ca-n viata, cu bicla, ganduri

de la stana

Foto intersectie blocata trafic BucurestiCu destule injuraturi (asumate) scriam zilele trecute pe twitter si facebook mesajul de mai jos. Contextul fiind parcurgerea distantei dintre P-ta Victoriei si Universitate, la ora 12 si un pic, crosetand efectiv printr-o coloana continua de masini. Da, stiu, exista o explicatie. Ba chiar mai multe. Asa este, perfect adevarat. Dar totusi, an de an avem parte de exact aceleasi explicatii, cel mult cu mici variatiuni pe aceeasi tema. Si ce facem? Nimic. Absolut nimic.

Mesajul era:

An de an, ne bulucim ca oile una intr-alta, cand se aduna la umbra. Macar ele au o justificare. Noi? Cum se face ca absolut in fiecare sezon, de mai bine de 10 ani incoace, traficul si in general vietuitul in Bucuresti ajunge sa devina un complet haos? Cum se face ca spiritul sarbatorilor inseamna practic o vesnica asteptare, ba in trafic, ba la semafoare, ba la coada, ba la …, ba la … – a se completa dupa propria experienta. Dar stiu ca toata lumea se plange de asta. Dar de facut, ce face lumea? Se suie in masina si claxoneaza, sa faca parte din hitul zilei, nu?

Stiu, arunc vorbe-n stanga si-n dreapta, e usor sa arati cu degetul. Ei bine, nu. Prima masura luata a fost ca in primele doua zile din saptamana critica am circulat cu bicicleta – ceea ce practic a facut ca diferenta de trafic sa devina nula in ceea ce ma priveste. Iar in ceea ce-i priveste pe ceilalti, prezenta mea in trafic a devenit, de asemenea, neglijabila – sa nu spun chiar nula :P. Apoi, fix in timp ce am negociat imensa coloana mentionata mai sus, am hotarat ca nu mai e cazul sa stau prea mult aici. Asa ca am fortat o plecare anticipata de la birou si incepand de aseara, va scriu cu drag si calm de pe meleagurile natale, de la o distanta suficient de mare de Bucuresti cat sa-mi permita sa am parte de Sarbatori cu adevarat Fericite. Si e atat de bine. Fara aglomeratie, fara galagie, fara haos, fara timp de deplasare de peste minim o ora chiar daca vrei sa mergi la 3 statii de tramvai. Da, o sa fie nevoie sa recuperez cumva zilele in care am disparut – dar va fi o placere sa lucrez in conditii decente, nu haotice.

Hai ca se poate, zau asa. Nu-i deloc greu sa si mai ales sa-ti impui niste conditii de bun simt. Nu-i deloc necesar sa lasi toate cumparaturile pentru ultimile zile/ore, nu-i deloc necesar sa traversezi orasul la orele cele mai aglomerate. Zau ca nu. Exista solutii alternative, cu mult mai senine si mai prietenoase. Mai sus sunt descrise doua dintre ele. Cu siguranta sunt si multe altele. Si nu spune ca nu-ti permit conditiile de munca/trai/religie sau mai stiu eu. Fac pariu ca nici macar nu ai incercat.

Hai ca se poate.

Reclame
Standard

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s