ca-n viata, ganduri

exorcizarea fricii

Foto exorcizarea fricii - Varful si Cabana OmuVreau de ceva vreme sa scriu tema asta dar ceva ma tinea in loc. Nu ma puteam apuca prea curand, este o tema la care tin prea mult pentru a scrie doar din impulsul unui singur moment (din care am avut destule). Voiam sa le adun, sa le supun presiunii, sa las sa cristalizeze (No pressure, no diamonds – Thomas Carlyle). Sa adun idei ganduri, sa pot sa impachetez o idee care in sine este brutal de simpla – si totusi, atat de rar inteleasa si mai ales aplicata.

Tot cautam, printre altele, un citat care sa fie potrivit cu tema asta si nu gaseam nici unul pe care sa-l simt aproape (pana la urma, va fi un articol plin de citate:P). Primul dintre ele imi este oferit cu gingasie de catre Pandutzu.

Everything you ever wanted is right on the other side of your fears.

In fraza de mai sus este voba despre un moment de revelatie. In care, ajungand sa faci ce-ti doresti de mult dar mereu ai amanat, crezand ca-i prea greu sau complicat, realizezi cat de usor a fost sa treci de acea teama. Este proverbiala palma peste frunte, urmata de un sentiment de plinatate, de emotie entuziasta si bucurie, amestecate cu ceva mandrie.

Ai trait un asa moment? Daca da, de felicit, de nu … imi pare tare rau. Este exact ce am simtit anul trecut cand mai aveam 10 Km pana sa ajung cu bicla la tara, este ce m-a uimit cu intensitate cand m-am vazut in creasta Pietrei Craiului, fiind a doua urcare mai serioasa pe munte dupa mai bine de 10 ani, tot asta m-a facut sa ma uit in urma si sa strang tare din dinti ca sa nu urlu de cat de bine imi era cand m-am vazut sus la Vf. Omu dupa o urcare singur – singurel (despre asta in alt episod, poate :P) Toate au fost momente in care m-am uitat in urma si am realizat cat de usor este sa dai viata visului tau. Si pentru a prinde substanta, un vis nu trebuie sa fie cat un munte, trebuie sa fie doar visul tau.

Eram pregatit pentru toatea astea? Nicidecum. Fizic nu eram nici pe departe antrenat pentru efort de lunga durata, experienta tindea vertiginos catre zero iar echipamentul era la minim. Si totusi mi-am zis ca trebuie s-o fac, ca nu mai are rost sa aman – asta imi doresc, asta urmeaza sa fac. Daca-mi va placea, voi repeta, daca nu, voi sti ca mi-am trecut pragul mental care ma tinea legat de aceste vise. Concluzia este ca le voi tot repeta 😉

If you think you can, or you think you can’t, you’re probably right – Henry Ford
Da, oricare dintre cele doua versiuni se aplica, este perfect functionala. Pentru ca singura entitate suprema care ne permite sau nu sa ne vedem planurile realizate este doar mintea proprie. Sa crezi in ideea ta sau in visul tau este de cele mai multe tot ceea ce ai nevoie ca sa-l vezi implinit. Sa-l scapi pe NU din brate (pentru cei care stiu povestea) si sa nu-l mai gasesti – nici ca stiu cum altfel sa descriu acea explozie de energie si potential care apare in momentul cand iti dai voie sa crezi in reusita ta.
Dintr-o data timpul este urias, energia-ti devine inepuizabila iar sursele de motivatie si ajutor pur si simplu ti se ofera. Tin minte un cuplu de amici care, in momentul cand s-au hotarat sa-si cumpere un apartament, acum cativa ani, in ultima saptamana au realizat ca nu au facut prea bine calculele si mai aveau nevoie de inca 10.000 de EURO, dupa ce epuizasera, evident, toate resursele. Nici pana acum ei nu stiu de unde au facut rost de acei bani – dar i-au avut, la timp, si s-au vazut in casa lor.
Cunosc din pacate atat de multe persoane care pur si simplu nu-si dau nici o sansa de a-si realiza visele. Orice argument le-as aduce, totul se loveste de o teama profunda – eu nu pot face asta.
I must not fear. Fear is the mind-killer.
Fear is the little-death that brings total obliteration.
I will face my fear.
I will permit it to pass over me and through me.
And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path.
Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.
Dune, The litany against fear
Este in realitate teama de esec dar numai disparitia acesteia poate lasa loc succesului. Dupa momente ca cele evocate mai sus, pragul de sensibilitate scade tot mai mult, din ce in ce mai putine iti par ca fiind imposibile. Iar placerea realizarii planului mult visat este adictiva in cel mai inalt grad. Tot ce este necesar este spargerea cercului vicios care-ti spune ca nu poti. Ba POTI. Poti sa renunti, poti sa castigi, poti sa urci, poti sa pleci sau sa te intorci, poti sa urli sau doar sa zambesti, poti sa faci tot ce vrei sa faci. Doar ca nimeni nu-ti poate demonstra asta, in afara de propriul tau succes.
Poate cel mai frumos rezultat al descoperii celor de mai sus este realizarea propriei independente. Este intelegerea profunda a auto-suficientei in obtinerea si crearea propriilor planuri. Pentru ca desi piedicile ne sunt exterioare, resursele de reusita ne sunt proprii si complet sub control. Trebuie doar folosite. De cele mai multe ori, pentru a realiza visuri marete nu avem nevoie decat de propria noastra permisiune.
Exista in Fight Club o scena in care Tyler conduce o masina iar la final isi ia mainile de pe volan, spunand:
Stop trying to control everything and just let go! LET GO!

Fight Club
Este fraza pe care mi-o repet de fiecare data cand am tendinta de a supra-controla ceea ce mi se intampla. Pentru ca asa ceva este imposibil si nu poate duce decat la o auto-blocare. Nu pot sa controlez toate variabilele, nu fac nimic pentru ca asa cred ca este mai sigur. GRESIT – nimic mai gresit. Singurul rezultat este ca blochezi orice sansa de a-ti urma propriul drum – il inchizi cu o banda de genul Politie, nu se trece. Nu cred, refuz sa cred ca asa ceva se poate numi viata.
Pe final, va las sa urmariti, mai dinamic explicat decat am incercat eu mai sus, un scurt clip, realizat de catre Adrian Soare.

Habar nu ai de ce esti in stare !!! (asa se cheama clipul :P)

Anunțuri
Standard

15 gânduri despre „exorcizarea fricii

  1. nu pot sa ma abtin. De ce isi linge atat de dubios degetele?

    In rest ai mare dreptate si ai exemplificat foarte frumos cu muntele. E minunat sentimentul de varf, atins dupa ce te gandeai ca e aproape imposibil sa ajungi acolo:) Cand am urcat pe Seaca dintre Clai eram stresata si convinsa ca o sa renunt- m-am trezit pe saritoarea cea mai mare topaind cu gura pana la urechi. Inca n-am reusit sa aplic autosuficienta asta si-n alte domenii

  2. @Andrei – multam fain, ma bucur ca place 😉

    @zapacita – cred ca explicatia vine din grosime 😛 Anume cea a foilor folosite care-s foarte subtiri si se tot lipesc una de alta. Daca te uiti in descrierea clipului, pe YouTube, ai sa vezi ca Adrian s-a inspirat dupa un alt clip – tipul de acolo face exact acelasi lucru.
    Apropos de a doua idee, cred ca muntele si ascensiunea lui este de departe una dintre cele mai clare (si facile) lectii de invingere si independenta. Face sa fie atat de clara diferenta intre imposibil si am reusit iar asta in decurs de doar cateva ore. Minunat.

    @Johnesy – cred ca asta e numele real 😉 La Multi si Veseli Ani si din partea mea 🙂

  3. Pingback: Tweets that mention exorcizarea fricii « notele lui Vulupe -- Topsy.com

  4. Pingback: Usurel cu link’ul la vale « There is no such thing as a moral or an immoral book. Books are well written, or badly written.

  5. Pe de alta parte, stimate vulpoi, stii bine ca astfel de constatari au sens doar pentru cei care si-au depasit deja macar o data teama. Pentru restul e doar o alta poveste motivationala. Nu spun ca ceea ce scrii nu are sens sau ca n’ar fi adevarat, doar ca e o constatare post factum.

    De multe ori, atunci cind sintem blocati in frica noastra, stim ca blocajul este irational, ca depinde doar de noi sa’l depasim si ca dincolo de propria decizie restul piedicilor sint minore sau surmontabile. Da’ tot nu o depasim. Din motivul ala simplu, de manual. Frica, angoasa, sint irationale si nu pot fi depasite rational. Din fericire exista alte tipuri de tratament. Punerea in situatie, spre exemplu 😀

    Si, ca sa fiu scirtar pina la capat, genul asta de indemnuri poate avea uneori consecinte negative. Nu poti incerca chiar orice. Uneori nu te duc puterile. Uneori descoperi asta abia dupa ce ai dat drumul la bolovan la vale si consecintele nu mai pot fi ocolite. Chiar si nebunia aruncarii in necunoscut trebuie facuta cu cap 😀 Ca in disclaimer’ul ala de la Animal Planet (personalul care se joaca asa frumos cu tigrii este bine antrenat iar animalele sint atent tinute sub observatie, nu incercati asta la proxima vizita la zoo)

    Si ca vorbeam despre bolovani la vale, vezi ca te asteapta un cadou la mine pe blog 😀 (ai link in sectiunea de trackback de la postarea asta a ta)

  6. @Marius – de acord cu observatiile tale, foarte de acord. Notarea insa nu era intentionata ca universal aplicabila – sunt unii care au nevoie doar de un mic imbold, de un „daca altii pot …” si in cazul asta poate face bine (eu unul sunt cateodata in situatia asta). Sau macar intareste un rationament anterior. Iar la urma urmei, Don Quijote saracul a avut un sens, nu? 😛
    In ce priveste a doua observatie, iti raspund ca si esecul tot crestere se cheama ca e 😉 Da, adevarat ca just let go nu e mereu cea mai buna solutie dar in cele mai multe situatii este. Si apoi suntem totusi copii mari, cred ca putem analiza totusi riscurile asumate, cel putin pana la un punct.
    PS – am vazut leapsa, continui cat de curand. Am si eu una, special pentru tine, dar o mai coc putin 😛

    @Zerocrat – multam fain, ma bucur ca ti-a placut 😉

  7. Ioana Io zice:

    Marian, ideea a-ti depasi limitele mi se superba si merita pusa in practica oricat de des … .asta dc vrem sa facem ceva mai mult in viata; e vorba de vointa, de spirit, de a atinge o asemenea concentrare incat sa poti ajunge efectiv de cealalta parte a barierei; si pt ca mi se pare logic si ce spune BadDragon…intr-adevar, nu totul are sens sa fie incercat iar uneori „punerea in situatie” rezolva dilema :). M-a bucurat totodata enorm si referirea la DUNE, ptr ca mi-a ramas intiparita in cap incantatia sau mantra aceasta (cum vrei sa-i spui) – la mine varaianta era insa tradusa in romana: „Frica este ucigasul mintii” si mi s-a parut foarte puternica.

    Si nu in ultimul rand, va doresc tuturor La Multi Ani! si…. multe realizari la care doar cu gandul ati visat.

    Si iarasi, nu in ultimul rand, multe multumiri lui Johnesy si tie pt urarile de zile trecute….si mii de scuze pt intarzierea cu care am vazut mesajele :(. Si cred ca…La Multi Ani!! si lui Johnesy pt 7…sau ma insel?! 🙂

  8. Vulpoiule, mai tii minte discutia ai mai veche a noastra in care’ti spuneam ca, dupa mine, este prea putina violenta in viata noastra de zi cu zi? E cumva legata de ce spui tu aici. Sintem cocolositi si protejati, ne lovim de bariere putine si hilare daca le compari cu greutatile vietii unui om normal de acum 150-200 de ani. Multe lucruri nici macar nu sint intangibile ci le numim noi asa pentru ca ne e lene sa ne ridicam pina la ele.

    Mai tii minte ce’i spunea Leto II Atreides lui Stilgar in momentul in care fremenii incepusera sa decada? „Sint frumoase fetele din Sietch Tabr in primavara asta!” Era o mustrare, nu o lauda. Litania fricii are cu adevarat sens doar intr’o lume ca aia.

    Din pacate, dupa mine, asta e o dilema insolvabila: viata aspra si incerta cu curaj si dezinhibare sau viata buna cu decadenta si lasitati.

    • Ioana zice:

      Imi cer scuze ca intervin, insa nu sunt de acord cu ceea ce spui despre violenta zilelor noastre: intr-adevar, poate nu mai exista multe ocazii de a dovedi ca fizic rezisti peste limite, insa violenta s-a ramificat pe alte nivele. Nu mai ai alb si negru, ci foarte multe nuante de gri. Intr-adevar, e mult mai simplu sa tragi o concluzie cand sangerezi de moarte in urma unei lupte corp la corp decat intr-o lume in care nu iti mai gasesti niciun reper deoarece toti in jurul tau actioneaza manati de propriile interese.Eu zic ca litania fricii poate fi adaptata lejer astazi.

      Cat despre siguranta ca viata aspra estea neaparat legata de un caracter hotarat, drept, samd…..n-as baga mana-n foc…au fost cazuri de tradare si acolo. Si cred ca oamenii au fost dintotdeauna impartiti in cei care au ales calea „virtutii” si sa isi pastreze coloana vertebrala si cei care au ales calea mai usoara, de compromis. Iar acum hotarele astea sunt mult mai greu de delimitat….sau, nu cumva noi privim cu alti ochi in urma decat cei cu care erau vazute acele vremuri? Om avea si noi peste sute de ani nostalgicii nostri…:).

      Dar cred ca am plecat destul de departe de subiect…Si eu sunt de parere ca trebuie sa demonstrezi ca si fizic iti poti depasi limitele, nu numai mental. Ponderi egale ptr cele doua cazuri, altfel dam in alte dezbateri …

      Iar Bene Gesserit-ul fara de care Paul n-ar fi ajuns Muad’dib iar fremenii n-ar fi stiut sa foloseasca apa vietii, nu pe violenta fizica se sprijinea….ci pe controlul si disciplinarea corpului cu ajutorul mintii.

    • @Marius – as fi tentat sa-ti dau dreptate in prima instanta. Apoi ma gandesc ca, dintre celelalte dobitoace, noi se pare ca am fi dotati cu ceva ratiune si constiinta de sine. Si combinand istoria cu ratiunea, ma gandesc utopic cum ca am putea gasi o modalitate de organizare sociala care sa combine curajul si dezinhibarea cu viata buna. Ceva imi spune ca nu ma insel, chiar daca noi nu vom avea bucuria sa vedem asta intamplandu-se pe scara larga. La nivel micro-social insa, se poate pune altfel problema – a se vedea urletul de caini/lupi de care comentam la tine acum ceva vreme. Am sa revin pe tema de mai sus, promit 😉

      @Ioana – frumoase idei 😀 Mai ales „Om avea si noi peste sute de ani nostalgicii nostri” ma atrage pentru ca de multe ori si eu am senzatia ca idilizam oarecum societatile trecutului. Pana la dovada finala insa, nu putem decat sa luam de bun ceea ce (credem) ca stim.
      De acord cu tine, litania se poate folosi cu mult succes si acum – este la urma urmei un intaritor impotriva a orice percepi ca fiind agresiv/periculos – nu trebuie sa fie doar de ordin fizic.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s