deci.
poza asta ai facut-o tu?
ma gandesc ca poate n-ai facut-o tu…
caci altfel cum ai putea spune ca e de „tacere”? NICIODATA nu e tacere unde e o apa. (fie ea si lac)
du-te si mai verifica o data, daca nu ma crezi :p
ori poate tacerea din tine era atat de mare ca a acoperit tot zgomotul din jur 🙂
Da, e facuta de mine – si nu, atunci cand am facut-o numai tacere nu era in jurul meu 😛 Dar si cand am facut-o si cand am revazut-o, tacerea a fost unul dintre sentimentele care-mi apar cel mai puternic. Mie. Tie nu. La fel de bine 😉
😀
„atunci cand am facut-o numai tacere nu era in jurul meu 😛 Dar si cand am facut-o si cand am revazut-o, tacerea a fost unul dintre sentimentele care-mi apar cel mai puternic. Mie.”
explicatia ta imi aminteste de secventele din filme cand explodeaza o bomba la 1 milimetru de personaj, si regia incearca sa redea surzenia temporara resimtita de acesta eliminand orice sunet, pentru un timp
rolling eyes
nu, merci, nu tin sa-mi imaginez nimic.
am crezut ca vrei sa ne spui TU o poveste.
in fine, poti sa o pastrezi pentru tine, daca nu ai nimic de povestit :p
„Nu, nu m-au dat afara dar … mai avem nevoie si de … pauza, nu”
aoleu, ce fara zahar esti azi…mananca o prajitura, saruta o fata data cu ruj, vezi tu… fii creativ :p
:))) hai ca sunteti haiosi…Johnesy, cu comentariile tale clar ai anulat orice romantism sau ton elegiac pe care poate vroia sa le transmita autorul pozei….iar Marian, recunoaste ca te-a surprins reactia incisiva a lui Johnesy :). mi se pare mie sau vad un val de rosu peste noaptea de tacere zgomotoasa?
Punct ochit 😛 Dar fiecare este liber sa ia de aici ce crede de cuviinta – atat cat pot, le ofer cu drag – cand nu mai pot, zic stop 😀
PS – N-am inteles ce-i cu rosul ala …
Da, mah, da, sunt o prozaica si o insensibiloasa :p
Si terorizez oamenii intru restabilirea autenticului.
Apropo de imaginea asta. Categoric, o imagine atat de frumoasa ar pune pe ganduri si pe Frankenstein, so, nici de tacere interioara nu poate fi vorba; de asta tot trag de Mr. Marian, ca sa restabileasca autenticul propriilor stari :p sa faca o incizie mai adanca (ca tot zicea Ioana ca sunt incisiva)
Imaginea asta te face sa te opresti si sa admiri. Sa contempli. Sa meditezi.
Contemplarea = tacere ? Nu stiu…posibil…mie, personal, faza asta cu tacerea pur si simplu nu-mi iese niciodata.
La voi cum e?
In alta ordine de idei, multumesc ca ma suporti cu stoicism, Marian 🙂
„cand nu mai pot, zic stop :D”
Nu. Cand nu mai poti, nu mai zici nimic 😀
I KNOW. :)))
„terorizez oamenii intru restabilirea autenticului” – te referi la autenticul lor sau la ceea ce presupui tu ca ar trebui sa insemne acest autentic? Nu de alta dar nu-i prima oara cand se simte cum tragi discutia catre o anumita demonstratie. Esti sigura ca vrei sa descoperi pe altii sau vreo doar sa-i descoperi? Sau sa-ti confirmi unele convingeri deja existente? Poate nu intotdeauna este nevoie sa descoperi, autenticul poate fi chiar cel infatisat. Nu de alta dar, pentru mine cel putin, contemplare inseamna in primul rand tacere – nu pot asimila ceva daca ma las in furtuna, nu? Valul de emotie, daca este cazul, apare ulterior momentului contemplativ.
Si ca sa raspund si la ultima afirmatie: „si tacerea e un raspuns” – nu-i asa?
wow, nici un emoticon…deci chiar te-am calcat pe nervi 🙂
regret ca nu am reusit sa ma fac inteleasa „the nice way” (non abrupt, cum spui tu)
ok. o sa fiu mai concisa (abia acum sunt, cu adevarat): a spune despre noaptea din imagine ca e „noapte de tacere” mie, personal, mi se pare un cliseu, fara nici un efect. elegiac, poetic or whatever.
De asta am comentat.
(la fel de cliseu ca a spune ca „si tacerea e un raspuns”)
da, tacerea la propriu (adica SA NU VORBESTI) este o conditie obligatorie contemplarii.
Vestea buna este ca am reusit sa inteleg in ultimul ceas ca ce voiai tu, de fapt, sa spui era ca imaginea INDEAMNA la tacere, la interiorizare, ceva de genul.
Eu as zice ca esti atenta la anumite detalii 😉 Ma bucur ca in fine ai spus ce voiai sa spui 😉 Deh, cliseele, vrem nu vrem, fac parte din obisnuitele de zi cu zi. Asa ca multam pentru parere, am sa tin cont 😉
PS – in propria aparare 😛 pot sa spun ca cea cu „si tacerea” era folosita in mod intentionat? Pot? Da? 😀
Nu am sa te banez, nu vad nici un motiv. Spui ceea ce ai de spus, ti se raspunde ceea ce e raspuns – nu-i mai frumos asa?
:)) tocmai ma pregateam sa va mustrez (ca de altele nu e cazul) ca n-am fost atenta si iar v-ati luat la harta :D; asta exact inainte de parantezele patrate ale lui Johnesy ….:) dar, oricum ar fi, replicile voastre sunt savuroase si-si au si rolul aici….dc nu tu, Marian, nu mai faceai un blog, ci editai un volum de articole iar tu, Johnesy, te indreptai sper alte persoane cu care sa faci schimb de idei; si nu mi-o luati in nume de rau ca-mi plac happy end-urile; si sa stiti ca pot fi si vehementa, dar cred ca m-am tocit cam mult la munca zilele astea :(.
PS la PS-ul lui Marian…sangele era al tau, lasat de incisivii lui Johnesy 🙂 pt ca mi-a adus aminte de filmele lui Tarantino
notele lui Vulupe 
Pingback: negura - Ziarul toateBlogurile.ro
deci.
poza asta ai facut-o tu?
ma gandesc ca poate n-ai facut-o tu…
caci altfel cum ai putea spune ca e de „tacere”? NICIODATA nu e tacere unde e o apa. (fie ea si lac)
du-te si mai verifica o data, daca nu ma crezi :p
ori poate tacerea din tine era atat de mare ca a acoperit tot zgomotul din jur 🙂
Da, e facuta de mine – si nu, atunci cand am facut-o numai tacere nu era in jurul meu 😛 Dar si cand am facut-o si cand am revazut-o, tacerea a fost unul dintre sentimentele care-mi apar cel mai puternic. Mie. Tie nu. La fel de bine 😉
😀
„atunci cand am facut-o numai tacere nu era in jurul meu 😛 Dar si cand am facut-o si cand am revazut-o, tacerea a fost unul dintre sentimentele care-mi apar cel mai puternic. Mie.”
explicatia ta imi aminteste de secventele din filme cand explodeaza o bomba la 1 milimetru de personaj, si regia incearca sa redea surzenia temporara resimtita de acesta eliminand orice sunet, pentru un timp
Nu chiar asa dramatic dar nu esti departe de realitate 😉
omg, cat de repede raspunzi…te-au dat afara de la job, cumva? pentru ca ai facut prea multe ore suplimentare luna trecuta, presupun ? :p
revenind, cat de inselatoare pot fi pozele 🙂
acuma m-ai facut curioasa in legatura cu „bomba” care exploda la tine…sa-mi imaginez un dezmat in planul opus ?
Esti libera sa-ti imaginezi ce doresti 😛 Nu, nu m-au dat afara dar … mai avem nevoie si de … pauza, nu?
rolling eyes
nu, merci, nu tin sa-mi imaginez nimic.
am crezut ca vrei sa ne spui TU o poveste.
in fine, poti sa o pastrezi pentru tine, daca nu ai nimic de povestit :p
„Nu, nu m-au dat afara dar … mai avem nevoie si de … pauza, nu”
aoleu, ce fara zahar esti azi…mananca o prajitura, saruta o fata data cu ruj, vezi tu… fii creativ :p
:))) hai ca sunteti haiosi…Johnesy, cu comentariile tale clar ai anulat orice romantism sau ton elegiac pe care poate vroia sa le transmita autorul pozei….iar Marian, recunoaste ca te-a surprins reactia incisiva a lui Johnesy :). mi se pare mie sau vad un val de rosu peste noaptea de tacere zgomotoasa?
Punct ochit 😛 Dar fiecare este liber sa ia de aici ce crede de cuviinta – atat cat pot, le ofer cu drag – cand nu mai pot, zic stop 😀
PS – N-am inteles ce-i cu rosul ala …
Da, mah, da, sunt o prozaica si o insensibiloasa :p
Si terorizez oamenii intru restabilirea autenticului.
Apropo de imaginea asta. Categoric, o imagine atat de frumoasa ar pune pe ganduri si pe Frankenstein, so, nici de tacere interioara nu poate fi vorba; de asta tot trag de Mr. Marian, ca sa restabileasca autenticul propriilor stari :p sa faca o incizie mai adanca (ca tot zicea Ioana ca sunt incisiva)
Imaginea asta te face sa te opresti si sa admiri. Sa contempli. Sa meditezi.
Contemplarea = tacere ? Nu stiu…posibil…mie, personal, faza asta cu tacerea pur si simplu nu-mi iese niciodata.
La voi cum e?
In alta ordine de idei, multumesc ca ma suporti cu stoicism, Marian 🙂
„cand nu mai pot, zic stop :D”
Nu. Cand nu mai poti, nu mai zici nimic 😀
I KNOW. :)))
„terorizez oamenii intru restabilirea autenticului” – te referi la autenticul lor sau la ceea ce presupui tu ca ar trebui sa insemne acest autentic? Nu de alta dar nu-i prima oara cand se simte cum tragi discutia catre o anumita demonstratie. Esti sigura ca vrei sa descoperi pe altii sau vreo doar sa-i descoperi? Sau sa-ti confirmi unele convingeri deja existente? Poate nu intotdeauna este nevoie sa descoperi, autenticul poate fi chiar cel infatisat. Nu de alta dar, pentru mine cel putin, contemplare inseamna in primul rand tacere – nu pot asimila ceva daca ma las in furtuna, nu? Valul de emotie, daca este cazul, apare ulterior momentului contemplativ.
Si ca sa raspund si la ultima afirmatie: „si tacerea e un raspuns” – nu-i asa?
wow, nici un emoticon…deci chiar te-am calcat pe nervi 🙂
regret ca nu am reusit sa ma fac inteleasa „the nice way” (non abrupt, cum spui tu)
ok. o sa fiu mai concisa (abia acum sunt, cu adevarat): a spune despre noaptea din imagine ca e „noapte de tacere” mie, personal, mi se pare un cliseu, fara nici un efect. elegiac, poetic or whatever.
De asta am comentat.
(la fel de cliseu ca a spune ca „si tacerea e un raspuns”)
da, tacerea la propriu (adica SA NU VORBESTI) este o conditie obligatorie contemplarii.
Vestea buna este ca am reusit sa inteleg in ultimul ceas ca ce voiai tu, de fapt, sa spui era ca imaginea INDEAMNA la tacere, la interiorizare, ceva de genul.
scuze ca nu am intuit.
bai, stii ceva? te rog eu, baneaza-ma :)))
tu chiar n-ai nici o vina ca eu sunt atenta la toate detaliile, la ce si cum scrie/comunica/exprima lumea chestii
jur ca nu o sa ma supar niciodata daca ma banezi, te rog sa ma banezi :p
Eu as zice ca esti atenta la anumite detalii 😉 Ma bucur ca in fine ai spus ce voiai sa spui 😉 Deh, cliseele, vrem nu vrem, fac parte din obisnuitele de zi cu zi. Asa ca multam pentru parere, am sa tin cont 😉
PS – in propria aparare 😛 pot sa spun ca cea cu „si tacerea” era folosita in mod intentionat? Pot? Da? 😀
Nu am sa te banez, nu vad nici un motiv. Spui ceea ce ai de spus, ti se raspunde ceea ce e raspuns – nu-i mai frumos asa?
[Ioana, I hope you’re happy now, s-a terminat cu happy end 😀 ]
a, deci a fost mai bine the abrupt way?!? nu ma mai iau dupa tine niciodata :p
iti spun eu, o sa regreti ca nu ma banezi 😀 dar cine ti-ar mai da sfaturi nedorite daca eu as fi banata?
oo, 5 emoticoane !! am pus si eu 3, poftim ! :p
adica 4.
:)) tocmai ma pregateam sa va mustrez (ca de altele nu e cazul) ca n-am fost atenta si iar v-ati luat la harta :D; asta exact inainte de parantezele patrate ale lui Johnesy ….:) dar, oricum ar fi, replicile voastre sunt savuroase si-si au si rolul aici….dc nu tu, Marian, nu mai faceai un blog, ci editai un volum de articole iar tu, Johnesy, te indreptai sper alte persoane cu care sa faci schimb de idei; si nu mi-o luati in nume de rau ca-mi plac happy end-urile; si sa stiti ca pot fi si vehementa, dar cred ca m-am tocit cam mult la munca zilele astea :(.
PS la PS-ul lui Marian…sangele era al tau, lasat de incisivii lui Johnesy 🙂 pt ca mi-a adus aminte de filmele lui Tarantino
@Ioana – Pai mai lasa munca in pace, toceala nu face bine niciodata 😛 Intra-n hora 😉
@Johnessy – cine a zis sa te iei dupa mine? Mare greseala a facut 😛