Daca aseara scriam despre cum jocul este definitoriu pentru feminitate, haideti sa ne uitam si de cealalta parte a speciei, anume la barbati. Dintre toate declinarile, nimic nu-mi pare mai aproape de esenta decat spiritul de analiza. Sunt destui barbati care ori uita de orice urma de ratiune ori uita de masculinitate si se ingroapa in neantul social, insa per total cred ca cea mai definitorie ramane capacitatea – si dorinta – de analiza.
Un barbat va incerca mereu sa inteleaga, sa mearga pe firul logic pana la cea din urma fibra de ratiune ascunsa in el. Aproape in orice context, barbatul va alege sa rationalizeze, sa analizeze pana cand mintea sa va asimila integral toate posibilele consecinte. Indiferent de problema, barbatul va cauta s-o desfaca in partile sale componente, s-o descompuna pana in cele mai mici detalii si consecinte. Asa functionam, pana nu intelegem, nu putem accepta.
Analiza este de departe cel mai indragit sport masculin, desi din pacate nu este si oficial 😛 Pusi in fata unei situatii noi si mai ales neasteptate, barbatii vor cauta sa inteleaga mai intai, abia apoi vor reactiona. Cum spuneam in articolul anterior, chiar si joaca va implica din partea masculilor competitie, prin urmare analiza, pentru a gasi modalitatea optima de a iesi invingator.
Punand cele doua povesti cap la cap, cum facem sa le impacam? Cum reusim sa impacam spiritul ludic al femeii cu cel analitic al barbatului? In prima faza poate parea usor ca cele doua trasaturi sa para confluente dar dupa nu multa exersare devine evindent ca jocul nu poate fi rational si nici analiticul ludic. Si atunci ce facem?
Care este modalitatea de a impaca jocul feminin, liber si lipsit de constrangeri sau planificari, cu analiticul masculin, creand astfel noi zone de confluente si de ce nu de joaca.
Care este modalitatea de a reconcilia eterna nevoie de atentie feminina si preocuparea masculina spre probleme abstracte si aride?
notele lui Vulupe 
Pingback: Barbatii, Lolitele si femeile care nu se joaca | Glory Box
Eu ti-am comentat cu o postare intreaga 🙂
Citit, placut, drept la tinta. Si totusi, cum o rezolvam?
Inteligența ne-ar putea salva frumos de la acest diferend 😆
Din păcate, rar de tot unii dintre noi au norocul să își întâlnească un partener atât de inteligent încât să se poată și iubi frumos, și să treacă peste capcanele stupide în care cad… mai toți. 🙂
Da, inteligenta ne-ar putea salva. Dar care inteligenta? Cea rationala? Cea emotionala? Cea spirituala? Ramane de vazut, cata vreme exista dorinta de a trai inseamna ca e bine.
Frumoase analize mai faceţi nenea Vulpe! 🙂
Eu acum stau şi mă întreb, ce ne facem când femelele (indiferent că se joacă sau ba), caută să analizeze şi să înţeleagă lucruri neînţelese şi neplanificate?
Ce ne facem cu masculii (din ce în ce mai mulţi!) cărora le lipseşte simţul analitic şi fac scene din cauză faptului că … „nu răspunzi la sms” să zicem sau îşi fac semnul crucii şi invocă 3 descântece, dacă cumva aduci vorba de a merge cu cortul pe munte.
Greu, greu … 🙂
Nici una nici alta din cele descrise in cele doua articole nu sunt exclusive. Doar definitorii, nu insa in mod exhaustiv. Asa ca joaca feminina este cu atat mai frumos potentata de cautare si analiza, precum un barbat analitic devine cu atat mai atragator cu cat isi accepta si manifesta afectivul si ludicul.
Exemplele date de tine sunt usor spre extreme dar asa cum ai spus, din pacate exista si nu-s putine. Pentru asta exista selectivitate, nu?
Da, mulţumiri forţelor supreme :-), pentru că există selectivitate.
Până la urmă, indiferent că vorbim de bărbat analitic (împăcat cu afectivul şi ludicul său) sau de femeie (cu capacitate de analiză), aceste „puteri” se capătă în timp, după ceva antrenament, analiză, joacă şi, din păcate, şi câteva decepţii. Dacă totul ar fi cunoscut din prima şi nu ar fi aceste diferenţe între sexe şi (hai să le zic) provocări, unde ar mai fi farmecul?
„Why Men Don’t Listen and Women Can’t Read Maps” – tradusă şi în Ro sub titlul adaptat „De ce barbaţii se uită la meci şi femeile se uită în oglindă”, poate oferi unele răspunsuri, bazate pe analize diverse şi repetate, de către cei 2 autori (cuplul Pease :p )
Hai ca incepi si tu sa faci apologia jocului 😛 Multam de recomandare, am sa o caut, suna interesant de citit 😀
Am devenit fană Andreea! Bine punctat 🙂
Pingback: vanatori sau ierbivore? | notele lui Vulupe