La rugamintea lui George Hari, am pus pe hartie, in mod aproape aleator, cateva randuri despre ceea ce cred si sper ca se va intampla la si prin intermediul Marsului Tacerii.

Scurt si pe puncte, sper sa fie util:
– in primul rand, vreau sa se inteleaga ca acesta este un mars al comunitatii de biciclisti din Bucuresti/Romania – nu este al unui grup/grupari/categorii – este al comunitatii
– linistea este esentiala – daca s-ar putea, sper sa pot auzi zgomotul cauciucului ruland pe asfalt si atat – daca politia va avea nevoie sa claxoneze sau sa puna sirenele in functiune, este altceva – ba ma gandesc ca pe acel fond de liniste dintre noi, vor suna cu atat mai dur si drastic – un memento, nu crezi?
– nu stiu cat de multi ne vor observa in trafic sau dintre pietoni dar macar participantii sper sa ramana cu ideea ca traficul nu este un loc de joaca, ca trebuie sa fim atenti si sa ne protejam – dar ca in nici un caz nu suntem singuri si ca alaturi de noi sunt atatia altii care pedaleaza
– cred si sper ca marsul sa fie unul aparte – fara eroisme, fara depasiri, fara concurenta, fara bravada – cu capul in jos si in liniste, in felul asta impactul asupra celor care ne vor vedea va fi cu atat mai mare si poate se vor gandi de 2 ori inainte sa traga de volan sau de manerul portierei
– sper sa vad cat mai multi purtand casca de protectie, chiar daca uneori si eu mai renunt la ea 😐
– daca unii au avut curajul sa inceapa acest mars cu 40 de participanti, cred ca noi il putem incepe si cu 4 daca va fi cazul – ploaie sau soare, cel putin 4 biciclete vor fi la start si vor face acest mars – restul sunt asteptati sa ni se alature
– daca peste cativa ani acest mars nu va mai avea sens si justificare, pot sa spun ca voi fi fericit – pana atunci insa, este nevoie de orice miscare ce poate atrage atentia ca soseaua nu este numai pt vehicule motorizate.

Ne vedem Miercuri la ora 19.30 la intrarea in Parcul Moghioros.