Eu unul nu cred in superstitii, am inteles ca aduc ghinion. Chiar si asa, am citit la Marius ceva despre sapte ani de ghinion, asa ca mai bine sa fiu sigur. El vrea de la mine sa ma prind intr-o non leapsa. Ii zice asa pentru ca uraste lepsele (cica). Care fiind de sezon, se vrea sa devina un mare bulgare de articole, la final sa nu aiba final. Si sa creasca el asa mare si rotund, cat mai mare si mai rotund, si mai mare si mai rotund – prindeti voi ideea 😛
No, daca-i pe asa, hai sa citez si aici cuvintele de inceput, nucleul dur al bulgarelui:
voi pune mai jos link catre mine, apoi catre urmatorul blog. Autorul acestuia preia postarea mea (care deja are linkuri spre mine si spre el) si adauga un link spre alt blogger, care la randul sau – pastrand cele trei linkuri precedente – pune link spre un altul, si tot asa. Bulgarele se va rostogoli la vale, castigand substanta cu fiecare blog pe la care trece. Daca la inceput postarile vor avea numai cateva linkuri, in curand acestea din urma se vor inmulti vertiginos, iar bulgarele va ajunge urias, tragand dupa el toti bloggerii care participa. (Sa nu lasam stricatorii de distractie sa ne descurajeze. Daca bulgarele ajunge la un suflet hain care nu-l da mai departe, poate fi redirectionat de expeditor pe alta ruta, nu-i nicio problema.)
Ciudat insa, cu cat bulgarele de zapada digitala va capata mai multa viteza la vale, cu atat blogurile inscrise vor urca mai ametitor. Asta fiind unul dintre efectele usor de prevazut si fara sa fii Nostradamus ori Hancu, insa in mod cert vor exista si altele imprevizibile. Iar acestea vor fi cele mai interesante si, datorita lor, poate chiar vom afla ceva nou despre net, blogosfera, univers sau, de ce nu, Elodia
Pana acum, blogarele a plecat de la Veone si a trecut pe la Surorile Marx (in persoana Petroniei) si la Badragan-ul sus mentionat. ‘tata mare 😀
Si ca sa ma asigur ca joaca merge mai departe, dau cu bulgarele catre Andreea Burlacu (stiu ca are mult timp la dispozitie si va raspunde curand :P)
Pingback: d’a dura - Ziarul toateBlogurile.ro
Să ajungeți pe Everest cu blogărelu’ și efectele lui! :))
Sa-ti fie gura aurita. Si nu te bucura prea tare ca parca-l vad cum ajunge si pe la tine, incarcat de zapada blogeristica 😛
Se pare ca dsoara e in vacantza ;))
Nu ca supraveghez cu un ochi sever desfasurarea la vale… nooo… doar asa, zic si io….
Dupa ce a fost trasa de urechi pe cale de consecinta a celor mentionate de catre tine mai sus, d-sra si-a revizuit atitudinea si dadu cu bulgarele la vale 😀 Sa continuam, dara 😉
Pingback: De-a dura | Andreea Burlacu