evenimente, muzica

Cronica de ARTmania – ziua 1 de festival

Festivalul ARTmania este deja binecunoscut, nevoie de prezentari nu mai are de multisor. Ajuns la a 6-a editie, ARTmania arata cum un festival bine organizat, decent si serios poate sa creasca an de an si sa aduca pe scena nume din ce in ce mai mari. Si pe parcurs, sa faca fericiti mii de fani, vechi si noi, care-si impart bucuria in Piata Mare din Sibiu.

Anul acesta au adus pe scena mare din Piata Mare urmatoarele nume: Lacrimas Profundere, Helloween, Tarja Turunen pentru prima seara si Republica, Sonata Arctica si Lacuna Coilin a doua seara.

Daca in prima seara orasul era inca in pregatire si publicul inca pe drum, a doua seara se anunta deja exploziva. Dar sa le luam pe rand. Singura parte neplacuta este am ajuns cu (foarte) greu in spatiul de campare din Padurea Dumbrava, unde ARTmania in colaborare cu Tuborg au pregatit inca o scena – Sibiu Arena si o serie de trupe romanesti care completeaza concertele principale. Asta pentru ca site-ul ARTmania are o omisiune destul de mare – nu exista nici o harta care sa dea indicatii asupra locatiei exacte – in afara de asta, toate bune. Totusi, din pacate, cautand camparea am reusit sa-I pierdem pe cei de la Lacrimas Profundere – cu parere de rau dar nu mai era nimic de facut. Am recuperat insa din plin cu Helloween.

Care Helloween au urcat pe scena porniti pe treaba – daca-mi este permisa o expresie englezeasca, au cantat “like there is no tomorrow”. Batranii Andi Deris – voce, Michael Weikath – chitara, Sascha Gerstner – chitara, Markus Grosskopf – bas si Daniel Löble – tobe au arata ca scoala veche nu degeaba a avut si inca are o asa de mare influenta. Cu un spectacol care s-a inscris perfect in zona de heavy-metal clasic, Helloween au facut un concert superb – si vocile noastre astazi soptite stau marturie. Exact asa cum ne-a promis Andi Deris, astazi tot ce putem spune de aseara este ca a fost bestial la Helloween, intr-o voce harsaita si soptita.Ah, si mai este si loc de multe au, ceafa Open-mouthed smile

Desi neaspteptat, baietii au cantat mai mult din piesele vechi, de pe primele albume, de pe vremea lui Michael Kiske, dar tare bine au facut. Piese de mult intrate in istoria rock-ului precum I want out, If I could fly, Dr. Stein, Future World si altele asemenea au facut sa urle pe toti cei prezenti in Piata Mare din Sibiu. Iar un medley cu parte din piesele de pe Keeper of the Seven Keysa fost o capsuna perfect. Andi a fost extrem de comunicativ, tinand-o dintr-o poanta in alta si povestind tot la cate doua piese cate o poveste sau alta din istoria personala sau a trupei. Iar cifra 6 ne-a ramas tuturor in minte, fiind proba de foc la strigat pe cate un refren sau altul. Superb. Si desi germanici, foarte calzi. Concertul a durat mai bine de o ora si jumatate, spre placuta surprindere. Helloween, va mai asteptam.

Dupa o scurta si binevenita pauza de rehidratare, Tarja Turunen a urcat pe scena pentru a 4-a oara in Romania si a doua oara in Sibiu. Orice s-ar spune, ramane o prezenta impresionanta, chiar si fara grandiozitatea de la Nightwish. Alaturi de Alex Scholpp – chitara, Doug Wimbish – bas, Christian Kretschmar – clape, Mike Terrana – tobe, Max Lilja – violoncel si dupa deja doua albume lansate dupa plecarea de la Nightwish, I walk alone si What lies beneath, Tarja Turunen este deja un brand in sine. Si inca unul de succes, asa cum a aratat si pe scena ARTmania.

Un concert din pacate scurt, prea scurt – dar foarte intens. Si cu doua surprize foarte placute – pe langa piesele proprii, Tarja Turunen a interpretat piese din era Nightwish – Over the hills and far awaya fost un cadou superb celor care inca tin minte cu drag acea perioada. Per total, Tarja a aratat ca stie in continuare sa conduca publicul, sa-l controleze si sa urce sus de tot tensiunea din fata scenei. Este o prezenta foarte, foarte puternica.

Cum spuneam insa, concertul Tarjei a fost foarte scurt, undeva in jur de 45 de minute. Si pe deasupra s-a incheiat brusc, multe prea brusc, fara nici un bis. Pacat. Dar a meritat.

Acum fug, incepe in cateva minute Republica si n-as vrea sa pierd nici o piesa Open-mouthed smile

Articol publicat pe RockStage.ro.

Anunțuri
Standard

Un gând despre „Cronica de ARTmania – ziua 1 de festival

  1. Pingback: Cronica de ARTmania – ziua 2 « notele lui Vulupe

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s