac transferul bancar AZI. Asa ca rup usa, fug la banca – tot cea de Vineri.
Aceeasi banca, acelasi raspuns – la ora asta? Era deja patru si jumatate cand aflu ca ordinele de transfer inter-bancar se trimit prin curier (la ce mama dracului om avea atatea sisteme informatice, basca integrate, zau nu am idee) si ca vine in jur de ora trei. Adica, ioc transfer de facut azi. La figura mea lejer spus disperata, operatoarea de la banca imi spune – de ce nu incercati sa faceti plata direct la OTP, banca la care are destinatarul banilor contul? Eu ma uit gales la ea, cu ochii plini de recunostinta. Si in secunda doi rup usa (de data asta cea de la banca, sa nu le amestecam :D), fug la birou, caut locatia celui mai apropiat sediu si vad ca nu-i departe de mine, cam o statie si ceva de tramvai – era deja ora cinci fara douazeci iar afara ploua, marunt. Traficul – blocat. Asa ca bike to the rescue, am facut record la coborat doua etaje cu bicla in brate fara sa stiu nici acum pe unde si cum am zburat. Da-i pedale, zig zag prin trafic, spatele si blugii umezindu-se usor usor dar foarte ferm de la apa stropita de roata spate (nu, nu mi-am luat nici pana acum aripi 😐 )
Ajung la P-ta Muncii, unde ar fi trebuit sa fie reprezentanta, ma uit disperat unde e – nu e. Viteza pana spre Baba Novac unde realizez ca asa n-o scot la capat – scot telefonul insa si sun disperat pe un coleg – am nevoie sa-mi spui in 5 secunde unde este sediul de la P-ta Muncii al OTP. Saracul, paralizat, ma suna in 5 – minute – si-mi spune cam pe unde este 😐 Traversez in diagonala o intersectie extrem de aglomerata, la ora 5 fara 5, sar niste borduri si vad, mare – OTP. Las bicla la usa fara s-o leg de nimic – deci cu frica-n san si tremuratul in pantaloni (am piedut anti-furtul acum cateva zile :|) si cu transpiratia curgandu-mi de zor pe frunte (desi numai cald nu era afara) ma asez la ghiseu. Cu suflarea taiata, emotionat ca-n prima zi de scoala, spun, cu voce pierduta – am de facut o depunere intr-un cont de la dumneavoastra, intinzand cu mana tremurand hartia. Si replica, scurta, vine: aaa, la Wizzair aveti? (Aici deja nu mai aveam suflare, eram numai bun pentru Madame Tussaud) Imediat. Nu pot sa va descriu exact starea avuta pentru ca este, totusi, un blog public – dar daca as face-o, zau ca ar avea o pronuntata tenta sexuala.
Nu ma abtin si spun – greu sunteti de gasit, mai ales intr-un timp asa de scurt. Si replica, draga de ea, vine, neintarziata, cristalina si mai senina ca o zi de August – dar de ce v-ati grabit? Avem program pana la ora cinci si jumatate.
😛
notele lui Vulupe 
Pingback: vulpea la banca - Ziarul toateBlogurile.ro
fix asta am patit ieri cu plata pentru un targ. am ajuns de la o banca inchisa la o banca ce trebuia sa se inchida in 5 minute, tot prin zbor pedalat:)) asadar, felicitari! enjoy the moment!:D
Sa ne traiasaca pedalele ca fara ele nu stiu cum ne-am descurca 😀
Poi … cand esti tu punctual si ne-pe-fuga vreodata? Eu zic sa se faca program special „pentru vulpoi” si sa te astepte mereu un angajat rabdator pe undeva 🙂
Fii atenta aici ca am gasit si explicatia 😀 Tucam-as, ca baiat desptept mai sunt :))
The Stock-Sanford Corollary to Parkinson’s Law reads, „If you wait until the last minute, it only takes a minute to do.” If a task can expand to fill the time allotted, then conversely, the effort given can be limited by limiting the allotted time, down to a minimum amount of time actually required to complete the task. Sursa: Wikipedia Parkinson Law
He He He! Si ajungi atunci sa te intrebi: „tu cu cine faci banking?” :))))
Faina istorioara ta, dar ar merita sa precizezi si numele acriturilor ca asa e corect, nu?
Nu stiu de ce dar am un feeling ca e vorba de BCR.
Keep walking!
@Andreea – ma recunosc vinovat de toate acuzatiile. Dar eu acum zau ca nu ma plang de sistem (adica, nu-mi convine mie dar la naiba, asta-i regula, o iau ca atare). Doar ca m-a distrat (evident la sfarsitul evenimentelor) cat de mult am reusit sa complic o chestie complet banala 😀 Ah si mai mult sunt incantat de cat de mult m-a ajutat bicla 😛 Fara ea, eram iuhuuuuuuuu, mult in pom 😛
@Rares – mai, sa stii ca sincer nu am ce le reprosa doamnelor de la banca (nu, nu este vorba de BCR ci de BRD). Ca m-au refuzat, asta e, nu pot sa treaca de procedurile bancii (in cazul asta chiar nu ar fi avut ce sa faca, ele ca persoane particulare, oricat de mult ar fi vrut sa se implice). Dar au facut-o frumos, decent, ba chiar cu un sfat bun – si salvator 😉
Apropos de BCR, sa stii ca fix la o filiala a lor (cea din P-ta Alba Iulia) am ocazia sa iau contact cu poate cea mai faina functionara pe care am vazut-o (nu ma refer la fizic :P). Este mereu zambitoare, amabila, politicoasa, rabdatoare, de multe ori sta peste program (apropos de comentariul Andreei :P) si de fiecare data stie sa te priveasca in ochi, uman, firesc. Iti spun sincer, este o placere sa trec pe la acel ghiseu. Desi sunt convins ca si ea, ca toti ceilalti, are probleme (cateodata se pot simti din postura si din anumite mici semnale non-verbale), ei bine, niciodata – dar absolut niciodata – nu le lasa sa se manifeste in mod vizibil in munca ei.
Mda … se confirma zicala cu „Omul sfinteste locul”, adica poti sa mergi la orice Banca si sa dai de acrituri. Am avut presimtirea cu BCR-ul pentru ca experienta mea cu ei n-a fost atat de fericita ca a ta. Oricum, legat de capitolul deplasarea cu bicla voiam sa-ti spun ca si mie mi-a readus pedalatul un sentiment adolescentin, o fericire launtrica, cand m-am oprit din pedalat m-am simtit mai tanar cu cel putin 10 ani si mi-am pus aceeasi intrebare ca atunci cand m-am lasat de fumat: „Oare de ce am intarziat atat pana sa fac acest lucru?”.
Povestea ta e faina si am citit-o pana la sfarsit (asa cum fac cu toate scrierile tale) .
Pastreaza-ti obiceiul!
Multam de trei ori – pentru comentariu, pentru povestea cu bicla 😉 si pentru aprecierea din final. Chiar eram curios sa stiu cum se vede genul asta de articol, fara un mesaj in sine, din afara 😛
companiile low cost sunt SUPER, cu un mare DAR: isi iau taxe de te miri de pe unde; recte plata prin card bancar, altul decat Visa Electron; si evident, taxele cand e vb de sunat la telefon; ah si a ai grija ca e taxa si ptr bagaj 🙂 ai un carry on inclus in belet, din cate stiu.
bine ca ai rezolvat. si btw: si eu ma feresc de plata cu cardul (si am card Maestro, evident)
🙂 foarte amuzant articolul, „dar de ce v-ati grabit? Avem program pana la ora cinci si jumatate.”
@Cristina – e o vorba: „prostia nu doare dar se plateste”. Ei bine, companiile ca Wizzair se folosesc foarte bine de acest principiu – si foarte bine si fac.
@Maiusor – ma bucur ca ti-a placut scrierea 😉
chiar haioasa povestioara: in lumea rezervarilor online, a internet banking-ului, a platilor online cu cardul si a masinilor tu iti rezolvi problemele clasic, cu bicicleta 😀
Eh, se poate si mai simplu de atat, nu-i nevoie de chiar atat agitatie 😛 Dar da, bicicleta isi poate gasi un loc firesc chiar si in acest secol – ba poate un loc chiar necesar.
Vulpoiule, data viitoare da si tu un telefon si zi’mi „fa’mi si mie plata prin internet banking ca’ti dau eu banii putin mai incolo”. Da’ e drept, de cind cu internet banking’ul mi s’a golit viata de aventuri 😀
Multam de oferta. Dar cu varianta asta, nu crezi ca erau lucrurile prea simple? Acum nu ma intelege gresit, nu le caut in mod specific. Dar recunosc, am un talent deosebit in a gasi situatii incurcate si mai ales incurcabile 😛
Mda… da’ nu crezi ca ar fi bine sa faci complicate doar lucrurile care merita sa fie complicate?
Ah, si inca ceva. Uneori am senzatia, inclusiv aici, ca generatoarea complicateniei este chiar prezenta ta in situatie 😀
„…Uneori am senzatia, inclusiv aici, ca generatoarea complicateniei este chiar prezenta ta in situatie 😀 ”
HA! si asta spusa de cineva care si-a pus bicicleta atat de bine la fundul balconului (care este full) incat a eliminat orice risc de a mai apela la ea :p
uite, da-mi-o mie si o s-o tin la loc de cinste, in living, fix in mijloc, o s-o respect si sterg de praf, o sa-i pun numai muzica rock, o sa…
sigh
@BadDragon – de acord, totalmente, cu ambele pareri/concluzii 😛 Dar zau, cu limba scoasa zic, nu sunt facute cu intentie 😀
Pingback: unde nimeni nu se da rotund « notele lui Vulupe
Omule , esti super ! Am citit si m-am amuzat de cele povestite de tine .Intamplarea a facut sa dau de blogul tau , aflandu-ma oarecum in aceeasi situatie .Am platit si eu tot prin transfer bancar pt a economisi 40 lei , oricum banca OTP era aproape si m-am gandit ca nu merita sa arunc cu banii daca se poate si mai ieftin .
Iti doresc zboruri linistite daca mai ai vreunul de facut !
tariful se numeste tarif de rezervare si este de 8 euro per pasager per zbor….. deci la un zbor dus intors cu 2 persoane tariful va fi de 32 de euro.
O suma destul de mare…Am ales plata prin banca si mi-a scazut la jumatate adica 16 euro (4 euro x 2 pers x 2 zboruri).. O economie importanta….Culmea e ca e vineri, dar din cate am inteles se pare ca acele 24 de ore nu sunt batute in cuie. Merge platit si luni . Am ales transfer bancar.