Daca raspunsul la intrebarea din titlu este da, ai o problema. Mare. Din pacate aud destul de des plangerea asta, perfect echivalenta cu nu am chef. Dar oricat de tolerant si impaciuitor as fi, pentru aceasta stare nu exista decat un singur vinovat – cel care se plange.
Cum ai putea afirma – si sa mai fii si convis de realitatea afirmatiei – ca te plictisesti? Asta inseamna ca nu esti in stare de nimic. Asta inseamna o stare de inactiune care nu-si poate gasi o explicatie pe cai firesti.
Nu am ce face. Serios? Asta fiind cam cel des intalnit argument. Dar ce ai incercat sa faci? Ce te opreste sa faci ceva? Daca nu exista nici un eveniment la care sa poti lua parte, fie el un simplu film la cinema sau stiu eu ce festival, apuca-te si fa ceva. Cauta-ti un hobby si pune-te la treaba. Nu ai energie sa iesi din casa? Citeste o carte, o serie de autor sau incepe un proiect online, nu te costa nimic dar iti poate aduce beneficii nenumarate si mai ales satisfactia unei realizari.
Sunt obosit. Nu zau 😛 Poate doar daca ai munci minim 15 ore pe zi si nici atunci nu s-ar justifica. Esti obosit pentru ca nu ai o sursa de energie. Pentru ca energia nu o poti obtine din stat, din zacut ca o masa amorfa. Chiar si daca munca ti-ar ocupa intregul timp existent fizic, tot nu ar trebui sa ajungi sa fii plictistit – pentru ca ceea ce faci atat de intens ar trebui sa-ti ofere atat de multa satisfactie si entuziasm incat sa nu mai stii ce-i oboseala sau plictisul. Daca asta nu se intampla, ai o mare problema in cariera pe care ti-a ales-o – si nu cred ca ajuta pe nimeni sa continui pe aceeasi idee, pe termen lung.
N-am cu cine sa ies. Mda – aici nu mai comentez, am facut-o deja.
Nu am bani. Cateodata considerat ca argument suprem – cata substanta are insa? Nu ai bani sa faci un anumit lucru, asta este perfect posibil, nu toti ne permitem orice. Dar sa citesti o carte iti permiti? Sa platesti 5 lei pentru o apa plata intr-un club fara taxa de intrare poti? Sau 20 de lei pentru cateva ore bune de patinaj? In seara asta am admirat curajul unei copile care si-a dorit tare mult sa ajunga la un anumit concert dar, studenta fiind, nu avea bani pentru asta. Drept pentru care a participat la un concurs online, a convins si castigat o invitatie dubla. Dupa care a vandut al doilea loc, pentru a avea bani de-un taxi sa ajunga acasa, caci seara s-a terminat mult dupa ce transportul comun ne-a lasat balta. Asa se face – ea nu se plictisit, va garantez.
Plictiseala este doar un simptom al propriilor lipsuri.
Daca acum 20 de ani poate ar fi fost posibil sa te plictisesti, acum este cat se poate de nefiresc si complet lipsit de justificare. In momentul in care ai ajuns sa-ti afirmi plictiseala ar trebui sa te ridici, sa te duci la oglinda si sa-ti dai o pereche zdravana de palme. Daca nu ti-a trecut, continua cu inca o pereche si apoi inca una si tot asa. Oricum este mult mai bine decat sa fii plictisit.
Peste cateva ore incepe sfarsitul de saptamana. Cum ai sa-l petreci? Ai sa iesi din zona de confort si ai sa-l traiesti din plin sau ai sa-l lasi sa treaca pe langa plictiseala ta?
notele lui Vulupe 
Si ce des ma loveste comoditatea. Dar e ok; mereu gasec ceva motivant la tine aici! 🙂
Asa asa, e bine ca te tragi singura de urechi. Comoditatea las-o-n gara, sunt destul altele de facut pe lumea asta
Interesant subiect. Inainte si eu spuneam ca ma plictisesc, dar mereu incerc sa-mi gasesc ceva de lucru.
Felicitari, foarte bun articolul 😀
Si eu cand sunt plictisit de obicei ma plimb putin prin camera, imi dau seama ca sunt plictisit, ma uit in oglinda si-mi vine o idee :))
Din categoria „Ştiaţi că…”.
Unii oameni spun că „se plictisesc” şi dacă nu e vorba de plictiseală. Este uşor de confundat starea de frustrare cu cea de plictiseală. Te „plictiseşti” şi când ai vrea să faci ceva ce nu poţi din varii motive (exemplu simplu: eşti la lucru şi vrei de fapt să te plimbi prin parc). Şi aici nu e vorba de lipsă de bani, de oboseală sau alte motive înşirate de tine mai sus.
Lipsa de chef înseamnă şi „nu am chef să fac ASTA fiindcă vreau să fac AIA”.
Ca de obicei în viaţă… nu toate lucrurile sunt ori albe, ori negre. Decât pentru tine 😛
Poi daca este frustrare – adica stiu ce as vrea sa fac dar nu pot din varii motive – atunci nu se mai incadreaza la plictiseala – si deci iese din discutia de mai sus 😛
Lipsa de chef insa nu mai e asa de usor de transat. Mai exact, eu am chef sa fac AIA si pentru ca din motive independente de mine (sau nu, pana la un punct) nu pot sa fac fix AIA, atunci nu mai am chef sa fac NIMIC. Si deci stau si vegetez, imi cresc nivelul de frustrare si de inactiune. Ce iese bun de aici?
N-or fi ele doar albe si negre dar nici cenusii nu-s toate – zau 😉