Discutam zilele trecute pe Facebook (va recomand sa vedeti clipul cu George Carlin 😉 ) cu un prieten care ma considera visator in acel context. Nu contest afirmatia lui, poate asa este. Dar in acelasi timp, cred ca este poate cel mai bun moment in care avem nevoie de visatori. Pentru ca ei sunt aceia care merg dincolo de aparenta.
Vorbeam noi acolo despre teoria conspiratiei si faptul ca am ajuns toti sa fim jucarii prinse in schema marilor papusari care ne conduc. Asta afirma el si nu numai el. Ba chiar tind sa-i dau dreptate asupra starii de fapt, in cele mai multe cazuri chiar asa este. Ceea ce contest este cauzalitatea acestui prezent. Dar sa le luam pe rand.
Situatia prezentata in clip si dezbatuta de noi se refera la consumerism, lipsa de educatia sau proasta calitate a acesteia, lipsa de implicare si de participare reala a membrilor societatii. Pana aici este totul cat se poate de cunoscut, nu-i asa? Descrierea ni se aplica atat de bine incat parca vine de la un clarvazator 😛 Numai ca in clip se discuta despre SUA nu despre Romania. Interesant ca si ei, cea mai puternica natiune, se plang de aceleasi probleme ca si noi. Si nu de ieri de azi. Hmmm, poate e ceva aici nu?
Pana la acest punct, cam toata lumea e de acord. De aici incolo insa drumurile incep sa se desparta. Pentru ca teoria prezentata in discutie aduce pe scena marile corporatii, Big Brother in sensul general al conceptului. Printr-un efort comun, toti acesti mari jucatori controleaza regulile si implicit pe noi. Ei sunt cei care iau deciziile, ei sunt cei care, prin intermediul politicienilor corupti, stabilesc o directie sau alta, ei sunt cei care ne manipuleaza toate deciziile si actiunile, in final. Asta spune George Carlin, sustinut de amicul meu. Trag de aici concluzia ca tot ei sunt de vina pentru absenta prelungita a parintilor din educatia si cresterea copiilor, pentru mancatul complet bezmetic si exagerat, pentru consumul de obiecte si servicii fara rost, pentru deja eterna cursa de a fi si a avea mai mult. Mai mult decat cine? Asta nu prea mai stim, mai mult sa fie. Dar stim cu siguranta ca orice incercare de a-i infrunta va fi drastic pedepsita, orice revolta va spulberata prin toate mijloacele posibile.
Confortabila pozitie, sincer sa fiu. Deh, mai nou nu mai suntem religiosi, nu mai putem da vina pe vreo autoritate suprema care sa ne fi pus in carca atat de multe belele prin predestinare. Prin urmare am gasit solutia – de vina sunt baietii mari din corporatii si societati mondiale secrete. Numai ca sunt cel putin doua probleme in aceasta teorie.
Una dintre ele este ca de fapt, desi exista influente, nu suntem cu adevarati legati la nici o sfoara. Desi suntem manipulati, nu decide nimeni in locul nostru. Iar perdeaua de fum a influentelor si manipularii sta cat se poate de usor in propria putere s-o indepartam. Ca alegem sa n-o facem, asta este cu totul altceva. Ca e mai usor sa stam pe scaun la birou si sa ne plangem ca muncim prea mult in loc sa cautam un loc de munca alternativ, asta iarasi este alta poveste. Ca suntem atrasi cu disperare de ultimile noutati, nu conteaza in ce domeniu, si alegem sa aruncam obiectele sau obiceiurile vechi dar perfect functionale numai pentru ca nu mai sunt la moda, este din nou o alta poveste. Acestea sunt alegeri reale, pe care le facem zi de zi. Dar cum alegem? Mergand de cele mai multe ori pe calea batuta de cei dinaintea noastra, nu ne oprim sa ne intrebam daca asta este cu adevarat drumul nostru. Pentru ca influenta si manipularea se opresc cam aici – ne arata un drum, pe care-l fac sa fie tentant. Dar marile corporatii nu au cate un om postat in spatele fiecaruia si care sa ne impinga pe acel drum, nici un mic dracusor care sa ne stea pe umar si sa ne sopteasca in ureche, hipnotic, ce trebuie sa alegem. Nu, alegerea este de fiecare data a fiecaruia dintre noi, chiar daca o recunoastem sau nu.
A doua parte unde amicul meu greseste este ca in fapt nu avem nevoie de nici o revolutie pentru a schimba aceasta stare de fapt. In realitate, revolutiile nu au schimbat nimic fundamental niciodata. Cel mult au schimbat un regim un un altul dar revolutiile in sine nu au puterea de a schimba o societate. Nu cele din strada, in orice caz. Aceste au rolul si puterea de a-i permite unei societati sa se schimbe. Nu revolutiile schimba sistemul social ci oamenii fac asta, schimbandu-se pe ei. Ca sa schimbam modul de viata si sa devenim cu adevarat independenti de marii jucatori mentionati la inceput nu avem nevoie de revolutie ci de evolutie. Iar evolutia nu poate fi impiedicata de nimeni pentru ca nu este sub controlul nimanui. Pentru ca nu este aparenta decat in formele finale, cand deja masa critica este atinsa si nu mai poate fi oprita.
Mai mult decat atat, evolutia, spre deosebire de revolutie, nu are nevoie de manifestare publica pentru a se intampla. Are nevoie doar de deschidere si dorinta de realizare. Are nevoie doar de participare, de implicare, de asumare. Ori tocmai acestea sunt negate de acceptarea unor baieti mari si rai care ne spun tot ce trebuie sa facem si sa gandim. Dar sunt acesti baieti rai atat de reali si mai ales atat de prezenti pe cat vrem sa credem?
Avea National Geographic un bun motto – Think again. Cred ca se potriveste.
Credit foto: Kurt Zimmermann
notele lui Vulupe 
e mai ușor să devastezi muzee (Cairo) sau să incendiezi biblioteci (BCU – 1989) decât să te schimbi (chiar și cu puțin) pe tine însuți 🙂
Dă-mi voie să te contrazic, revoluţiile au schimbat în mod fundamental lumea de mai multe ori. Hai să-ţi dau şi câteva exemple, Revoluţia Franceză, Revoluţia Americană, Glorioasa Revoluţie din Anglia, Revoluţia rusă şi exemplele pot continua. Cam atât despre revoluţii.
Cât despre teoria conspiraţiei, mie personal mi se pare un filtru bun pentru puterea de înţelegere a oamenilor. Adică, cu cât avansezi mai mult în teorie, cu atât înţelegi mai puţin. A se vedea Protocoalele, Zeitgeist şi restul.
Un film interesant despre conspiraţii fără conspiratorilor este Collapse (http://www.collapsemovie.com/).
Carlin are o problemă cu societatea americană, dacă ar fi venit în România, ar fi schimbat registrul. Ar fi fost la fel de acid, dar ar fi bătut şaua despre altceva.
”revoluție” este un termen înșelător și vag în istorie. vezi că revoluționarii francezi au ghilotinat un rege pentru a sfârși cu un împărat pe tron ;). glorioasa revoluție n-a schimbat mai nimic, afară de numele dinastiei, oficializând o stare de fapt deja consacrată (lipsa de putere reală a monarhului englez). revoluția americană a fost de fapt un război „de eliberare”, colonii vs metropolă, din rațiuni economice și mai puțin politice. cât despre revoluția rusă – cea din primăvară (Kerenski & stuff), nu revoluția de stat bolșevică din toamnă – se știe cum a sfârșit…
vezi și cazul Iran (1979).
nu ştiu de ce ţi se pare înşelător cuvântul revoluţie http://www.routledge.com/books/details/9780415201322/
Dă-mi voie să te corectez, revoluţia americană nu a fost doar un război de eliberare.
Pentru edificare poţi să citeşti The Federalist Papers http://www.loc.gov/rr/program/bib/ourdocs/federalist.html. Pentru Revoluţia Franceză îţi recomand Francois Furet http://www.amazon.com/Interpreting-French-Revolution-Francois-Furet/dp/0521280494, iar pentru cea rusă, Richard Pipes . Aş fi putut să pun aici extrase din cărţi, dar mai bine le citeşti tu şi îţi faci o părere proprie.
Fucking revolutions, how do they work? … http://www.youtube.com/watch?v=wMFPe-DwULM
Nu sunt un mare „comentator” pe internet, dar la acest articol (foarte bine scris dealtfel) trebuie sa postez un replay. Stiti ce este o cutie de vizeze CVT? Sigur stiti. Este o cutie de viteze care are teoretic o infinitate de viteze (evolutie lina), dar poate simula si trepte asemanatoare cutiei manuale (Revolutii). O revolutie intotdeauna schimba ceva fundamental. Chiar daca nu ce si-a propus intial. Societatea este un amalgam de constiinte, inteligente si destine care intra in acesta valtoare. Plus ca o revolutie apare atunci cand se acumuleaza o masa critica de nemultumuri si achimbari de mentalitate/constiinta publica. Bineinteles ca aceste lucruri pot fi manipulate cu un fel de Photoshop psihologic (vezi Decembrie 89)
Salutare tuturor, multam fain pentru comentarii faine 😉 Silvius, este o mare surpriza sa te vad pe aici, bine ai venit 😀
Imi reiau insa, incapatanat ca un catar de berbec ce sunt, ideea mentionata – revolutiile in sine nu schimba cu adevarat ceva. Revolutiile nu aduc nimic in loc. Ele doar lasa loc, cel mult, pentru ceva, cateodata doar, nou. De cele mai multe ori schimba un regim cu altul si cam atat. Nu vrea sa reduc importanta revolutiei in sine, departe de mine gandul. Doar vreau sa spun ca daca nu avem cu ce umple golul lasat de revolutie, ne alegem cu aceeasi Marie in final. Ca alta de unde?
Pe cand evolutia in sine se intampla si fara revolutie. Invers insa nu prea se intampla, pana la urma, nimic.
Iar pentru evolutie nu avem nevoie de nimic – putem incepe de pe acum, cu propria persoana. Cei care vor asta si sunt dispusi, evident 😛
Una este sa rastorni un autocrat, si alta este sa modifici gandirea unei societati inspre o alta viziune, de exemplu in ce priveste drepturile omului, sau indepedenta nationala, sau coruptia generalizata, sau intoleranta de orice fel.
In primul caz forta este suitable enough.
In cel de-al doilea, revolutia cere timp pentru coagularea masei critice.
Schimbarea mentalitatilor unui grup suficient de mare de oameni (care devine o miscare sociala ampla) ar trebui sa articuleze, in ultima instanta, si o vointa politica…nu invers.
Cat timp i-a trebuit lui Nelson Mandela pentru a transforma Africa de Sud? Sau lui Martin Luther King SUA…Mahatma Gandhi India…
Marian, e usor sa ii spui unuia de pe strada „revolutia poate incepe cu tine insuti”, iti spun eu ca nu merge.
Cei multi, pentru a se schimba, au nevoi sa o faca alaturi de un grup.
Tu ai forta sa mergi singur contra curentului. Marea majoritate nu are asa ceva.
Pana nu va aparea un grup, in jurul unei personalitati incontestabie si carismatice, care sa adune in timp o miscare (r)evolutionara, masa critica nu se va obtine.
Multam pentru argumente 😉 Cam tot ce mentionezi tu mai sus, daca ai sa le iei la puricat cu atentie, ai sa vezi ca de fapt nu s-a intamplat cu avant revolutionar, peste noapte. Deloc. Au fost o implinire a unui proces indelungat, desfasurat atat anterior cat si ulterior declansarii „revolutiei” faptice. Nici Ghandi, nici Luther, nici altii nu ar fi putut avea rolul central daca starea de fapt nu era deja acolo, daca oamenii, marea masa a lor, nu erau pregatiti pentru ei. Personajul carismatic devine asta pentru atunci si acolo este momentul pentru el. Oricand altundeva, ar fi fost doar o poveste eroica, poate.
Grupul de care spui, personajul lui cheie nu apare decat atunci cand exista sustinere. Pana atunci, visam la pereti, din pacate.
cand au inceput Luther, Ghandi, Mandela sa pledeze pentru o cauza cei multi nu erau pregatiti sa lupte, nici prin gand nu le trecea ca se poate obtine EVOLUTIA, SCHIMBAREA
deci, tocmai, ca nimeni nu era pregatit, desi problema exista si durea foarte tare.
asa cum probleme exista mereu in lume.
e meritul lor (Mandela, Gandhi, Luther) ca au facut oamenii simpli sa constientizeze, sa capete curaj vazand exemplul marelui sacrificiu al unui seaman al lor), sa li se alature si sa ceara IMPREUNA schimbarea.
e o secventa foarte relevata in Nemo (desenul animat) in care un banc mare de pesti este prins (Nemo, inclusiv) in plasa unui pescador. situatia e critica (:p) dar, pana nu vine Nemo sa le spuna sa impinga IMPREUNA in jos, ca sa rupa plasa, acestia nu stiu sa faca altceva decat sa isi accepte drama (poate multi nici n-o constientizeaza)
ce spui tu e ca si cum, de exemplu, in Romania nu exista nici un domeniu in care schimbarea sa fie imperativ necesara
ca cei multi sa inteleaga ca ceva TREBUIE/POATE fi schimbat, trebuie mai intai sa aiba aceasta REVELATIE. din ce am vazut eu pana acum, altfel decat prin intermedierea unui lider carismatic oamenii simpli nu au revelatii de felul asta. si daca nu russti sa ii motivzi pe oamenii simpli nu ai nici o revolutie, decat de forma, (si cam asta a fost toata epoca moderna a Romaniei, din pacate…romanii nu prea si-au asumat reformele, by default…pentru ca ele au venit ca ordin „de sus”, de la diferite elite (reale sau venite pe tancuri) fara ca masa sa fie constienta si motivata)
Cel mai frumos vis, da, sa evoluezi, dar cum?, cand nu sunt conditiile minime necesare, cand o masa mare este impotriva ta si a ideilor tale, cand fiecare zi seamana cu cealalta, sau chiar arata mai rau, cand toti vor sa te pacaleasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu. Un vis frumos, poate copii nostri vor avea ocazia sa schimbe ceva!
daca in atmosfera asta se desfasoara si nuntile pe care le organizati, n-as vrea sa particip la vreuna din ele :))
si „copii” se scrie cu 3 i, btw
iar aia cu „toti vor sa te pacalasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu” a fost apocaliptica
cam ca aici http://www.youtube.com/watch?v=yysbbPStfWw (multumim, neagrigore 😀 ) pe la minutul 2 si ceva secunde
@Nunti – copii nostrii nu vor schimba nimic daca noi vom sta cu capul in nisip, astepand pe Mesia. Nu vor face decat sa ne imite, poate eventual s-o faca mai bine (sa infiga si mai adanc capul in nisip). Despre asta este vorba. Da, toate zilele sunt la fel. Dar ce facem, ce faci tu pentru ca acele zile sa nu mai fie la fel?
@Johnesy – inteleg ca nu esti de acord dar parca a fost cam dura reactia, nu crezi? Hai sa lasam omul sa vorbeasca, cine stiem, poate are ceva interesant de spus 😉
duritatea mea se explica prin faptul ca STIU ce inseamna sa iti fie greu, dar nu ma vaicaresc, ci fac in asa fel incat sa nu aduc greul meu si pe umerii altora, sa nu aduc negura si in sufletele altora
@Johnesy – multora ne este greu – dar, ca tot ai tu ceva cu mine ca revin la Steinhardt, una din marile lui povete tocmai despre asta vorbeste, despre cei care, cu efort, au reusit ce si-au propus. Ca asta a insemnat sa urce muntii, sa slabeasca 50 de Kg sau sa aiba o atitudine demna, tine de fiecare. Sa ajungi acolo insa nu-i decat o parte din drum. Sa poti sa fii in stare sa-l accepti pe cel care nu a avut puterea si determinarea s-o faca pana la capat, desi si-ar fi dorit acelasi lucru, este partea cea mai grea, poate. Chiar daca asta-ti aduce aminte, dureros, de tot efortul facut de tine.
@Johnesy – ai dreptate, copiii se scrie cu 3i, m-am grabit si eram sub influenta unei zile in care toate mi-au mers pe dos, poate prin ce am scris am vrut sa ma descarc putin, sa-mi gasesc echilibrul interior.
@Marian Vulpe – Este adevarat, trebuie sa fim optimisti, altfel nu rezolvam nimic.
Daca te-ai descarcat, e un lucru bun. Poate mai bun decat tot restul comentariilor 😉 Pune mai putin suflet in incrancenare si mai mult in vorbe cu prietenii si la final vei iesi in castig 😉
:))) de unde-ai scos-o si p-asta, ca am ceva cu tie ca revii la Steinhardt? imi place ca e un stalp de rezistenta pentru tine viziunea lui asupra vietii – oricum, mai bine decat sa te reazemi pe viziunea cioranesca :p
cred ca ti-am mai spus unde ma despart eu de Steinhardt, acolo unde spune ca unui betiv nenorocit de soarta e crestineste sa ii dai bani de bautura daca vine sa iti ceara de pomana.
eu as lupta pana in panzele albe sa-l aduc pe drumul cel bun, in locul lui Steinhardt, dar nu i-as da.
da, nu accept vaicareala cuiva care nu a avut puterea si determinarea.
mai mult, consider ca nu exista „nu am putere si determinare”.
exista in schimb cei blanzi si toleranti ca tine, care le intretin acestor oameni credinta ca ei nu au putere si determinare, ca ei nu pot, etc.
eu sunt de parere ca acestor oameni trebuie sa li se spuna verde-n fata ca sunt perfect capabili ca si ceilalti sa reuseasca si sa nu-si mai caute scuze.
dar nu este cazul aici.
organizare nunti era doar trist/trista si le vedea pe toate in negru. avem toti zile de-astea. si stia si el/ea ca nu e chiar asa de negru dracul, dar se rasfata :p de aici reactia mea mai usturatoare.
si o sa apelez la firma lui/ei de organizare nunti, i caz ca. desi e o sansa de 1 la un mlrd sa mi se mai intample.
Vezi tu, tocmai pentru ca astfel de situatii se pot intampla (sa prin pe cineva intr-o pasa proasta), personal cred ca e mai bine sa lasam usturimea deoparte. Poti sa-i spui unui om ca poate orice si oricat vrei tu – pana cand nu va simti si nu-si va dori asta, nu te va auzi. Nu de vointa ducem lipsa ci de motivare. Iar un raspuns cinic si dur nu prea are sanse sa motiveze pe nimeni, poate doar in anumite si foarte specifice circumstante.
:))) adica daca cineva spune :
„cand nu sunt conditiile minime necesare, cand o masa mare este impotriva ta si a ideilor tale, cand fiecare zi seamana cu cealalta, sau chiar arata mai rau, cand toti vor sa te pacaleasca ca sa aibe cu ce sa se laude mai tarziu. Un vis frumos, poate copii nostri vor avea ocazia sa schimbe ceva!” este ok si acceptabil,
iar daca eu ii spun ca ce spune el acolo e complet out of line, adica ii spun, de fapt, ca NU FIECARE ZI SEAMANA UNA CU ALTA, CA NU TOTI VOR SA TE PACALEASCA CA SA SE LAUDE MAI TARZIU, CA NU DOAR COPIII NOSTRI SE VOR PUTEA BUCURA”… sunt cinica (si dura!!!) ?
Conteaza si cum o spui 😉 De spus avem dreptul sa spunem aproape orice, modul in care o facem insa trebuie modulat in mod corect, asta daca nu vrem sa vorbim doar pentru a sti ca am vorbit. Degeaba urli un adevar, cand receptorul tau este ingrozit de urletul in sine – nu va mai ajunge nici un mesaj la acesta din urma. Si ce ai reusit sa faci?
nimic nu trezeste mai bine din selfcomforting decat urlatul…si unii oameni stau cu anii intr-o ciorba calduta de autocomplezenta in care au fiert si rasfiert mii de scuze (sau aceleeasi, de fiecare data)
te las pe tine, cu vorba ta mieroasa dar de adevar afirmatoare, sa ii pui intr-o alta ciorba calduta, sa vedem ce obtii :p
„nimic nu trezeste mai bine din selfcomforting decat urlatul” – pe tine 😉 La altii pot functiona alte mecanisme – imi dai voie sa cred asta?
In ultima parte nu prea am inteles ce ai vrut sa zici.
ok, macar am cazut de acord ca nu sunt cinica.
eu nu cred nici ca am urlat, dar poate ai tu auzul mai fin :p
E cum nu se poate mai trist si grav ca oamenii care se lasa sa le scape pe gura chestii din astea gen „lumea in care traim e oribila, toti sunt niste escroci, nimic nu se mai poate schimba” sunt, sau vor deveni parinti; poi fi sigur ca-si vor manifesta resentimentele/dezamagirea si in fata copiilor lor; iar acestia vor perpetua sablonul de gandire al ciobanului din Miorita si/sau al textelor din Parazitzii (sper ca nu am scris gresit :p), adica acceptarea resemnat-filosofica si/sau autovictimizarea cu pumnul in piept, pe tema destinului „implacabil” personal sau colectiv.
nu vad de ce as manifesta caldura si acceptare toleranta, asa cum faci tu, fata de o atat de nociva atitudine.
Eeeeei, asa da. Acum suna muuuuult mai bine 😉 Pentru a face cunoscut un mesaj, modalitatea de comunicare trebuie sa fie inteligibila pentru ambele parti. Johnesy, tu vrei o lume mai buna dar tu nu arati toleranta – pai cum se impaca astea doua?
Uite, asculta te rog povestea asta: http://www.trilulilu.ro/florinpuscas/c66d835e56f33b (preluata de aici: http://florinpuscas.ro/2011/02/17/10-ani-de-la-moartea-lui-richard-wurmbrand/). Dupa daca (mai) vrei discutam despre toleranta.
am ascultat povestea, Marian
toleranta parintelui Iscu fata de tortionarul Vasilescu e cu totul altceva. el l-a iertat pe un om care se caia, care isi deschisese sufletul si venea in genunchi pentru iertare.
eu ii cert pe cei care nu vad, si nu VOR sa vada, sau le e prea comod cu ochelarii de cal pe nas. pe cei care se complac, care se vaicaresc.
ok, un ultim lucru, Marian, dragul meu drag.
ce a spus pastorul la sfarsit? mai asculta si tu o data.
pentru ca si el spune exact ce spun eu.
noi ne suparam ca e supa rece, iar un muribund si-a iertat si mangaiat calaul care cersea iertarea pacatelor.
asta ii spuneam si eu lui nunti…ar trebui sa ne fie rusine cand ne vaicarim.
pilda asta ar trebui sa i-o fi dat spre ascultare lui nunti.
citeste si aici http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=5165
Ideea la care tin eu cu dintii e ca cei mentionati mai sus nu au tinut mortis sa le fie cunoscute nici faptele si nici intentiile. Ba dimpotriva chiar. Atunci cand au ales sa dea o povata, au facut-o cu vorba blanda si cu smerenie. Smerenie, un cuvant care din pacate nu mai face din vocabularul nostru – si e tare rau fara el.
ia sa vedem, cat de blanda si smerita sa incerc sa fiu? cam asa http://www.youtube.com/watch?v=LT8bUdhbQqA
?
🙂
ai fost la el la concert? dar ce dor mi s-a facut sa merg la un concert de-al lui Florin…urmatorul nu-l mai ratez
Uite ca la Chilian n-am ajuns niciodata sa-l vad in concert – nu s-a nimerit. Dar e pus pe lista 😉
PS – Aia e piesa de ascultat dimineata, motivationala inainte de plecat la munca 😛