De ceva vreme tot aud cat de fain este la un meci de rugby, de la diferite si fara legatura grupuri de prieteni sau cunostinte. Mai sa fie, o fi ceva. Campania lui Chinezu de acum cateva luni si grupul (hashtag-ul) #rugbytweetmeet de pe twitter n-au facut decat sa-mi creasca o curiozitate deja starnita 😛

Primisem o propunere pentru meciul de Sambata 27 Noiembrie, intre Romania si Uruguay dar initial aveam alte planuri pentru acel sfarsit de saptamana asa ca am refuzat. Cum cele planuri n-au ajuns realitate, iata-ma Sambata la ora 16 gandindu-ma ca parca as merge totusi la meci. Sun un prieten care stiam ca merge, imi spune ca bilete nu mai sunt inca de cateva zile si ca nu are nimic in plus. Ma mai uit in stanga si-n dreapta pe net dar nu gasesc nici o solutie. Resemnat imi cam iau gandul de la meci dar mai fac totusi o incercare si intreb pe twitter daca are cineva un bilet disponibil.

Ei bine, in maxim doua minute am primit mesaj de la Bogdan Antohe, care-mi spunea ca are o invitatie pentru doua persoane si ca este deja acolo, ma asteapta la stadion. WOW. Nu apuc sa stabilesc bine detaliile cand ma suna si Cezar Vasile, sa-mi spuna ca si el are inca un bilet si ca ne putem vedea la stadion. WOW X 2 😀 Asa ca da fuga (cum deja cred ca este cunoscut, din articolele mai vechi :P) Saracul Bogdan m-a asteptat timp de vreo jumatate de ora – raman recunoscator domnule, apreciez mult asa efort. Puterea comunitatii online, la modul cat se poate de concret. Asta pentru cei care inca mai cred ca aceste comunitati exista doar virtual 😛

Sa intram dara pe teren – chiar si in ultimele momente posibile. Nu aveam habar la ce sa ma astept, de mai bine de 20 de ani (cred) n-am mai avut ocazia sa pasesc pe vreun stadion – decat in interes profesional (dar nu se pune) sau la vreun concert. Si atunci cand am fost, eram pe un stadion de footbal, in nici un caz de rugby. Scenele de mitocanie, huliganism si violenta asociate in general balonului rotund imi sunt cunoscute si nu pot spune ca pot face abstractie de ele, oricat de mult mi-as dori sa nu am o imagine prefabricata. Poate tocmai plecand de la aceste asteptari (nu neaparat pozitive) am fost, pana la final, atat de placut suprins.

Pentru ca tot ceea ce se intampla pe un stadion de rugby (si spune asta un om departe de-a fi pasionat de acest sport sau gen de sport) este perfect descris de termenul sportivitate. Incepand de la verificarea absolut sumara facuta la intrare (si cam stiu cum se procedeaza la intrarea pe un stadion de footbal), trecand prin tribunele de fani si ajungand la orice jucator de pe teren, totul a reprezentat o experienta de sportivitate. Si de fair-play. Nu am auzit nici o secunda pe cineva injurand si denigrand vreun jucator din echipa adversa – si este prea bine cunoscuta, din pacate, pasiunea noastra pentru capra vecinului. Ei bine, de data asta nu. Dimpotriva, am auzit in repetate randuri comentarii pozitive, admirative la echipa adversa sau la membrii acesteia. Bucuria era bucurie, curata, entuziasta – si atat. Fara rautate, fara invidie, fara jigniri sau cuvinte barbare. Am vazut copii si foarte multi tineri. Am vazut cupluri de 20 de ani, venite la o sarbatoare a sportului si a barbatiei. Admirabil.

In ciuda frigului, n-am vazut pe nimeni sa dea inapoi. Stadionul era peste plin de entuziasti ai sportului, desi imi este destul de clar ca nu asa arata in mod normal tribunele la un meci de rugby. Dar in mod clar popularitatea acestui sport este in crestere – si este foarte foarte bine ca-i asa. Nu mai spun ca ce se intampla pe teren, din punct de vedere al interactiunii intre jucatori, a fost usor ireal. La un sport atat de dur, m-as fi asteptat la reactii mult mai agresive. Ei bine, in afara contactelor strict legate de disputa in sine, toate celelalte interactiuni erau clar definite de colegialitate si sportivitate. Acum vazand un pic altfel lucrurile, imi dau seama ca alte variante nu prea sunt posibile. In acest sport, daca nu exista fair-play, problemele nu se vor rezolva decat la spital – si nu doar cu copci.

Admirabila este stapanirea jucatorilor, atentia cu care isi manifesta un potential distructiv si fac din asta un sport. Chiar elegant as putea spune. Inchei repetand o expresie stiuta mai demult dar abia acum inteleasa pe deplin – rugby este un sport de huligani practicat de niste gentelmani.

Si cateva secvente de la fata locului:

Romania – Uruguay 39-12