Nu mai departe de zilele trecute am avut o intalnire de gradul III cu Politia de circulatie care m-a lasat cu un zambet placut. Sa va explic de ce.

Undeva in zona pietei 1 Mai, am dus pe cineva (parintii) la un institut – si am intrat cu masina in curtea institutului respectiv, avand si ceva bagaje – toate bune si frumoase. Dupa ce am petrecut ceva timp pe acolo, ma sui in masina sa-mi vad de drum. La iesirea din curtea institului ma uit dupa vreun semn de circulatie dar nu vad nimic. Aveam o vaga senzatie ca strada aflata direct in continuarea iesirii din institut ar fi sens unic si ca daca as continua as fi fost pe contrasens dar cum nu am vazut nici un semn iar in ultima vreme s-au facut ceva modificari de trafic in zona, mi-am zis sa continui. Dupa vreo 5-10 metri, cam ezitanti, vad cum de pe trotuar, unde era parcata, coboara o masina de politie si vine inspre mine. Cum nu aveam loc sa trecem ambele masini in paralel din pricina celor parcate pe si langa trotuar, strategic (si discret) ma retrag cat mai in dreapta sa le fac loc sa treaca 😉 Insa cand ajung in dreptul meu ii vad ca opresc si coboara geamul de la portiera, uitandu-se insistent la mine. Raspund in consecinta si sunt interpelat cu urmatorul dialog:

– Buna ziua. Sper ca nu aveti de gand s-o luati pe contrasens (usor zambind dar cu un zambet serios).

– Aaaa, va spun sincer ca tocmai ma uitam daca exista sau nu semn si chiar nu sunt sigur daca e sau nu contrasens.

– Este, va spun eu cu siguranta.

– Perfect, multumesc frumos.

– O zi buna.

– La fel si dumneavoastra.

Dupa care ei isi continua drumul iar eu intorc masina si-i urmez. Dupa ce fac stanga pe langa intrarea in institut, vad ca intradevar exista un semn de interzis dar foarte prost pozitionat. In sensul in care este vizibil doar pentru cei care vin catre institut, nu si pentru cei care (ca si mine) ies din curtea acestuia. Moral vorbind, nu am gresit cu nimic – legal insa eram cat se poate de vinovat.

Insa ceea ce m-a impresionat placut a fost atitudinea echipajului. Au fost cat se poate de corecti, avand in vedere situatia concreta in care ne aflam – si ei stiau, asa cum am descoperit eu ulterior, ca acel semn de interzis nu este pozitionat chiar corect. Dar ar fi putut foarte usor sa mai astepte un minut parcati fiind, as fi continuat drumul si m-ar fi putut lasa fara carnet fara sa clipeasca, avand toate argumentele legale. De fapt, ar fi putut sa ma amendeze chiar acolo unde eram, caci  deja eram intrat pe strada cu contrasens.

Totusi ei au ales sa previna, nu sa pedepseasca. Jos palaria, acesta este tipul de comportament cu care ma astept sa fiu intampinat de Politia Romana.  Si prin care ar putea sa-si creasca repejor si consistent prestigiul in societate. O intalnire de care m-am bucurat tare mult.

PS – ambii membrii ai echipajului erau tineri, sub 30 de ani.