Mno, asa cum am promis zilele trecute, veni si randul barbatilor la puricat, ca de doamne si domnisoare am tot comentat in prima parte. Sa purcedem.
Inceputul unei relatii este cred cea mai eroica parte din viata barbatului modern. Alte ocazii sa-si dovedeasca inima de leu nu prea mai are, prins intre socialul agitat si materialul covarsitor. Este greu sa fii erou cu program de opt ore pe zi si-un sef educat si motivat in a-ti arata foarte clar care-ti este locul. Asa ca acum e sansa lor. Este emotionant sa vezi un barbat defasurandu-se in perioada de rut. Pe langa etalarea penajului (multam Marius de idee), in aceasta perioada sau imediat dupa acceptare, barbatul in plin avant este capabil de orice. Cel putin in afirmatii. Induiosator este ca-i atat de sincer in dorinte si promisiuni incat nu lasa loc de nici un fel de echivoc. Iar luna de pe cer e un cadou atat de banal 😛
Cand jocul imperecherii este in cel mai mare avant, cel putin doua tipuri de eroisme sunt prezente, fara doar si poate. Cele imediate, micile sau mai putin micile gesturi de bravada si cucerire facute de barbati. Pe termen scurt, aproape orice dorinta, oricat de ciudata sau riscanta ar parea, se va indeplini. Ce-i o noapte sub clar de luna pe-o terasa la munte? Ce-i o serenada in miez de noapte, ca supriza pentru femeia dorita? Nimic, la fel cum multe altele, din cele mai diverse, sunt realizate fara clipire. Totul se intampla aici si acum. Timp sa te gandesti daca acele gesturi chiar iti sunt proprii sau doar facute de dragul cuceririi insa, nu prea mai ramane. Ca sa nu mai zic de promisiunile pe termen lung spre foarte lung. Se poate promite si planui orice, sa traim noi pana atunci 😛
Sa nu care cumva sa fiu inteles gresit, nu vorbesc de aventuri si cuceriri de-un weekend la mare. Vorbesc de inceputuri de relatii, de inceputuri de povesti. Cu atat mai mult barbatul aprins va cadea usor in pacatul cuceririi si al eroismului – pe moment. Caci multe din frumoasele nebunii facute sau promise de barbati nu prea raman la fel de prezente in timp. Din eroul in armura stralucitoare, cel care tine luna de pe cer la oblancul seii armasarului sau salbatic, nu de putine ori ramane doar un Sancho Panza. Odata stabilite relatiile de cuplu stabil, eroul parca se scutura de armura sa si devine, de prea multe ori, un docil ornament.
Duse sunt promisiunile de cucerire a lumii, duse sunt sfasietoarele declaratii si dureri. Prezente sunt problemele si apasarile, meciurile si iesirile cu baietii. Micile gesturi de curtoazie, surprizele si zambetele, planurile si luna de pe cer devin prea putin importante comparate cu viata reala, cea dura si nemiloasa. Caci doar, cum sa ne bucuram de stele cand ratele ne ucid?
Iar printesa mult dorita si mult cantata, povestea mult visata se transforma in ziarul de zi cu zi. Si nimeni nu intelege unde si de ce a disparut pasiunea. Ne mintim ca oricum dragostea dureaza trei ani si ca pentru un camin nu-i nici pe departe ingredientul definitoriu, la urma urmei. Si ne vedem ingandurati si preocupati de vietile noastre.
Iaca am terminat de descris inca o modalitate prin care aura proiectata la inceputul unei relatii, fara vreo rea intentie, nota bene, este departe de structura reala a unuia sau ambilor parteneri.
Sa vedem acum, de ce ma mai trag de urechi cei doi Badragani? Tot misogin am ramas? Macar in cazul pasarilor, penajul etalat in perioada rutului ramane prezent si dupa, chiar daca nu mai este etalat cu la fel de multa insistenta 😉
notele lui Vulupe 
Sincera sa fiu acum … postul asta nu prea ma impresioneaza. Si am eu senzatia ca nici tu nu l-ai simtit prea bine pentru ca … nu esti unul dintre acei barbati si atitudinea lor nu te afecteaza direct.
Mai mult sau mai putin. Dar mai degraba nu-l simti pentru ca tu n-ai fost pe acolo – si asta e de bine 😉
Sa vedem daca altii or sa se regaseasca – ar fi bine sa fie cat mai putini, zic 😛
Ba am fost si pe-acolo pe vremuri, dar evident suficient de putin 🙂
PS: e ceva in neregula cu abonarea la comentarii. Nu ma anunta de comentarii, dar ma anunta de postari … strange ..
Chiar ca strange. N-am nici o vina, dupa cum stii administrarea nu-mi apartine mie ci wordpress-ului 😐 Daca persista problema, sa-mi spui sa le dau un mail de notificare. Multam de atentionare 😀
Pai cum sa nu’si pastreze penajul nene vulpe? Pai crezi ca tre’ sa’l etalezi doar o data daca esti pasaroi? Neah… vrei pereche, pac penaj, vrei sa’ti aperi teritoriul de alti pasaroi asemenea’ti, pac penaj, trece un sezon, o iei de la capat cu pac penaj. Acolo nu e cu contract la primarie, cu legi morale si juridice care protejeaza familia. Penajul e o necesitate si se pastreaza pe intreaga durata a vietii.
Vezi tu, atunci cind sugeram ca perioada de imperechere este o situatie exceptionala in existenta individului uman, includeam in sugestie si urmatorul aspect: individul este dupa ce s’a imperecheat cam cum era si inainte de a se imperechea (suna cam naspa, asta e). Cu alte cuvinte, mi se pare un mit ala cu viata de familie te schimba. La fel cum nu cred ca armata te face barbat (normal, n’am facut armata, ce sa zic si eu). Ramii acelasi, doar statusul din contul Facebook si in ala de la Evidenta Populatiei ti se schimba. Buba cu relatiile care se ofilesc e exact aici, cred eu. Cu cit mai exceptionala cucerirea, cu atit mai mare dezamagirea (de ambele parti) ulterioara. Cu cit mai naturel la prima intilnire, cu atit mai multe sanse de izbinda pe termen lung.
Iar la intrebarea ta finala: da, esti in continuare un misogin. Si e atit de evident ca nu are nevoie de nici un argument 😀
individul este dupa ce s’a imperecheat cam cum era si inainte de a se imperechea – no, acum le zici bine. Ca tocmai de asta si-mi bat gura 😉 Da la mine nu ies asa concentrate, deh 😛
Pe mine unul ma omoara faptul ca in perioada premergatoare unei relatii prea multi/multe isi etaleaza de fapt un penaj cu mult peste ce au in mod natural (iar asta poate dura perioade chiar lungi in timp, nu doar cand vor sa impresioneze pe cineva anume). Si uite asa dupa imperechere, cand revin in matca, cum zici matale, se duce si aura aia miraculoasa. Care aura, ca sa fim impartiali, mai este exagerata inca odata si de catre potentialul partener, care tinde sa duca imaginea perceputa si mai departe de realitate decat este deja dusa de initiator. Si tot asa 😐
PS – daca zici matale, asa oi fi 😛
Pai… nu doar ca eu sint cel mai tare mascul care a existat si’o sa existe vreodata pe planeta da’ si partenera mea e cea mai tare femeie ever. Pentru ca merit. Si pentru ca altfel nu se poate 😀
Una peste alta, vindem ambalaje pe care uneori tre’ sa le si umplem. Uneori nu prea ne iese.
Probabil ca cea mai mare revolutie din istoria sociala a omenirii va fi inventarea unui curs eficient de anti-PR. Pina atunci raminem neajutorati in fata decolteelor, blugilor strimti si povestilor auto-laudative :D.
Atat de tipic – si frumos de corect – este raspunsul tau 😉 Si adevarat – bai adevaratilor 😀
In ce priveste ultima parte, pana la anti-PR (he he, utopicule :P) care presupune o enorma schimbare de viziune inter-personala, eu zic sa ne dezvoltam mai bine sistemele deductive. Si sa ne ajustam propriul nivel de impaunare, pe cat posibil – caci deh, tentatia e mare 😛
Ete cine s’a gasit sa comenteze pe teme de impaunare, noi astia cu penajul pina la turu’ pantalonilor (ca sa ocolesc expresii mai de gratar sub telecabina la Busteni).
Mai, putem macar incerca. Macar atat 😀
Problema cu comentariile persista….